Oameni dragi din Orașul Faptelor Bune, Numele meu este Cerasela Antonesi și sunt mama lui Daniel. Locuim în Râșnov, județul Brașov, iar povestea noastră începe acum 28 de ani, cu o luptă care nu s-a oprit niciodată. Daniel s-a născut prematur, la doar 7 luni. Cu o zi înainte de a ieși din maternitate, viața lui și a noastră a fost schimbată pentru totdeauna. O asistentă prea tânără și prea grăbită l-a înecat cu lapte. Din acel moment, fiecare zi a devenit o încercare. Au urmat ani de internări, operații, recuperare și kinetoterapie, ani în care am pus pe plan secund orice altceva, pentru că singura noastră prioritate a fost ca Daniel să aibă o șansă la o viață mai bună. Am investit timp, energie și toți banii pe care i-am avut, fără să ne plângem, pentru că o mamă nu renunță niciodată. Diagnosticul lui Daniel este tetrapareză spastică – o paralizie cauzată de încordarea permanentă a mușchilor. Cu toate acestea, Daniel nu și-a pierdut niciodată dorința de a merge mai departe. În urmă cu două luni, am ajuns la Timișoara, la o consultație unde a venit un medic din Spania. Acolo am aflat despre o intervenție numită mioteno-fascio-tomie, o șansă reală pentru Daniel de a reduce spasticitatea. Această intervenție l-ar putea ajuta să stea în picioare, iar după a doua intervenție, chiar să facă pași. Costul intervenției este de 5.000 de euro. Poate nu pare o sumă uriașă, dar pentru noi este un munte. Aveam nevoie de un avans de 900 de euro pentru a face programarea pentru luna martie sau aprilie. Din păcate, nu am avut acești bani – i-am cheltuit pe drumul și consultația de la Timișoara, pentru că nu puteam renunța la această șansă… Daniel este un tânăr ambițios, cu vise mari. Este elev în clasa a XII-a, la Frecvență Redusă, și se pregătește să devină jurnalist. Visul lui este simplu și profund: să fie independent, să muncească, să demonstreze că poate contribui la societate și să nu mai fie un beneficiar al ajutorului social sau al ONG-urilor. Mai mult despre visul lui puteți afla accesând secțiunea ”Despre Noi„ a sitte-ului www.daniel-antonesi.ro De aceea, cu toată smerenia și speranța unei mame, vă rugăm din suflet să ne ajutați. Fiecare donație, oricât de mică, ne apropie de ziua în care Daniel va putea sta în picioare și va face primii pași spre o viață mai demnă. Vă mulțumim pentru că citiți, pentru că simțiți și pentru că transformați speranța în fapte bune. Împreună, putem schimba destinul unui om. Cu recunoștință, Cerasela Antonesi, mama lui Daniel și Daniel

