Sunt fondatoarea asociației Sanatatea Viitorului și în același timp sunt pacient oncologic cu 5 cancere (san triplu negativ la 23 de ani, osteosarcom, li fraumeni syndrom 13 interventii chiirugicale majore etc ) pana la vârsta de 39 de ani acest ultim fiind un osteosarcom metastazat inoperabil de torace, povestea mea se găsește pe site-ul asociației. Din păcate pe lângă binele care îmi place sa îl fac în liniște am nevoie la rândul meu de susținere... Am plecat singura doar cu Dumnezeu si cu speranta. Un drum străin cu terapii încă neapărute în România sau Oxford și am ales China unde din luna Mai a acestui an am făcut diferite tratamente costisitoare de la Nk natural kiler, injecatri cu chimioterapie în tumori, hifu și tratamente terapii genice fiind posesoare unei mutatii genetice rare tp53, gama delta cell therapy. Nu mi s au oferit niciunde spernata de vindecare doar mi s a oferit chimioterapie și în România și la Oxford unde m am tratat în ultimii ani și unde s au făcut greșeli majore ajungand in stadiul 4. Îmi doresc din suflet sa îmi prelungeasc viata ..o iubesc atât de mult și sunt recunoscătoare pentru fiecare zi, chiar dacă sunt zile câteodată foarte greu de dus. De 16 ani m am confruntat cu diferite tipuri de cancer și diferite tratamente oncologice. In urma rezultatelor pet ct ului vor urma și alte proceduri se discuta de crioablatie tumorala, terapie cu celule dendritice, curățarea si talcarea dacă este posibila a pleurei ..iar din păcate aceste tratamente sunt costisitoare( cel puțin 50000euro) și nu mi le mai permit financiar..deja am cheltuuit peste 120.000 de dolari din resurse proprii si ajutorul prietenilor. Este foarte greu sa cer când eu am oferit toată viata și mi am dedicat o celorlalți de a face bine în liniște fără vâlvă. Sunt sentimente amestecate de neputință, rușine ca fac acest lucru dar a venit momentul ca eu sa fiu acea persoana vulnerabila care și ea are nevoie la rândul ei de ajutor. În cele mai grele momente Dumnezeu mi a întins mana .. de fiecare data diagnosticul meu a fost avansat cu șanse minime de viață...dar încă sunt și sunt de 16 ani și îmi doresc sa nu se termine aici drumul sau dacă Dumnezeu asa vrea eu sunt pregătită sa se facă voia domnului. Scriu mesajul și plâng ca s a ajuns aici de la fata puternică și independenta la a cere ajutor pentru mine și nu pentru alții. Va mulțumesc și toată povestea mea o găsiți pe site-ul asociației Sanatatea Viitorului la secțiunea apariții în presa și pe Facebook. https://www.facebook.com/share/r/1GS4pSCddR/

Sunt mamă specială cu dizabilități si nu am bănuți ca sa i schimb cerceii la minunea mea...mulțumesc

