Buna ziua, O buna prietena m-a sfatuit sa va scriu.De curad a ars casa parintilor mei.Incendiul a distrus toate anexele si 90% din casa.Imi doresc sa ii ajut alaturi de dumeavoastra,cei care doriti si aveti posibilitatea sa o faceti.Va multumesc anticipat pentru sprijin indiferent de natura lui.

In aceasta frumoasa perioada din preajma craciunului, toate inimile se scutura de emotie, iar tremurul curat pentru a face fapte bune, atinge inimile oamenilor, si casa radio zu a orasul faptelor bune. Sunt Andrei si printre inimile care se clatina de bucurie, sunt si inimi care suspina in orasul faptelor bune, strigand dupa un zambet si o mana intinsa. Imi doresc sa ascultati si suspinul inimioarei mele! Locuiesc cu mami in chirie si luna aceasta din indemnizatia mea de nevazatori, am platit chiria si cheltuielile. Gaz, intretinere, si cealalta particica de bani ramasa, am impartito la cei de la care ne-am imprumutat. Asa facem in fiecare luna ne imprumutam caci altfel nu ne descurcam! Dar cand primeesc indemnizatia, o impartim peste tot si nu mai ramanem cu nimic. Mami nu poate sa munceasca din cauza problemelor de sanatate pe care le are, dar totusi face curatenie la un centru, 7 sau 8 ore, pentru 150 de lei, dar si acolo doar atunci cand este chemata. In aceasta perioada suntem intr-o situatie atat de grea, am ramas fara banuti suntem fara nimic de craciun, si nu avem nici o manuta intinsa de nicaieri! Mami are nevoie si de medicamente, sunt zile in care nici nu avem de mancare. Va rog foarte mult sa ascultati si inimioara mea, care nu is poate oprii suspinul. Orasul faptelor bune: bucurati-va de fiecare fapta buna. Iar voi suflete care va deschideti palmutele pentru a daruii, nu uitati sa daruiti si un zambet.

Mă numesc Ana-Maria, am 37 de ani și sunt mama unei fetițe minunate de 7 ani, Neyla Elena. La doar 3 luni, Elena a fost diagnosticată cu fibroză chistică. Din acel moment, viața noastră s-a mutat între spitale, tratamente zilnice și lupta continuă pentru ca ea să poată respira. Am sperat, am rezistat și am mers mai departe zi de zi, pentru copilul meu. Astăzi însă, situația Elenei este critică. Plămânii ei s-au deteriorat sever și singura ei șansă la viață este un transplant de plămâni. Din păcate, în România nu există clinici care să efectueze transplant pulmonar la copii atât de mici. O clinică din Franța a acceptat cazul Elenei, însă este necesar să ne mutăm acolo pentru o perioadă nedeterminată, pentru tratament și supraveghere medicală înainte de intervenție. Ca și cum această luptă nu ar fi fost suficientă, în urmă cu două săptămâni, Elena a fost supusă unei intervenții pentru montarea unei camere venoase, necesară administrării tratamentelor. În timpul operației, a suferit un stop cardio-respirator, iar creierul ei a fost afectat. În prezent, nu poate merge și nu poate vedea. Durerea este greu de descris în cuvinte, dar refuz să renunț. Elena merită o copilărie, o șansă la viață, la joacă, la lumină. De ce avem nevoie de ajutor Pentru a putea continua lupta, avem nevoie de sprijin financiar pentru: deplasarea urgentă în Franța cazarea pe termen lung tratamentele preoperatorii transplantul de plămâni și îngrijirea postoperatorie Cum poți ajuta Orice donație, distribuire sau gând bun contează enorm. Fiecare gest ne apropie de ziua în care Elena va putea respira din nou. Dacă nu poți dona, te rog să distribui acest mesaj. Ajutorul tău poate face diferența dintre viață și moarte. Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ne sunteți alături. Ana-Maria, mama Elenei