Sunt Andreea, o jucătoare de badminton din România, în vârstă de 15 ani. În ultimii 3 ani am câștigat 17 medalii de aur, 12 medalii de argint și 6 medalii de bronz la competiții naționale și internaționale, sunt singura jucătoare de badminton din România care a câștigat „Trofeul Speranța” oferit de Fundația Alexandrion, ca tânără speranță a sportului românesc și prima sportivă din România care a primit o bursă de două săptămâni la Centrul de Excelență în Badminton din Holbaek, Danemarca. De curând am fost selectată de către Badminton Europe în cadrul Programului „Team Europe Wintercamp” în Lasco, Slovenia, alături de cei mai buni sportivi din Europa. Am fost selectată în lotul național al României pentru Campionatul European de U17! Sunt trilpă campioană națională la simplu, dublu fete și dublu mixt, campioană balcanică la proba de dublu mixt și m-am clasat pe locurile 5-8 la Campionatul European de Badminton la proba de dublu mixt. În fiecare săptămână fac 5/7 antrenamente de badminton, 3 antrenamente de pregătire fizică, 1 antrenament de recuperare, ședințe de pregătire psihologică și consiliere nutrițională. Jocurile Olimpice de Tineret de Vară vor avea loc în Dakar, Senegal, unde se vor întrece cei mai buni sportivi din lume, iar România va avea șansa de a fi reprezentată și la badminton! Este o șansă unică atât pentru mine, cât și pentru România! Este o oportunitate pentru mine de a concura cu viitoarele speranțe internaționale! Competiția va avea loc în octombrie 2026, cantonamentul de pregătire începe în ianuarie 2026, iar la competițiile care punctează voi participa din luna aprilie 2026. Pentru cantonament am confirmat deja participarea. La competiții înscrierile se încheie cu 2 luni înainte de începerea acestora! Fiecare zi de antrenament contează! Fiecare competiție este importantă! Vreau să scriu istorie pentru România! Vreau să demonstrez că poți ajunge departe în badminton chiar dacă țara noastră este la început de drum în acest sport. Fiecare pas pe care îl fac pe acest drum este un semn al dedicării, al muncii, disciplinei și al determinării cu care practic acest sport. Vreau să fiu un exemplu de motivație, perseverență și fair-play. Succesul meu poate inspira mii de copii din România și poate atrage resurse către sportul juvenil. Fondurile acoperă: participarea la minimum 3 competiții internaționale pentru a strânge punctele necesare calificării la JOT (transport, cazare, taxe de participare, echipament competițional) și participarea la minimum un cantonament de pregătire în străinătate, cu un antrenor de talie mondială. Veți primi update-uri săptămânale și filmulețe de la competiții și din cantonament și rapoarte transparente despre fiecare leu investit. Împreună putem demonstra că talentul românesc nu are limite! Fiecare contribuție, oricât de mică, mă apropie de Jocurile Olimpice de Tineret! Alăturați-vă echipei mele și haideți să facem România mândră!
Cheltuieli lunare:  consumabile – 150 lei  antrenamente de pregătire fizică – 350 lei  antrenamente de recuperare – 1000 lei  ședințe de pregătire psihologică – 600 lei  consiliere nutrițională – 350 lei Cheltuieli cantonament:  cazare și antrenamente – 1500 euro/lună  mâncare – aproximativ 600 euro/lună  transport – aproximativ 200 euro/dus-întors Cheltuieli competiții:  taxe participare – 100 euro  cazare – aproximativ 300 euro  mâncare – aproximativ 200 euro  transport – aproximativ 200 euro/dus-întors 

Giulia, fetita de 7 ani a prietenilor nostri, este un copil plin de curiozitate, bucurie și lumină. Vara anului 2025 a adus însă o încercare uriașă pentru ea și pentru întreaga ei familie: mânuța ei stângă a început să nu mai funcționeze normal. Investigațiile medicale au scos la iveală un diagnostic crunt— o formațiune tumorală infiltrativă la nivelul trunchiului cerebral, o zonă extrem de delicată, responsabilă de funcții vitale. Pe 9 iulie 2025, Giulia a fost operată la Timișoara, unde medicii au reușit să îndepărteze o parte din tumoră. Diagnosticul inițial stabilit în România a fost unul agresiv — gliom difuz. Speranța a renăscut însă odată cu rezultatele obținute în urma analizelor efectuate la Institutul Gustave Roussy din Paris: astrocitom pilocitic, o tumoră de grad scăzut, dar localizată într-o zonă extrem de sensibilă. Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, Giulia a ajuns în Franța, unde dr. Jacques Grill, de la Institutul Gustave Roussy, a decis că este necesară o nouă intervenție chirurgicală de urgență. Pe 2 decembrie 2025, Giulia a trecut printr-o operație extrem de dificilă, care a durat 8 ore, realizată cu profesionalism și grijă de echipa Clinicii Necker. Intervenția a decurs bine, însă formațiunea tumorală nu a putut fi îndepărtată în totalitate. Costurile operației au fost acoperite datorită generozității oamenilor care le-au fost alături. În prezent, Giulia se află în recuperare, dar acesta este doar primul pas al unui drum lung. Pentru ea există mai multe opțiuni terapeutice, pentru care suntem profund recunoscători: • participarea la un trial clinic în Franța (terapie standard sau experimentală, cu repartizare aleatorie); • o variantă de tratament în România (Cluj), cu monitorizare constantă și colaborare strânsă cu echipa medicală din Franța; • în cazul unui răspuns insuficient, alte terapii disponibile exclusiv în Franța. Indiferent de opțiunea aleasă, durata estimată a tratamentului este de 12–18 luni. Pe parcurs, medicii iau în calcul și posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale, dacă restul tumoral se va retrage suficient de mult de țesutul sănătos. Din păcate, costurile acestui parcurs medical depășesc cu mult posibilitățile familiei. De aceea, apelăm la bunătatea și generozitatea voastră. Fiecare gest, fiecare gând bun și fiecare contribuție pot face diferența și îi pot oferi Giuliei șansa la viața pe care o merită.