Buna ziua ! Ma numesc Lorena, am 34 ani si sunt din Craiova . Va povestesc pe scurt despre MAMA, liniștea si siguranta mea pe acest pământ. Mama....o femeie care a luptat in viata pentru familie, care a muncit enorm si inca muncește dar de 4 ani viata s-a schimbat brusc. A reușit sa divorțeze de tatăl meu după 32 ani de căsnicie, a lăsat in urma casa, si toata munca ei in care a investit muuuulti bani munciți printre străini. A rămas la 58 ani fata nimic. Un televizor , un geamantan de haine si cam atât. Tata nu i-a oferit nimic la divorț. Toate bunurile dobândite in 32 ani de căsnicie au fost pe numele mamei tatălui meu. A vândut casa, a vândut tooot ce a putut iar mama a reușit sa isi găsească puterea sa înceapă o noua etapa singura si cu sprijinul meu si al soțului meu. A facut credit la banca, CAR , card de cumpărături si si-a luat o mica camera a Ei si doar a ei . Muncește mult dar ratele lunare sunt cam cât salariul de il câștiga. A dat masina, a vandut-o pentru a putea tine pasul. Nu s-a plâns niciodată de cand e singura, uneori poate nu are bani de bilet sau de mici cumpărături dar lupta cu zâmbetul pe fata ei brazdata de multe riduri si suferință. Noi, o ajutam cu ce putem, dar si noi avem rate lunare mari si un copil care necesita multe. Pentru ea va cer ajutorul, pentru omul bun si cel mai luptător pe care il stiu in viata mea. A reușit sa isi cumpere un aer conditionat in rate ptr a se incalzii pe timp de iarna dar nu are posibilitatea de a-l monta . Se încălzește cu o mica aeroterma acum . Mobila veche si o canapea pe care se odihnește este destul de dura si veche dar nu se plânge. Știu ca si ar dori un pat , un șifonier mai bun ...dar ea imi spune mereu ca este cea mai fericita in casuta ei asa cum este, este a ei. Se bucura mult cand nepoțelul o vizitează si ii umple camera de râsete si fericire. Imi spune sunt asa de liniștită de pot sa fac fata la tot in continuare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate cineva din Craiova care se ocupa cu montări de AC sa ne dea o mana de ajutor . Tata.... nu mai știm de el de 4 ani de cand a renunțat la familie, nepot si tot ce tine de noi. Stiu doar ca ma rog la Dumnezeu lui sa ii dea ce are nevoie iar mamei mele , sănătate si multa, multa putere sa poate sa lupte in continuare pentru a reuși, si stiu ca o sa reușească ca este mama mea si o iubesc enorm . Nu stiu daca o sa se citească mesajul meu dar într-un fel am vrut sa se audă cat de puternica poate fi o femeie, mama si bunica pentru copilul ei . Va urmăresc, va ascult mereu si mereu !

Următorul strigăt: Orașul Faptelor Bune! Vă rugăm din tot sufletul să ne sprijiniti cu înscrierea poveștii lui Mihaita la RADIO ZU! Implor a doua șansă! Îl înscriem astăzi pe Mihăiță în Orașul Faptelor Bune. Mihăiță este un copil orfan de ambii părinți, un suflet crescut prin inimă, nu prin sânge. Deși viața i-a luat multe, el continuă să lupte cu o putere pe care puțini adulți o au. S-a născut cu un handicap fizic sever și, cu toate greutățile, nu a încetat niciodată să spere. În urmă cu trei ani, împreună cu oameni cu suflet mare, i-am ridicat o căsuță de la zero. Astăzi, însă, are din nou nevoie de noi. Urmează o intervenție importantă, care îi poate schimba viitorul, iar costurile depășesc puterile noastre. Îl ducem pe Mihăiță în Orașul Faptelor Bune cu credință și cu speranță că inimile voastre îl vor ridica încă o dată. Pentru el, orice strop de bunătate înseamnă un pas spre o copilărie mai ușoară! Haideți să-i fim familie acolo unde viața nu i-a dat una!

Numele meu este Corina și am 38 de ani. Scriu aceste rânduri cu greu, dar cu speranța că povestea mea va ajunge la inimile oamenilor. Trăiesc cu mai multe boli grave și degenerative: distrofie musculară, arteriopatie periferică obliteranta, hipertrofie, hiperlordoză, hepatocitoliza cronică, psoriazis vulgar, HTA. Toate acestea mi-au răpit, treptat, puterea de a mă mișca, de a mă descurca singură, de a trăi o viață normală. Astăzi sunt în scaun rulant și am mobilitate extrem de redusă. Depind în totalitate de soțul meu pentru orice mișcare, pentru orice lucru mărunt din viața de zi cu zi. El este mâinile și picioarele mele, sprijinul care mă ridică atunci când corpul meu nu o mai poate face. Dar știu cât de greu îi este… totul apasă doar pe umerii lui, iar uneori simt că durerea mea devine și durerea lui. Îmi doresc să nu ajung o umbră a propriei mele vieți… să nu devin doar o „legumă”, prizonieră într-un corp care cedează. Îmi doresc să rămân prezentă pentru copilul meu, să-i fiu mamă, să-i văd zâmbetul, să-i simt îmbrățișările și să-i fiu aproape cât încă mai pot. Copilul meu are încă nevoie de mine… și acesta este cel mai puternic motiv pentru care încerc, zi de zi, să mă agăț de speranță. Nu mi-a fost niciodată ușor să mă deschid în fața lumii, dar acum mă simt nevoită deoarece singura nu reușesc. Poate că împărtășind povestea mea, voi reuși să aduc un strop de înțelegere și umanitate în jurul meu și nu voi rămâne în continuare în umbră...