Buna dimineața, Orasul Faptelor Buna, oameni cu suflet de aur. Va scriu de urgenta majora, pentru ca pana acum nu am avut nevoie de absolut nimic niciodata, noi doar am donat in fiecare an pana acum. Insa anul acesta, pe 29 august, viata ni s-a schimbat major, si nu familiei extinse nu chiar atat de mult, precum i s-a schimbat verisoarei mele Mădălina. In data de 29 august, de ziua nasterii tatalui ei, dupa o vara de concedii, dupa niste zile ale sotului ei cand venise dintr-un pelerinaj unde o dusese pe mama lui, dupa o seara petrecuta in bucurie acasa cu ei doi si printesa lor ce tocmai facuse 1 an, careia tatal ei ii promisese ca a doua zi o duce in parc ca după 3 zile plecat ii era un dor si s-au jucat ca niciodată. Intr-o noapte de joi spre vineri, totul s-a schimbat dintr-o data. O noapte care a facut diferența, si a schimbat o viață fericita a unei familii abia înființate, s-a dat peste cap. Un AVC al sotului Madalinei de grad 4 le-a distrus viata. Cei de la urgente din Ploiești nu i-au dat sanse, i-au zis din start sa nu isi faca sperante ca nu are cum sa supraviețuiască. Nu a suportat ideea, si imediat alaturi de fratele sotului si familie s-a consultat, a citit tot ce se putea într-o noapte sa se informeze de un avc, ca nimeni nu stia nimic, nu am trecut niciodată prin asa ceva. Au gasit o speranță ca se poate opera sa scoată sangele ce cursese de la veba ce s-a spart in mijlocul creierului. Era o operatie simpla din ce am aflat atunci, pe care doctorii de la Ploiești nu a vrut sa o faca nici unul. Am cautat la toate spitalele la București, nimeni nu era disponibil, unii nu aveau paturi la ati. Unul dintre medicii cu care am vorbit in ziua aceea ne-a zis din start, doamna este vineri, vine weekendul, nu se baga nimeni ca toti sunt cu gandul la relaxarea din weekend. Nimeni nu a zis ca nu va ma apuca ziua de luni ca sa revina lumea la treaba sa il poata opera, oricum pana atunci se inflama creierul extrem de rau. Nu mai avea ce sa ii faca. Într-un final, nu stiu cum, D-zeu a facut posibil sa ajungem la un doctor din Cluj, la o clinica, care a zis ca il operează, are patul deja pregătit, numai sa il ducem acolo ca e riscant cu drumul, ca e posibil sa nu reziste drumul, avand tensiunea inca foarte mare. Într-un final, spre seara vineri seara cu toate semnăturile posibile si cu inima stransa, si cu toate riscurile au plecat spre Cluj. Au riscat totul, ca si daca ramanea la Ploiești murea ca nu baga nimeni in seama. Si D-zeu a fost tot timpul alaturi si a facut numai miracole de atunci, pt ca exact înainte sa plece i s-a stabilizat tensiunea, a ajuns la 3 noaptea in Cluj cu bine. Medicul la care a ajuns, a doua zi dimineața l-a preluat, l-a operat, a rămas surprins ca a rezistat la operație, si apoi au urmat zile de surprindere pt toti, chiar si pt medici, a rezistat si D-zeu a fost alături de el tot timpul. Dupa cateva săptămâni a reușit sa deschidă si ochii. Într-un final, a ajuns in stadiul in care doctorii de la ati din Cluj i-au zis ca trebuie sa il ia de acolo ca nu mai este caz de ati, ca ii trebuie recuperare, el fiind alimentat prin stratohstoma (cred ca asa se numește, verisoara mea stie mai bine, ca pana acum nici nu am auzit de asa ceva). De aici au plecat celelalte probleme, clinici care nu vor sa il primească cu aceaste furtune. Au gasit o clinica in Targu Mures, l-au dus, l-a ținut acolo aprox o luna, a fost totul foarte bine, s-au vazut schimbari majore in recuperarea lui, insa enorm de costisitor, 20000 lei a platit atunci doar pe 3 sapt sau o luna, nu mai stiu exact cat a stat. Madalina tot a mai cautat, a gasit varianta la spitalul Elias din București, a citit recenzii, au zis ca este bine, era de stat si o mai ajutau ca la cheltuieli ca aici nu platea nimic macar o perioada pana mai facea rost de bani. Insa aici nu a fost ingrijit si nu a lucrat ca in Targu Mures. S-a dus inapoi cu 3 săptămâni, tot ce a castigat in recuperare la Targu Mures, aici s-a dus inapoi cu 3 saotamani