Bună seara, Noi suntem părinții Carlei, o fetiță de 6 ani, plină de viață, curaj și dorință de independență. Deși viața i-a pus de la început provocări grele, Carla ne uimește zi de zi prin zâmbetul ei și prin dorința de a trăi și a se bucura de copilărie, asemenea oricărui copil. Carla s-a născut cu osteogeneză imperfectă (boala oaselor de sticla), o boală genetică rară care face ca oasele să fie extrem de fragile. A trecut deja prin numeroase fracturi și intervenții medicale, însă, în ciuda tuturor greutăților, a rămas un copil vesel, curios și dornic să fie independent. În prezent, Carla folosește un scaun rulant, iar de câteva luni are și un scaun rulant electric, care i-ar putea oferi mult mai multă libertate. Din păcate, acesta este folosit foarte rar și doar în jurul casei, deoarece nu îl putem transporta. Astfel, un ajutor extrem de important pentru dezvoltarea și independența ei rămâne, practic, nefolosit. De anul viitor, Carla va merge la școală. Pe măsură ce crește, scaunul rulant electric devine esențial pentru ca ea să se poată deplasa singură, să fie independentă și să se simtă inclusă printre ceilalți copii. Locuim în Germania, unde Carla beneficiază de terapii, îngrijire medicală și echipamentele necesare, inclusiv scaunele rulante. Eu sunt singurul care lucrează, iar soția mea stă acasă pentru a avea grijă de Carla, pentru a o însoți la terapii, la controale medicale și pentru a se ocupa de toate nevoile ei zilnice, dar și de treburile casei. Fără prezența ei permanentă, Carla nu ar putea beneficia de îngrijirea de care are nevoie. Chiar dacă primim sprijin medical, achiziționarea unei mașini adaptate pentru transportul unui scaun rulant electric depășește cu mult posibilitățile noastre financiare. În actuala noastră situație, strângerea unei astfel de sume este extrem de dificilă. Lipsa unei mașini adaptate înseamnă: – dificultăți mari în deplasările zilnice la școală, spital și terapii; – imposibilitatea folosirii scaunului rulant electric în afara casei; – limitarea independenței Carlei exact în perioada în care are cea mai mare nevoie de ea. Pentru familia noastră, o mașină adaptată nu este un confort, ci o necesitate vitală pentru mobilitatea, siguranța și viitorul Carlei. Vă mulțumim din suflet! Telefon:

Antonia, fetița noastră, din luna noiembrie suferă de leucemie limfoblastică acută. Lupta ei cu cancerul este una grea și de durată, iar pentru a putea continua tratamentele și pentru a rămâne aici pe toată perioada necesară (aproximativ 2 ani), avem nevoie de sprijin. Nu am înțeles niciodată de ce nouă ni s-a întâmplat acest necaz. Parcă a picat cerul pe noi. Eu m-am născut cu acondroplazie. Când am rămas însărcinată, am aflat că și Antonia va avea același diagnostic ca mine. Am acceptat, am mers mai departe, am sperat. Apoi, la o analiză de sânge uzuală, am aflat că fetița mea are leucemie. Le-am spus doctorilor că eu nu vreau să cred așa ceva. Din acel moment, viața noastră s-a schimbat total. Nimic nu mai este ca înainte. Trăim fiecare zi cu teamă, cu durere, dar și cu speranța că Antonia va învinge. Pentru ea mergem mai departe, chiar și atunci când nu mai avem putere. Costurile sunt enorme: tratamentele Antoniei, cazarea, cheltuielile zilnice. Antonia are nevoie de voi în continuare. Niciodată nu am crezut că viața mă va aduce în punctul în care să cer ajutor. Dar viața este crudă și imprevizibilă — nu știi niciodată ce aduce ziua de mâine. Când copilul tău luptă cu cancerul, faci orice ca să-l ții în viață. Fără rușine. Fără mândrie. Doar cu speranță. Antonia este un copil care vrea să trăiască, să se joace și să crească.Orice distribuire înseamnă o șansă în plus pentru ea.