Buna ziua! Ma numesc Dinca Luminita Corina, am 42 de ani, sunt din timisoara, sunt mama singura si am doi copii. Am o fata de 19 ani, in clasa a 12-a(bate bacul la usa), este prima mea minune si ajutorul meu. Mai am un baietel de 9 ani si el este autist. Eu nu cer bani, nu am nevoie de ajutor financiar. Am muncit 17 ani ca stivuitorist intr.o fabrica in 3 schimburi si cand am luat copiii si am hotarat sa ma despart de sot am zis ca trebuie sa fac ceva pentru a avea mai mult timp sa il ajut pe cel mic. Am inceput postliceala de asistent radiologie. 3 ani au fost foarte grei...servici in 3 schimburi, scoala, divort, copii, terapii, casa si multe altele dar am reusit. In momentul de fata am terminat postliceala si lucrez ca tehnician radioterapie si in timpul liber sunt sofer Uber/Bolt pt a le putea oferi copiilor ce au nevoie(meditatii fetei pentru bac si terapii baiatului). Imi place mult ce fac, sunt oameni incercati de o boala cruda si ma unge la suflet cand vad ca cei mai multi inving boala si am contribuit si eu putin. Problema e ca am obosit...si cel mic are nevoie de mine mai mult timp. As vrea sa renunt la a mai munci ca sofer Uber/Bolt doar ca nu pot sa acopar sedintele de logopedie si ma gandeam ca poate cu ajutorul vostru sa gasc un logoped cu inima mare sau care sa nu ajute cumva. Va multumesc din suflet si sper ca si anul acesta sa reusiti sa ajutati cat mai multe suflete. Va pup si va imbratisez cu drag

Am plecat de la Timișoara împreună cu nevasta și 3 copii lăsând acasă o mamă și o casă la indicații medicilor ca le-ar face bine la copii aerosoli de la mare! Stăm în chirie nu vreau ajutor financiar doar un loc de muncă în care să pot plati chiria și cheltuielile luna de lună eu ca și bărbat! Mâncare și restu se ocupă soția!

Irinuca fetița mea minunată în vârsta de 7 ani se luptă de la vârsta de 4 luni cu o boala genetică rara numită amiotrofie musculară spinală tip1 este o boala neuromusculară care care ia răpit copilăria. învinge această boala.Irinuca are o singură dorință să meargă în picioare.ea suferă foarte mult pentru că nu poate face acest lucru.cel mai greu este atunci când îi vede pe ceilalți că aleargă și merge întreabă ea de ce nu o poate face... Vă rugăm să vă ajutați și pe irinuca să îndeplinească visul și să nu mai trăiască copilăria într-un scaun rulant.

Buna seara. Sunt Mirel Dolofan, reprezint Asociația Marinuș Gălbenuș, asociație înființată in memoria fiului meu, Marinuș, zis și Gălbenuș. El, din păcate, a pierdut lupta după 6 ani de zbateri in neputința sistemului medical.. Am infiintat asociatia, sa pot rezista, sa nu innebunesc, sa nu o iau pe drumuri greșite. Proiectul BineIntensiv, e inspirat din lupta lui Marinuș, din piedicile și neputințele întâmpinate de noi. Prin BineIntensiv, unități de terapie intensivă pentru acasă, le oferim micuților cu diagnostic oncologic, alte boli grave, accidente rutiere, aparatură medicală performantă, săsi poară duce lupta acasă, inconjurați de dragostea celor dragi, de iubire, departe de infecțiile din spitale. BineIntensiv inseambă: Pat profesional ATI Monitor funcții vitale Concentrator oxigen fix si pirtabil Ventilator invaziv- noninvaziv Aspirator chirurgical Aparat aerosoli Injectomate si pompe de alimentație enterală Scaune rulante adaptate Consumabile medicale. Este un proiect unic nu doar in Romania, chiar in inyreaga Europa. Nu este o lauda, mai degraba un blestem