Buna ziua! Numele meu este Ciobanu Maria Cristina si sunt din Mun. Pascani Jud.Iasi Timp de 4 ani v am scris aici pentru a ajuta 2 copii care aveau mama bolnava de cancer...Din pacate pe 1 Decembrie ,Oana noastra draga s-a dus la cer,lasand in urma 2 baieti de 15 si respectiv 12 ani. Ei au ramas in grija bunicilor dar sunt distrusi psihic....Va scriu in calitate de colega de serviciu a celei care s-a dus la cer. Noi am ajutat familia cu cat am putut noi, dar de abia acum incepe greul. Le-am putea reda macar putin zambetul acestor copii cu ceva ce le trebuie la scoala! Sanatate multa tuturor! Doamne ajuta!

Îndeplinită de Tanko Nicolae din orașul Oradea.

Este vorba de baiatul cel mic al familie, Matei, care are 8 ani si o boala rara si nemiloasa- Polineuropatie distala periferica, boala care i-a schimbat complet copilaria. Boala a evoluat rapid si agresiv, in doar cateva luni nemaiputandu-si folosi manutele nici macar pentru lucruri simple: sa bea apa sau sa manance.Am reusit sa strangem o parte din banii si sa mergem la o clinica din Barcelona , unde a fost consultat si i s-au pus si alte diagnostice. Din 3 in 3 luni trebuie sa mergem din nou la clinica pentru a fi consultat, urmand a se decide cand va fi operat prima data.Vor urma un lung sir de operatii si recuperari care sunt destul de costisitoare. Sarbatori binecuvantate, cu sanatate si pace.

Bună ziua! Avem un caz social la Orăștie , este vb de o bătrână de 80 de ani care urmează să fie evacuată din casă de executorul judecătoresc în urma unei unei sentințe judecătorești . Bătrâna este executată de către nepotul ei care nu are loc de muncă și vrea să-i vândă casa pentru a face rost de bani . A fost pusă să semneze niște acte fără a fi informată ce semnează ! S-a stabilit suma de 127000 ron drept despăgubire !

David-7 ani- paralizie cerebrala. Dupa o sarcina perfecta, la nastere a fost sufocat de dr si in urma hipoxiei are paralizie cerebrala. Facem terapii zilnic- 7-8000 de lei pe luna de 7 ani. Anul acesta este ingrozitor de greu, nu mai facem fata. Povestea lui pe pagina de facebook/ insta David creste mare

Te rog să citești acest mesaj cu inima. Sunt Florentina Melinte, președinta Asociației Nectarie și Prietenii din Botoșani. Scriu pentru copiii care au rămas ultimii. Copiii dintr-o comună întreagă, ale căror scrisori nu au mai ajuns la nimeni. Am preluat scrisori din patru școli. Le-am trimis spre sprijin în afara țării. Doar jumătate dintre copii au primit ceva. Ceilalți au rămas cu visul în mână. I-am citit pe toți. Niciun copil nu a cerut mult. Mulți băieți au scris un singur lucru. Crampoane. Atât. Vor să joace fotbal pe terenul școlii. Vor să fie egali cu ceilalți copii. Părinții lor nu își permit. Unii trăiesc doar din alocații și burse sociale. Pentru ei, 60/70 de lei înseamnă mult. Situația este și mai dureroasă. Magazia unde erau echipamente sportive au fost incendiate. Nu mai au de unde. Nu mai au cum. Au rămas doar cu dorința. Miercuri trebuie să ajung la ei. Am ales cele mai ieftine variante. Nu ne dorim cadouri mari. Nu ne dorim lucruri scumpe. Ne dorim atât. Pentru băieți, o pereche de crampoane și o ciocolată. Pentru fete, o pereche de ghete și o ciocolată sau o napolitană. Atât. Nimic mai mult. Pentru tine este un gest mic. Pentru un copil este bucurie pură. Este sentimentul că nu a fost uitat. Este dovada că cineva a citit scrisoarea lui până la capăt. Te rog să ne ajuți. Dacă poți contribui, o faci direct pentru un copil. Dacă nu poți, distribuie acest mesaj. Ajunge unde trebuie. Fiecare distribuire înseamnă o șansă. Totul este transparent. Îți pot oferi liste, situații, documente, facturi. Totul este făcut cu bună credință și responsabilitate. Copiii aceștia nu mai cer mult. Cer doar să poată alerga pe teren fără să le fie rușine. Cer să fie copii. Îți mulțumesc că ai citit până la capăt. Îți mulțumesc pentru orice ajutor. Pentru ei contează enorm. Florentina Melinte Asociația Nectarie și Prietenii https://asociatianectarieprietenii.ro/ https://www.facebook.com/share/15hoPYCAFu/