Bună seara. Va contactez in numele copilului meu,Iulia Andreea. Are 26 de ani,a terminat un master,dar,din cauza dizabilităților nu își găsește un loc de muncă. Oamenii,auzind-o cum vorbește,și,cu toate că este protezată auditiv, tot nu face față,ca orice om,și,este respinsă de societate.Gradul de handicap,in care a fost incadrată,nu reflectă adevarul.Ea dorește doar un loc de muncă,nu bani,din care să își asigure traiul de zi cu zi,pe viitor. Nu are pe nimeni alături,suntem doar ea și eu.Depresia ei s-au accentuat,și,și-a pierdut încrederea în oameni,mai ales în ultimii 4 ani,de la decesul tatălui ei. Prieteni,rude au dispărut o data cu decesul soțului meu. Este un copil foarte bun,empatic. Iubește animalele,care,știu să ofere dragoste necondiționat,și,face tot ce poate să ajute aceste ființe. Vă mulțumesc,și,sper să își găsească un loc de muncă!

Giulia, nepoțica mea de 7 ani, este un copil plin de curiozitate, bucurie și lumină. Vara anului 2025 a adus însă o încercare uriașă pentru ea și pentru întreaga noastră familie: mânuța ei stângă a început să nu mai funcționeze normal. Investigațiile medicale au scos la iveală un diagnostic care ne-a schimbat viața — o formațiune tumorală infiltrativă la nivelul trunchiului cerebral, o zonă extrem de delicată, responsabilă de funcții vitale. Pe 9 iulie 2025, Giulia a fost operată la Timișoara, unde medicii au reușit să îndepărteze o parte din tumoră. Le suntem profund recunoscători pentru profesionalismul și devotamentul lor. Diagnosticul inițial stabilit în România a fost unul agresiv — gliom difuz. Speranța a renăscut însă odată cu rezultatele obținute în urma analizelor efectuate la Institutul Gustave Roussy din Paris: astrocitom pilocitic, o tumoră de grad scăzut, dar localizată într-o zonă extrem de sensibilă. Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, Giulia a ajuns în Franța, unde la Institutul Gustave Roussy, a decis că este necesară o nouă intervenție chirurgicală de urgență. Pe 2 decembrie 2025, Giulia a trecut printr-o operație extrem de dificilă, care a durat 8 ore, realizată cu profesionalism și grijă de echipa Clinicii Necker. Intervenția a decurs bine, însă formațiunea tumorală nu a putut fi îndepărtată în totalitate. Costurile operației au fost acoperite datorită generozității oamenilor care ne-au fost alături. În prezent, Giulia se află în recuperare, dar acesta este doar primul pas al unui drum lung. Pentru ea există mai multe opțiuni terapeutice, pentru care suntem profund recunoscători: • participarea la un trial clinic în Franța (terapie standard sau experimentală, cu repartizare aleatorie); • o variantă de tratament în România (Cluj), cu monitorizare constantă și colaborare strânsă cu echipa medicală din Franța; • în cazul unui răspuns insuficient, alte terapii disponibile exclusiv în Franța. Indiferent de opțiunea aleasă, durata estimată a tratamentului este de 12–18 luni. Pe parcurs, medicii iau în calcul și posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale, dacă restul tumoral se va retrage suficient de mult de țesutul sănătos. Din păcate, costurile acestui parcurs medical depășesc cu mult posibilitățile noastre. De aceea, apelăm la bunătatea și generozitatea voastră. Fiecare gest, fiecare gând bun și fiecare contribuție pot face diferența și îi pot oferi Giuliei șansa la viața pe care o merită.

Sunt un baiat fara picioare cu o familie foarte frumoasa nu ne ajung banuti pentru sarbatori

Numele meu este Ramona si inca de acum 2 ani am gasit pe facebook grupul Impreuna pentru Erik Andrei. De atunci am incercat sa ajut cu orice am putut. Marinela este o mama cum rar intalnesti. De cand a descoperit problema lui Erik, viata ei i-a fost dedicata 100% lui. Lupta pentru fiecare terapie in parte, pentru fiecare diapozitiv, pentru orteze....Fiindca Erik este in crestere, acestea trebuie schimbate mereu. Erik sufera de tetrapareza spastica, o boala care nu are o vindecare completa. Dar, datorita terapiilor, Erik a facut progrese uimitoare. Ei sunt originali dintr-un sat de langa Craiova, dar s-au mutat in Sibiu, in chirie, pentru a-i putea asigura lui Erik accesul zilnic la terapii. Cel mai urgent acum ar fi achitarea ortezelor. S-a dat doar un avans, iar diferenta trebuie achitata pana in februarie. Fara aceste orteze,Erik nu poate sa se deplaseze, iar piciorusele lui s-a deforma foarte tare. Terapiile zilnice, chiria, utilitatile, ortezele, dispozitivele pe care le foloseste.... toate sunt f scumpe si cateodata imposibil de achitat. E nevoie doar sa-i vedeti ochisorii si zambetul lui Erik, ca sa intelegeti ce copil deosebit este. Iar Dumnezeu i-a dat cel mai frumos inger sa il protejeze si sa lupte pentru el: pe mama lui. Va rog sa ii ajutati