Bună seara, Mă numesc Boboc Mihai Alexandru și mă adresez dumneavoastră pentru fetița mea Boboc Daria Andreea în vârstă de 7 ani și 7 luni. La vârsta de 2 luni a fost descoperită în urma unor analize genetice cu Lipsa genei STXP1(Proteina 1 de transfer al informațiilor din creier mai exact organismul ei nu secreta substanță care ajuta la coordonarea creierului cu corpul, La momentul respectiv era singurul caz descoperit în țară și al 59 la nivel mondial . Acest lucru a dus la diagnosticul Tulburare Genetica Gravă. Nu exista tratament sau operatie care sa remedieze aceasta problemă. De la vârsta de 6 luni am inceput programul de recuperare care a cuprins de a lungul timpului următoarele terapii: Kinetoterapie Bobath Kinetoterapie Vojda Terapie Cuevas Medek Hidroterapie Hipoterapie Masaj neuro-facial Logopedie Terapie ocupațională In urma acestor terapii la nivel intensiv am reușit în acest an să facă primi pași ținută de mâini lucru care ne da speranța că poate reuși să se deplaseze la un moment dat precum și primele silabe/,cuvinte. Am reușit să susținem aceste terapii din resurse proprii și strângerea de formulare 230 și redirecționare impozit pe profit din firme către Asociația ai Voința ai Putere unde avem cont deschis special pentru ea. Din păcate pentru anul acesta datorita noilor reglementari fiscale firmele care ne susțineau in mare parte terapiile nu ne mai pot ajuta cu donații și sponsorizări iar pentru anul următor avem asigurați primele 3 luni de terapie din banii care ii mai avem în cont din anii precedenți. In acest moment valoarea facturilor pentru terapii se ridică la aproximativ 10000 lei lunar. Se poate dovedii cu documente financiar contabile toți banii care au intrat în contul Dariei și plățile făcute (toate plățile sunt făcute doar online pentru transparență) Cu siguranță sunt cazuri multe mai grave care necesita ajutor însă până în acest moment nu am apelat niciodată deoarece am găsit soluții pentru plata terapiilor iar în acest moment nu am nici o posibilitate sa putem susține și pentru anul viitor programul intensiv de recuperare, Am muncit 7 ani să poată să facă un pas și acum când vedem rezultatele și posibilitatea sa meargă sa nu mai putem susține financiar. Toate cele scrise mai sus se pot dovedi cu documente. Am fii foarte recunoscători daca a-ți putea sa ne introduceți în programul Orașul Faptelor Bune . Va mulțumim anticipat și va urăm Sărbători Fericite tuturor.

Bună, sunt un tătic de fetiță de 7 ani...totul a început acum 3 ani când la evaluare psihologică a fetiței a reieșit că are TSA....de atunci am umblat peste tot...terapii, logopezi pt că era atunci non verbala...adică doar tata, mama, papa și cam atât. In 2 ani de terapii am reușit să nu mai facem față cheltuielilor..la acel moment aveam și 2 credite ..unul pt locuință și altul pt terapii...am ajuns să trăim 4 persoane din bonuri de masa din 2 salarii și dacă ne mai rămâneau cumva bani....cu utilitățile tragem cumva dar am rămas în urmă cu plata apei....am fost somați că dacă nu plătim închide apa in tot blocul....și de parcă nu este de ajuns in urma unui EEG am mai primit un diagnostic..epilepsie mioclonica de tip absent....suntem dărâmați psihic dar trebuie sa fim tari pt copii...fetia este bine a recuperat bine dar mai este de lucru multi ani de acum înainte...facem terapie 8 ore pe săptămână de la anul viitor.... nu mai avem nici timp de noi... dimineață la școală și după-amiază terapie... nu mai știu ce este un concediu, un Crăciun... pt că nu mă mai pot bucura de nimic... va multumesc.

La doar 18 ani, destinul lui Paul este unul care poate fi transformat, oricând, într-un scenariu de film. În vară a suferit o fractură a coloanei cervicale după ce a sărit într-o zonă drum lung și atunci a început un spre recuperare. Cu sprijinul comunității din Hunedoara, a suporterilor echipei de fotbal Corvinul Hunedoara (din galeria căreia face parte) și a lotului de jucători ai liderului din liga a doua, Paul a început procesul de recuperare la una dintre clinicile de recuperare din țară. Și pe când se părea că lucrurile se îndreaptă, în sfârșit, în direcția potrivită, Paul și familia sa au mai primit o „lovitură”. Luna trecută, pe când se află în parcarea clinicii unde urma recuperarea, Paul și un colegiu de salon au fost iubiți de o mașină scăpată de sub control. Dacă pentru celălalt tânăr nu sa mai putut face nimic, pentru Paul încă există speranță, doar că vorbim de costuri foarte mari pe care familia sa nu le poate acoperi cu ușurință. Paul este continua și crede mai departe în visul său!