Buna ziua, Ma numesc Mihaela si sunt mama de 2 baieti, Andrei 10 ani si Tony 8 ani. Si aici incepe povestea lui Andrei: este un baiat special cu tulburare de spectru autist si tulburare kiperkinetica (ADHD), face terapie neintrerupta de la varsta de 3 ani, stau cu el in banca la scoala ca sa poata lucra pentru ca statul nu ii ofera acel profesor de sprijin si nici eu nu imi permit financiar sa ii angajez shadow. A fost un copil non verbal nu știam nici macar ce il doare insa eu eram si sunt primul lui simț si singurul om care il scăpa de orice durere sau bubita. Acum vorbeste nu cat sa faca povesti ci cat sa ne intelegem cu nevoile necesare. Ca sa aud acum "a venit tati" sau "vino mami" s-a unit cerul cu pământul, sunt ani de munca in spate si vor mai urma ani pentru ca lupta nu se opreste aici. A facut diverse terapii si face in continuare atât cat mai avem posibilitate, nu stiu cat va mai continua terapia pentru ca aceste terapii se scumpesc din an in an. La început mergea la terapie 3 zile/ săptămână acum merge doar 2 zile ca restul sa mergem si la scoala. Platesc la factura 2680/luna iar de la 1 ianuarie voi plăti 2952 lei, sta la terapie 8h/zi pentru ca este in regim de after school si face diverse terapii 1:1. Ca sa aibă rezultatele de astazi este nevoie in continuare de terapie si munca pentru ca lupta cu autismul si ADHD este zilnica, acum poate fii liniștit acum pot începe crizele si crize urate de nu mai stiu cum sa ii intru in voie. Merg cu el la medicul psihiatru o data la 3 luni sau la nevoie pentru ca au mai fost perioade cand a fost nevoie de intervenția medicului mai repede decât sa aștept la 3 luni. As vrea ca lumea sa vadă prin ochii lui cum o privește el, pentru ca in acești 7 ani de cand este diagnosticat cred ca nu am reușit da vad nici jumate fata de cum vede el pentru ca nu vede rautatea si sarcasmul. Poate ca are autism dar este un copil care stie si face multe. Povestea este mai mare de atât, am încercat sa spun in mare si poate intr-o zi va fii altfel pentru ca niciodata nu mi-am pierdut speranța in el si încrederea in Dumnezeu. Va multumesc frumos ca mi-ati citit povestea si poate veți putea face ceva si pentru Andrei.

Buna ziua as avea si eu nevoie pentru mama mea de un elevator electric pentru a o putea deplasa mai ușor cu el când o ajut sa coboare din bloc cu căruțul ca sa meargă la tratament la dializa si din cauza ca ea locuiește într-un bloc cu 8 etaje sta si la ultimul etaj dar neavând nici rampa in fata blocului near fi de mare ajutor acest elevator si nu avem posibilitatea să-l cumpărăm ca este in jur de 4000 de lei.Va mulțumim mult!