Pipas Roberto, în vârstă de 16 ani, a fost mereu un copil al mișcării. Multiplu campion național la rugby, trăia pentru sport, pentru echipă și pentru bucuria de a se autodepăși. Zilele lui erau pline: școală, antrenamente, prieteni, planuri și primele emoții ale adolescenței. Începuse să curteze timid o fată, să-și descopere sentimentele și să trăiască primele experiențe ale vieții de adolescent – avea tot viitorul înainte, abia începea să cunoască lumea și să-și trăiască emoțiile. Ea, la rândul ei, venea să-l viziteze mai târziu la spital, ori de câte ori își făcea curaj. Dar vizitele erau sfâșietoare, cu atât mai mult pentru o copilă: Roberto era intubat și imobilizat, iar comunicarea era extrem de dificilă. Chiar și pentru noi, părinții, era greu să intrăm la Terapie Intensivă. În 13 iulie 2025, la o petrecere de ziua unei colege, un salt greșit în apă a schimbat totul. Roberto, care iubea apa și obișnuia să stea mult sub apă jucându-se, a fost scos din apă în stop cardio-respirator. Nu respira. Un adult i-a făcut masaj cardiac și a fost resuscitat. Dumnezeu i-a mai dat o șansă. Când și-a deschis ochii, a spus că nu mai simte nimic de la gât în jos și că începe să respire din ce în ce mai greu. În ambulanță a fost intubat, intrase în insuficiență respiratorie, iar la spital a fost operat de urgență în aceeași zi. Medicii luptau pentru viața lui și pentru a repara tot ce se mai putea. Revenirea la viață a venit cu un cost crunt: tetraplegie, insuficiență respiratorie, traumatism sever C4–C5, paralizie de diafragmă și o listă întreagă de afecțiuni asociate. Un copil care abia își începuse viața, plin de vise și emoții noi, a fost pus într-o situație imposibilă. Primele două zile le-a petrecut în comă. A urmat prima lună – cea mai grea perioadă. Trăiam cu telefonul în mână, cu teama că orice apel poate fi ultimul. Infecții, febră 40–41°C, tratamente dure și depresie post-traumatică – toate erau teste pentru un copil care până atunci se bucura de viață. Cu sprijinul familiei și al comunității am reușit să-l transferăm în Spania, la un centru de recuperare specializat. Acolo am văzut din nou lumina: – a devenit iar copilul vesel și încăpățânat să reușească; – a scăpat de ventilator, apoi o perioadă a avut doar suport noaptea; – în timp a renunțat și la traheostomă; – astăzi respiră singur, deși medicii ne spuneau că va fi dependent de aparate toată viața; – și a început să-și miște și mâna stângă – un progres uriaș. E o minune. Dar, în lumea în care trăim, minunile merg mai departe doar dacă tratamentul poate continua. Pentru următoarele două luni de recuperare, Roberto are nevoie de 60.000 de euro. În ianuarie va fi reevaluat, iar perioada februarie–aprilie va necesita aproximativ aceeași sumă. Îl înscriem pe Roberto în „Orașul Faptelor Bune” cu speranța că împreună îi putem susține lupta. A fost campion pe teren și este campion și acum – în cea mai grea competiție a vieții lui. Vă scriem din Spania, unde eu, tatăl lui Roberto, și actuala mea soție, pe care mama lui Roberto a numit-o „a doua mamă”, suntem zi de zi lângă el din septembrie. Vă mulțumim din inimă.