Copii cu autism - deschideți o fereastră spre lumea lor Copiii cu autism trăiesc într-o lume în care simțurile și emoțiile se întâlnesc diferite. Bucuria lor poate fi tăcută, un zâmbet care apare ca o licărire, iar tristețea poate fi ascunsă în gesturi subtile sau în liniștea lor. Ei simt intens, chiar dacă nu arată întotdeauna ceea ce simt. Fiecare copil cu autism are propria formă de limbaj: poate fi vorbit, poate fi gest, poate fi artă sau joc. Este limbajul lor autentic, iar noi avem șansa să-l descoperim, să-l cunoaștem și să le oferim spațiul în care emoțiile pot prinde contur și viață. Asociația Sf. Setlian, Ocrotitorul Copiilor din Focșani a început construcția unui centru terapeutic dedicat copiilor cu autism, un loc creat special, în mijlocul naturii, pentru a oferi siguranță, sprijin și șansa de a se dezvolta în ritmul lor. Proiectul centrului este amplu și unic în regiune, cuprinzând 5 clădiri destinate terapiilor formale, non-formale și terapiilor alternative, atat pentru copiii cat si pentru parintii lor. De asemenea, proiectul prevede și o microfermă de animale, sală terapeutică multifuncțională, traseu senzorial, loc de joacă senzorial, grădină cu plante aromatice. Costul estimativ al proiectului este de 3 milioane de euro, o investiție importantă, dar esențială pentru a oferi copiilor medii în care să se simtă înțeles, să accepte și să se asigure. Ajută-ne să continue lucrările și să finalizeze un loc în această lume să fie respectată, înțeleasă și sprijinită. Unde fiecare privire, fiecare gest, fiecare silabă timidă să fie primită cu răbdare, cu iubire și cu credința că fiecare copil are dreptul să fie înțeles și să înflorească în felul său unic. Fiecare contribuție, indiferent de mărime, aduce acest vis mai aproape de realitate. Ne ajută să construim săli adapteze nevoilor lor, să ofere terapii personalizate și să le oferim copiilor și familiilor experiențe care fac diferența între izolare și conectare. Împreună, putem să le deschidem ușa către lume, să le oferim șansa de a fi înțeleși, acceptați și iubiți așa cum sunt. Sprijinul tău transformă un loc în care emoțiile înghețate prind viață și unde fiecare privire timidă devine sau răză de speranță. Mulţumim !

Va scriu in numele unei mămici ce are o fetita de 9 ani cu paralizie cerebrala. Un sufletel curat si zambitor. Fetita are nevoie URGENTA de operatie de gastrostoma pentru a manca fara sa se inece. Operatia costa 8000 lei, si i-ar imbunatati calitatea vietii cu 50%! Asa ar putea primi hrana si medicamente la timp, ar creste in greutate, va putea face progrese mari in logopedie si kinetoterapie. Costurile cu kinetoterapia, logopedia, medicamente ajunge la 13000 lei pe luna. Am vrea sa putem sa ii oferim un an de terapie asigurata pentru a putea sta singura in fundulet, a invata sa vorbeasca, sa spuna “mama, te iubesc” ! ❤️