Va scriu al treilea an loate am si eu noroc poate ma vedeDumnezeu si pe mine sunt vasile din Sighetul Marmatiei, si in anul 2020 am avut accident rutier la care am ramas paralizat de la brâu in jos iar o clinica din Thailanda a zis ca ma poate opera si im voi relua mersul iar costul acestei operati pt acel stimulator si celule stem plus recuperare ma depasesc financiar nu am putere costul este de 105 mii de euro pentru a deveni independent stau la etajul 3 cu mama mea care are 70 de ani are grija de mn am un baietel de 16 ani mama lui nea parasit cind el avea 2 ani, la 4 ani a avut leucemie care acum este in remisie mulțumesc lui Dumnezeu nu am lift nu pot sa ies din casa doar privesc pe geam sunt privat de libertatear fi multe de zis eu aici inchei mica mea poveste Dumnezeu sa va binecuvinteze! Sărbători fericite si multă sanatate Mulțumesc!

Buna dimineata , ma numesc Costinela sunt mama a 3 copiii minunati 2 fetite si un baietel . Baietelul are grave probleme de sanatate , sa nascut cu mielomeningocel lobosacrat operat la nastere. In urma interventiei chirurgicale pe coloana a ramas paralizat de la mijloc in jos. De la varsta de 3 luni facem kinetoterapie cu el , rog oameni daca ne poate ajuta avem nevoie de o masina sa ne putem deplasa la medici si la orele de recuperare , o masina in care sa incapa scaunul rulant . Scaunul pt copii nu se pliaza . Va multumesc si doresc multa sanataye si sarbatori fericite la toti.

Fabi, băiețelul nostru în vârstă de 12 ani suferă de tetrapareza spastica. Prin kinetoterapie a ajuns în punctul unde a căpătat mult echilibru și reușește să facă pași cu putin sprijin. Ne-a fost recomandat un astfel de dispozitiv care îl va ajuta dar costă mult ptr bugetul familiei noastre.

Sunt învățătoare și vă scriu în legătură cu două fetițe din clasa mea. Ele fac parte dintr-o familie cu trei surori, crescute doar de tată. Din păcate, mama le-a abandonat, iar bunica, care era principalul sprijin, a decedat recent. Copiii trăiesc într-o situație foarte dificilă, cu lipsuri mari, iar tatăl nu are în prezent un loc de muncă. Fetițele vin la școală cu multă dorință de a învăța, dar nevoile lor sunt evidente. Vă scriu cu speranța că le puteți oferi o șansă la un trai mai bun și puțină liniște într-o perioadă extrem de grea pentru ele. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru copiii aflați în nevoie.

Bună seara, vă scriu pentru Zidan, copilul are cancer la cap și părinții încearcă multe tratamente, ultima lor speranță stă intr un tratament care costă 180.000€ au reușit să strângă 48.000€.. copilul stă numai internat în spital, este înțepat continuu, trece prin convulsii, oare se poate face ceva și pentru el? 

Povestea noastră incepe acum 11 ani când a venit pe lume Angi fetiță noastră,un copil cu multiple malformații la față și la inimă de atunci a început lupta noastră cu viața.A fost operată pe cord deschis la vârsta de 7 luni cu 5 la sută șanse de supraviețuire și Da a fost un miracol au zis că îi face corecție totală,după au urmat alte 4 operații,la buza ,gingie ,cerul gurii și omulețul.Timpul a trecut repede și a început să se simtă rău anul trecut mergând la controlul periodic ne-au zis că trebuie operata uregent și operația nu sa putut face in Romania am plecat prin formularul E112 in Italia acolo au operato încă o data pe cord deschis .Când credeam că totul e bine operația nu a avut un succes pentru că în timpul operației cordul ei sa răsucit strangulandui artera principală. Momentam urmează tratament zilnic alimentație specială de regim .Vreau doar că îngerul meu sa nu mai simtă greul așa mult Sărbători cu pace va doresc