Ma numesc Mihaela și scriu in numele verișoarei mele Chifor Mihaela,are 4 copii și un soț bolnav de plămâni care nu lucrează,au venit doar din alocație și pensie de boală de la soț.O mai ajutam noi famili.Sta la casa fara curent electric și apă potabilă în curte.O ajuta un vecin cu apa.Stiu că voi ajutați multe familii nevoiașe

Am probleme cu vederea am o miopie la amândoi ochii și Am o pensie forte mică

Am vorbit personal cu domnișoara care a scris postarea de mai sus și simt nevoia să ofer puțin context, pentru că este o situație reală, delicată și tratată cu foarte multă demnitate. Este mama unui băiețel de 3 ani și 8 luni, diagnosticat cu autism și ADHD, pe care l-a înscris recent la o grădiniță specială din oraș. Familia trăiește în chirie, iar din luna august situația lor s-a complicat și mai mult: mama domnișoarei a fost nevoită să se mute cu ei din cauza problemelor financiare și de sănătate. Din păcate, aceasta nu poate lucra full-time și nu se poate întreține singură. În aceeași perioadă, tatăl copilului și-a pierdut locul de muncă. A încercat diverse variante de lucru de acasă și, în paralel, se ocupă de copil atunci când acesta nu poate merge la grădiniță (vacanțe, răceli, perioade mai dificile). Din ianuarie- februarie va începe din nou munca, însă momentan familia traversează o perioadă foarte grea. Domnișoara lucrează full-time, însă aproximativ 70% din salariul ei se duce pe chirie și facturi, mai ales în lunile de iarnă. Nu își dorește să ajungă într-o situație limită înainte de sărbători. De aceea a cerut oportunități de muncă, nu bani. De fapt, ea a fost mereu genul de persoană care ajută, nu cea care cere ajutor, iar faptul că a scris acea postare a fost un pas extrem de greu pentru ea. Nu mi-a cerut mie și nu a cerut nimănui ajutor financiar direct, nu știe că am înscris povestea și datele ei aici însă simt că trebuie să o ajut, trebuie să o ajutăm împreună de aceasta am ales sa înscriu povestea ei chiar daca nu știe despre asta. Datele de contact sunt ale ei Nu a avut curajul să ceară ajutor public pentru că are multe cunoștințe și, din păcate, știe că este judecată și vorbită pe la spate. Cu toate acestea, este o persoană foarte ambițioasă, care își dorește să facă cursuri, să se dezvolte profesional și să își construiască o carieră stabilă, potrivită pe termen lung pentru o mamă cu copil cu nevoi speciale. Pe lângă oportunitățile de job, consider că orice formă de ajutor este binevenită pentru această familie, fie că vorbim de recomandări, sprijin punctual sau pur și simplu distribuirea mesajului mai departe. Uneori, un gest mic poate face o diferență uriașă. Vă mulțumesc din suflet pentru înțelegere și pentru orice sprijin

Patrick are doar 7 ani, dar poartă în suflet o luptă mult prea mare pentru un copil. De la naștere, viața lui este umbrită de o malformație rară, un diagnostic greu de rostit, dar și mai greu de dus zi de zi. În timp ce alți copii aleargă, se joacă și visează fără griji, Patrick învață ce înseamnă spitalele, tratamentele, durerea și așteptarea. Zâmbetul lui, însă, nu a dispărut. Din contră – este dovada că speranța poate trăi chiar și în cele mai fragile inimi. Pentru a putea avea o șansă reală la o copilărie normală, Patrick are nevoie de intervenții medicale costisitoare, investigații și tratamente care depășesc cu mult posibilitățile familiei sale. Părinții lui fac tot ce pot, dar lupta aceasta nu se poate câștiga singur. Astăzi, Patrick are nevoie de noi. De oamenii care cred că un copil merită o viață fără durere, de cei care pot transforma o donație într-o șansă la viitor. Orice ajutor înseamnă mai mult decât bani. Înseamnă speranță. Înseamnă o zi în care Patrick va putea spune: „Și eu pot.”