Mi-ar place ca poveste să continue. MAI SUNT COPII care vor și ei o MINUNE. Acum sper ca Dumnezeu să ne arate calea. Oare suntem noi în stare să o urmăm? Anul trecut peste 150 de copii au beneficiat de sprijinul unor oameni ghidați de Dumnezeu să sprijine. Minunile se fac prin oameni. Dar mai este ceva important. Haideți să vă spun pe scurt ce s-a întâmplat într-un an: - Încă o minune în viața familiei mele. În curând va veni Maria. Și ca minunea să fie desăvârșită ea se va naște în aceeași zi cu Matei, primul nostru copil. Am fost la 4 medici ginecologi și toți au stabilit cu aproximație aceeași zi, plus minus o zi, fără ca vreunul din ei să cunoască ziua de naștere a lui Matei. Mai exact pe 25 martie, o zi importantă pentru creștini-Buna Vestire. - 16 copii pe care noi i-am îmbrăcat fizic au reușit, deși sunt din orfelinate și medii defavorizate, să intre la liceu. Grijile zilnice de care noi ne-am ocupat au făcut ca ei să se concentreze pe școală. Ei cu siguranță nu vor mai fi o povară pentru societate care și așa se confruntă cu neajunsuri. - Iar celorlați, care sunt la școală, le-am urmărit evoluția și mai toți profesorii spun că în ultimul an și-au îmbunătățit situația școlară. - 21 de copii au renunțat pentru o lună la alocația de stat pentru a dona unui copil cu probleme de sănătate. Nu le-a fost ușor, dar au conștientizat că și ei la rândul lor au fost sprijiniți. - Mulți copii au participat la ecologizarea unor zone în cadrul unei campanii de ZIUA PĂMÂNTULUI..... - IAR EU AM ÎNCEPUT să-mi scriu CARTEA VIEȚII. Numai am mult și finalizez această carte. Pot să vă trimit manuscrisul primelor 36 de pagini A4 într-un email și poate un editor va fi receptiv să mă sprijine să public. - Și multe alte minuni pe care le-au făcut aceste suflete nevinovate. Iată cum un simplu gest făcut de oameni generoși, a multiplicat gesturile unor copii și tineri în beneficiul comunității. Iar eu scriu o carte! Proiectul vrem să-l extindem în comunele din apropiere pentru alți copii din orfelinate și medii defavorizate. În fiecare an ne propunem să facem și tabere sociale având ca scop și formarea acestor copii care vor deveni tineri și pe care dorim să-i ajutăm să se integreze mai ușor în societate. Statul cheltuie mulți bani pentru hrană și trup, dar nu cheltuie aproape deloc pentru suflet, pentru pregătirea lor. Ies din orfelinate fără a fi pregătiți pentru a se confrunta cu viața reală și ajung, mulți dintre ei, să fie din nou o povară financiară pentru comunitate. Sunt predispuși la infracionalitate și la alte acte antisociale. Cu puțini bani îi ÎMBRĂCĂM (trupește) dar îi și PREGĂTIM PENTRU VIAȚĂ. Cu siguranță și ei vor contribui, la rândul lor, pentru alte generații de copii aflați în nevoie. E un lanț care ar trebui mereu să aibă suportul nostru al tuturor. Și nu odată, zi de zi. Suma minimă necesară este de 20.000 euro. Pentru unii înseamnă un caz, pentru noi înseamnă mai multe suflete gata să numai fie un caz social individual pentru comunitate. 

Buna ziua, mă numesc Adrian am 39 de ani sunt tata a 2 copii cu ADHD mama lor ne-a părăsit din luna ianuarie anul acesta dând declaratie că renunță la drepturile copiilor. Copiii au fost diagnosticați cu ADHD in urma unor analize psihiatrie pediatrica și psihologie pediatrica, au certificate amândoi dar nu beneficiază de indemnizație sau orice fel de ajutor, ne confruntăm cu multe lipsuri de la haine alimente jucării și bani, nu îmi permit să mai duc copii la terapie sau să le iau tratamentul, locuim cu chirie apartament cu 2 camere (am vândut o mașină sa pot lua aceasta chirie altfel statul îmi lua copii) toată vara am lucrat cu ziua unde câștigăm 125-150 lei pe zi, ulterior m-am angajat cu program normal de 8 ore, am fost găsit cu datorii și am poprire pe cont și salariu, datoria este de 8988. Am mai căutat să lucrez cu ziua la curățenie scări de bloc sau orice alt ceva. Au trecut multe asociații ONG-uri și persoane care ne-au promis că ne vor ajuta cumva, am sperat dar degeaba, speram acum că Moș Crăciun ne face un cadou frumos, copii își doresc jucării dulciuri și să fie sănătoși, eu îmi doresc un telefon nou sau o tabletă ori un laptop, și să scăpăm de datori. Alte informații pot oferi telefonic. Mulțumesc