Mă numesc Silviu Filip și vă scriu despre mama mea, Bernadeta, care are 72 de ani. În aprilie 2024, l-am pierdut pe tata. Un cancer osos cu evoluție fulminantă. Între două controale anuale. A fost genul de pierdere care te lasă fără aer. Anul acesta abia începusem să-mi revin. Iar acum, sunt din nou aici, scriindu-vă. De data asta pentru mama. Mama mea a fost toată viața un om activ, puternic, independent. Astăzi, însă, fiecare pas îi este dictat de inimă. Boala ei cardiacă, descoperită în urmă cu ani și considerată inițial minoră, a evoluat în tăcere. Astăzi diagnosticul este sever: insuficiență mitrală severă, insuficiență tricuspidiană severă, fibrilație atrială permanentă. La efort minim, pulsul îi crește alarmant. Mersul pe jos devine un risc. Respirația, un efort. Recomandarea medicilor este clară: înlocuirea valvei mitrale, cu posibilitatea unei intervenții combinate și pe valva tricuspidă. Este o operație complexă, care nu mai poate fi amânată. Mama urmează tratamentul, este disciplinată, face tot ce ține de ea. Dar inima nu poate fi convinsă să reziste doar cu voință. Nici eu, nici puținele rude apropiate nu dispunem de resursele financiare necesare pentru o intervenție la privat, iar prin CAS lista de așteptare depășește un an. Un an pe care mama mea nu îl are. Ca fiu, simt că mă rup în două. După ce mi-am pierdut tatăl, gândul că aș putea să-mi pierd și mama mă paralizează. Sunt momente în care simt că nu mai pot duce singur totul. Nu cerem un miracol. Cerem o șansă reală. Șansa ca mama mea să-și trăiască bătrânețile liniștită. Vă rog, din suflet, să luați în considerare cazul mamei mele în cadrul Orașului Faptelor Bune. Vă mulțumesc!

Am o fetita de 8 ani. Sufera de o problema genetica, probleme de dezvoltare, cu tiroida, are certificat de handicap accentuat si certidicat de orientare scolara. Sincer nu am nevoie de bani sau bunuri materiale l, doar o indrumare care sa ne ajute in lupta cu capacitatea ei de a fi un copil cat de cat normal pentru varsta ei. Mentionez ca pe langa cele enumerate cea mai grava este ca nu stim de ce face caca pe ea, din cauza asta nu merge frecvent la scoala. Mergem la medici de la varsta de 3 ani si nimeni nu ne poate indruma. Ne-au spus ca este ceva trecator, ca este varsta ca este emotional dar din pacate nu reusim sa aflam cauza. Va rugam doar o indrumare daca se poate pentru o copila

Vladimir este un copil mic cu un suflet uriaș. S-a născut prematur, la doar 30–31 de săptămâni, și din prima zi de viață a început o luptă pe care niciun copil nu ar trebui să o ducă. La vârsta de 1 an și 2 luni a fost diagnosticat cu dipareză spastică, o afecțiune neurologică ce îi afectează controlul mușchilor și mersul. De atunci, viața lui înseamnă terapii zilnice, recuperare, efort, durere și multă voință. Pentru Vladimir, lucruri simple — să stea în picioare, să meargă, să alerge — nu sunt un dar. Sunt obiective pentru care muncește zilnic, cu lacrimi, frustrare și uneori cu multă oboseală sufletească. Pe măsură ce crește, începe să conștientizeze că este diferit. Sunt zile în care plânge, se lovește, aruncă lucruri, pentru că picioarele lui nu îl ascultă. Sunt zile grele… dar nu renunță. Pentru ca Vladimir să poată progresa, are nevoie de: • terapii intensive și continue • hidroterapie • echipamente speciale • evaluări și recuperare în centre specializate Toate acestea implică costuri foarte mari, lunare, care depășesc cu mult posibilitățile noastre. În plus, medicii au recomandat o intervenție chirurgicală de corecție pentru piciorușele lui, intervenție ce ar putea face o diferență reală în șansa lui de a merge. Această operație se realizează în afara țării și presupune costuri de aproximativ 15.000 de euro, sumă care pentru noi este, sincer, imposibil de acoperit fără ajutor. Am făcut și facem tot ce ne stă în putere. Ne-am reorganizat viața, munca, timpul, resursele. Dar lupta este prea mare pentru a fi dusă singură. De aceea, vă cerem ajutorul. Orice sprijin — o donație, o distribuire, un gând bun — înseamnă o șansă reală pentru Vladimir. Înseamnă terapie continuată. Înseamnă speranță. Înseamnă pași. Vladimir nu cere nimic altceva decât șansa la o copilărie cât mai aproape de normalitate. Iar eu, ca mamă, vă cer doar să ne fiți alături.