Bună seara! Va scriu pentru a va cere ajutorul. Va menționez ca acest strigat de ajutor nu este pentru mine, ci pentru verișoara mea sau mai degrabă sora mea din alta mamă. Totul a început acum 11 ani, când in ziua de 15 august de Sf Maria soțul ei a avut in accident si a rămas imobilizat la pat. Am mers cu toții la "scăldat", erau cu noi si copiii lor, 3 la numar. A sărit in apa, intr-un loc pe care îl cunoștea dar din păcate necazul a facut ca din săritură sa își stranguleze măduva. Au urmat operații, spitalizării, recuperare, dar din păcate dupa 11 ani starea lui nu s-a îmbunătățit. Nu poate face nimic singur, nici măcar mâinile nu si le poate folosi. În acest moment locuiesc intr-o casa in Darăști, Ilfov, dar nu este a lor. Le-a permis proprietarul sa locuiască acolo, dar din păcate le-a spus ca vor sa vândă casa si le-a propus lor sa o cumpere cu suma de 40.000 de euro. Le este absolut imposibil sa strângă suma aceasta. În acest moment trăiesc din pensia lui de handicap si "salariul" ei de însoțitor. Unul dintre copii este major, lucrează ca educatoare la o grădiniță, ceilalți 2 copii sunt minori, la liceu. Sper din suflet sa existe oameni cu suflet si cu posibilitate financiara care sa ii poată ajuta si pe ei! Știu ca la voi orice e posibil si am încredere ca o sa fie bine! Va mulțumesc din suflet!

buna ziua am o fiica care are problema cu inima o doare din cand in cand o inteapa si pentru un control am dori sa facem multumesc

Bună ziua radio zu,ma numesc Alexandru si o am pe mama imobilizata la pat de multi ani este asa,si ne incalzim la calorifer electric si consuma foarte mult,ne am dori o centrala termica atat nu cer mai mult pentru mama vreau mai mult fiind diabetica de 30 de ani si boala a rapuso la pat,mulțumesc cu stima si respect.

Pe 25 aprilie 2025, viața lui David, un băiețel de 7 ani, s-a schimbat pentru totdeauna. În acea zi, familia lor a fost implicată într-un accident rutier grav, care a rupt în doar câteva clipe lumea unui copil nevinovat. În urma accidentului, mama lui David a murit pe loc. Alături de ei se afla și Milena, prietena lui David, finuța mamei — o fetiță de doar 8 ani. Milena a supraviețuit impactului, dar, după câteva zile de luptă grea în spital, și-a pierdut și ea viața. În câteva zile, David a rămas fără două persoane dragi, în timp ce el însuși a fost grav rănit. A urmat o perioadă lungă și dureroasă: spitalizări repetate, operații dificile și recuperare lentă. Zile petrecute printre aparate, medici și tratamente, nopți de durere, teamă și oboseală. Astăzi, chiar dacă este acasă, lupta nu s-a încheiat. David parcurge terapii complexe, necesare pentru recuperarea lui fizică și emoțională. Sunt terapii grele, solicitante, uneori dureroase, care îl epuizează. Dar el merge înainte — un copil mic cu o putere uriașă. David încă nu știe adevărul despre pierderea mamei. Este prea mic, iar inima lui trebuie ocrotită. Tatăl lui, rămas singur și copleșit de responsabilități uriașe, face tot ce poate. Este lângă el la fiecare terapie, la fiecare control, la fiecare pas, încercând să fie și mamă, și tată, și sprijin, și curaj. Dar drumul este greu. Foarte greu. Cheltuielile medicale, terapiile, nevoile zilnice, tot ceea ce presupune recuperarea unui copil afectat atât fizic, cât și emoțional, depășesc puterea unui singur om. Astăzi, David are nevoie de noi. Are nevoie de o mână întinsă, de un gest de omenie, de sprijin pentru a merge mai departe. Orice ajutor — oricât de mic — înseamnă un pas în plus spre vindecare. Povestea lui David este povestea unui copil care a trecut prin prea mult, prea devreme, dar care luptă în fiecare zi pentru a-și recupera copilăria. Iar noi putem fi parte din lumina care îl ridică.

Numele meu este Andrada am o prietena care are un baetel de 4 ani jumate diacnosticat cu Autism si are nevoie de o interventie in Turcia cu celule Stem ca sa poata vorbi face terapi in fiecare saptamna din pacate nu prea da roade.Si are nevoie de suma de 950000 Euro din pacate mama nu si-o poate permite doarece este singura cu trei copii .Multumim Radio Zu Stima si Respect

Bună seara.Sunt Elena.Mamă singură cu 2 copii.Unul din ei este diagnostict cu o boală rară Charcoot marie.Nu există tratament.Kineto și înotul ne ajută.Sunt asistentul lui personal.Trăim din salar de 2760 lei+ alocația.Din care 400€dăm pe chirie.Ne descurcăm foarte greu.Mulțumim pentru orice ajutor!Vă mulțumim!