Adina are doar 35 de ani și, până de curând, era un om obișnuit, discret și cald, mereu cu zâmbetul pe buze. Lucra ca și contabil într-o firmă din Timișoara, își trăia viața modest și își făcea planuri de viitor. Nimic nu prevestea tragedia care avea să-i schimbe complet destinul. Recent, Adina a fost diagnosticată cu carcinom scuamocelular keratinizat moderat al sinusului maxilar stâng (cT4N0M0) – o formă rară și extrem de agresivă de cancer. Boala a evoluat rapid și acum se află într-un stadiu critic: tumora pune presiune pe nervii optici și pe structurile din jurul ochilor. Costurile pentru intervenție, transport medical, spitalizare și tratamentele post-operatorii depășesc 70.000 de euro – o sumă imposibil de acoperit de Adina și familia ei, care au epuizat deja toate resursele financiare.

Un telefon primit în data de 21.11.2025 a făcut să schimbe întreaga viață a noastră. La capătul celălalt de fir s-a dat drept un domn de la politia criminalistică și a spus că cineva a intenționat să scoată bani pe numele meu și eu trebuie sa depun niste bani in cont ca acea pers să nu poată scoata banii. Eram tare speriată, in acel moment nu știam cum să acționez și le-am urmat pașii. O zi întreagă am stat in tel cu acea pers. M-au făcut să fac 2 conturi în lei și să le trimit pe alt cont (ziceau că e de la banca națională), zicand că a doua zi se vor șterge. Am de platit in urma lor acei bani 125.000 lei la revolut asta până pe 22 decembrie 2025 și în cont la ing 110.000 lei. Precizez că la ing s-au putut recupera 70.000 lei. Cer ajutorul dvs.sa pot recupera acea suma. Imi este fff greu sa mă descurc.

Bună ziua, Radio ZU Mă numesc Lorena, iar în momentul în care vă scriu aceste rânduri, simt că fiecare literă pe care o aștern este o frântură din sufletul meu. Nu sunt genul de om care cere ajutor, dar uneori viața te împinge atât de aproape de margine, dacă nu rămâne decât să strigi după cineva care poate să te audă. Eu strig acum spre voi. De ceva timp trăiesc într-un coșmar medical care nu se mai termină. Am risc de cancer de col uterin, probleme grave la sistemul reproducător, dereglări de la glanda tiroidă și alopecie pierderea părului, care mi-a smuls nu doar firele, ci și bucăți din încrederea mea. Fiecare zi este o luptă în care încerca să mă adun de pe jos, să îmi pun sufletul la loc și să merg la încă un control, încă o investigație, încă o veste care poate să-mi schimbe viața. Nu am liniște, nu am siguranță, nu am nici măcar un moment în care să pot respira fără teamă. Trăiesc între spitale, analize și așteptări care îmi zdrobesc nervii. Și totuși, încerc. Încerc să nu mă las. Sunt ele la postliceală, pentru că vreau un viitor. Vreau să mă ridic, să pot munci, să pot avea o viață normală. Dar e greu să construiești un viitor când prezentul se dărâmă sub tine. Locuiesc în chirie și costurile sunt atât de mari, când uneori simt că mă scufund. Mă zbat între tratamente, bani de chirie, taxe la școală și necesități de zi cu zi. Îmi fac calculele până la ultimul leu, trăiesc cu echipa că nu voi reuși să acopăr tot. Sunt momente în care pur și simplu nu știu cum voi continua. Și peste toate, stă un gol imens care mă urmărește de mică. La 10 ani am rămas orfană de tată. Cancerul mi la răpit, mi-a furat copilăria și mi-a pus în suflet sau rană care nu sa închis niciodată. Era tot ce aveam mai bun și într-o zi a dispărut, lăsându-mă într-o lume prea mare și prea rece pentru un copil. Iar acum, când medicii rostesc pentru mine cuvântul „cancer”, simt cum povestea lui se prăbușește peste povestea mea. Trăiesc aceeași frică, aceeași neputință, aceeași durere. Nu vă scriu pentru dramă. Vă scriu pentru că nu mai pot singură. Poate vocea mea nu ajunge de o singură prea departe. Poate povestea mea rămâne într-un colț de cameră, în tăcere. Dar poate că voi, cu puterea și influența voastră, puteți să aduceți puțină lumină în viața mea. Nu cer imposibilul. Cer doar o mână întinsă, o șansă, un sprijin orice formă de ajutor care m-ar putea ridica din această prăpastie în care am căzut. Vă rog din inmă și din tot ce a mai rămas intact în mine: dacă puteți, ajutați-mă. Vă mulțumesc pentru că ați citit aceste rânduri. Vă mulțumesc pentru orice speranță pe care mi-o puteți oferi. Cu recunoștință, durere și speranța că nu voi rămâne neauzită, Lorena

Buna ziua și Doamne ajuta! Vă scriu cu nădejde că câtuși de puțin îl veți putea ajuta pe IULIAN. IULIAN e ruda mea și medic la spitalul SF Spiridon din Iasi. Anul trecut, in 26 sept, Iulian era intr-o masina cu tatăl și mama sa. Masina a fost lovita de o alta mașina si de atunci viața lor nu a mai fost așa cum o știau ei. Iulian, trebuia sa se casatoreasca in 9 zile, dar in loc de nunta aceasta familie a făcut o inmormantare. Mama a decedat, la 40 de zile de la accident, tatal, abia s-a pus pe picioare prin februarie, iar Iulian a fost in coma 70 de zile, in stare vegetativa .In dimineata zilei de 6 dec, Sfantul Nicolae nu i-a pus in ghete dulciuri ci l-a scos din coma. A avut sanse zero de a supravietui in momentul internarii si dupa operatiei pe creier...si totusi acest om traieste. Sunt peste 400 de zile de spitalizare, s-au cheltuit din imprumuturi, strangere de bani, vanzare de bunuri peste 60 000 de euro, a fost internat la Arcadia, a fost bine ingrijit dar ajutorul pentru recuperare a fost limitat. In 3 noiembrie 2025 a venit aprobarea de spitalizare la o clinica din Barcelona. Cu ajutorul Asociatiei Blondie, a ajuns in Spania. Au plecat cu ultimii bani, doar pentru o luna de spitalizare. Zi de zi recupereaza din capacitatile pierdute. (..) Are nevoie de bani, ca de aer. Daca il puteti ajuta vă rog! Colegii lui au facut din imposibil posibil ( cei de la Sf Spiridon), daca as putea face o solicitare pentru un mic cadou pentru ei, o diploma, o floare, o scrisoare de multumire publica Nu este spatiu aici sa va povestesc cum acesti oameni l-au nascut pe Iulian a -2-a oara! As vrea sa ii multumesc cumva logodnicei lui Iulian. Aceasta fata, l-a ingrijit in fiecare zi, acum a plecat cu el in Barcelona. Cel mai apropiat scop a ei este ca Iulian sa poata sa vorbeasca și sa spuna DA, ca sa se poata casatori! Exista si astfel de oameni! Sora mea si cumnatul meu si-au vandut locuinta din Italia, si s-au mutat in Romania, in chirie cu doi copii mici. Cine sunt eu : Ma numesc Delia Jucan, sunt cadru didactic in Cluj Napoca. Sora mea este casatorita cu singurul frate al lui Iulian. La momentul accidentulu ei locuiau in Italia. Accidentul s-a intamplat la Tg Mures. Atunci cand au aflat m-au trimis pe mine sa vegez asupra lor, sa vad ce se poate face. Am stat cu mama lui Iulian , pana aprope la sfarsit...am cunoscut o sfanta. Aceasta doamna a suferit peste 10 -15 operatii ( nici nu mai stiu) si si-a revenit ( oarecum) A fost data pe salon, si mergeam in vizita la ea. In niste dureri cumplite, se ruga intr-una sa o ia pe ea Domnul si sa il lase pe Iulian. Am fost singura persoana cu care a vorbit si cumva mi-a lasat in grija pe oamenii acestia, mi l-a lasat pe Iulian. De aceea bat la toate usile, sa il ajut, dar sumele sunt colosale. In speranta ca Sfantul Nicolae il va ajuta din nou, prin voi, va multumesc! Sa fiti ocrotiti, toata viata de astfel de dureri si neputinte si sa aveti rasplata pentru ceea ce faceti! Delia Jucan