Buna ziua numele meu este Marin mihai, sunt din București, și în luna martie a anului 2024 am rămas fără un rinichi și splină datorita unui accident de muncă. Cum angajatorul a fost de bună credință a făcut orice este posibil să mă scoată pe mine vinovat, ulterior sa mă forțeze sa plec din firma. Rinichiul drept rămas a început să dezvolte niste malformații și chisturi, dat pentru care îmi doresc să ajung in Turcia pentru un tratament și consult de specialitate. Pot oferi mai multe detalii in privat.

Bună ziua,scriu aceste rânduri cu emoție,pentru că nu îmi este ușor să cer, dar am învățat că uneori ajutorul primit la timp face diferența.Sunt o persoană care muncește și încearcă, zi de zi, să se descurce demn, chiar și atunci când lucrurile nu sunt simple.În acest moment am nevoie de un frigider funcțional.Din păcate, nu am posibilitatea financiară să îmi cumpăr unul, iar lipsa lui îmi îngreunează viața de zi cu zi — mâncarea se strică repede.Nu caut ceva nou sau scump, ci doar un frigider care să funcționeze.Dacă cineva mă poate ajuta, fie cu un frigider, fie cu o recomandare sau un sfat,ar însemna enorm pentru mine.Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru bunătatea care încă există între oameni.

Nepoțelul meu , Răzvan Ionuț are nevoie de oamenii de bună credință, ce Piț contribui , cu orice sumă, la ameliorarea stării lui de sănătate! În urmă cu o lună și o săptămână m-ai exact pe 10 noiembrie, a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastică tip B și internat de urgență la spitalul Fundeni București! A fost și este în continuare pe tratament cu chimioterapie și sperăm din tot sufletul sa fie bine! Este însoțit de tatăl său, micuțul având varsta de 2 ani și jumătate, iar tăticul fiind nevoit să renunțe la muncă pt binele copilului său! Menționez că mama copilului , datorită acestui șoc a suferit o depresie și în acest moment fiind monitorizată de psihiatru și psiholog! Vă voi justifica prin acte, fotografii și video tot ce se întâmplă cu micuțul nostru! Ne-am dori un ajutor financiar pt micuț și familiei, pentru costurile ce sunt în momentul de față și tot ce vă urma pe tot parcursul acestor 3 ani până la vindecare! Mulțumim și sperăm să facem și noi parte din proiectul dvs! ,,,,,,,,menționez că eu sunt mătușa micuțului Răzvan, sora cea mare a mamei lui! Vă mulțumesc și Doamne ajută!

Mă numesc Căpățână Otilia sunt mama a doi copii Romy și Mădălina sunt in concubinaj cu Frunză Paul și am avem împreună 12 .eu m-am înscris la dv pentru că am un băiat în vârstă de 18 ani, Romy are Distrofie musculara dunchen și operație de traheostoma oxigen ventilație la domiciliu. Este dependent de amândoi părinți necesita o îngrijire foarte delicata și sterila , operația de traheostoma sa întâmplat acum 1 an ,și dorința Copilul este sa ne mutăm in noua casa unde este în curtea mamei mele, și ne ar mai trebui sa ne mutăm in 4 uși interior și pentru încălzire ,avan traheostoma necesita i condiție cat decât buna și curată , , soțul acum un an mai lucra în afara dar decad sa întâmplat cu traheostoma operație . soțul nu mai poate pleca noi toți suntem dependenți de soț .eu stau cu băiatul 24 din 24 langa el .sunt mai multe nevoi dar pentru sănătate băiatului meu Romi acestea sunt cele mai importante . Va rugam frumos oameni buni .și vă mulțumesc frumos ♥️

Bună ziua! Sunt o mamă cu 3 copii și aș dori dacă ați putea să îmi îndeplinesc visul de a avea o căsuță. Am mai multe boli autoimune și stăm într-o singură cameră în casă surorii mele. Aș vrea după ce eu nu voi mai fi să pot să las ceva copiilor mei. Mulțumesc frumos!

Nu o sa vă povestesc eu despre cazul meu ci o să vă las o scrisoare deschisă a cumnatului meu referitor la situația surori mele "Dragă stat român, Ne tot vedem de ani buni. Eu te văd zilnic, tu mă vezi doar când îți pică vreun dosar în brațe. Și chiar și-atunci, te uiți la mine ca la o pată pe perete. Așa că m-am gândit să-ți scriu. Că poate așa reușesc să aflu ce-am greșit. Cu ce te-am supărat. Ce păcat capital am comis ca să ne tratezi așa. Ți-o spun pe rând, poate îți amintești și tu. Totul începe frumos, cu o biopsie la Fundeni. Medici renumiți, titluri impresionante, diplome multe. În realitate, ai parte doar de niște rezidente care nu știau nici măcar cum să dea o veste. Pentru că noi, ăștia de jos din lanțul trofic, nu eram pacienți. Eram cifre. Niște note pierdute într-un registru prăfuit. Ai ridicat din umeri și-ai mers mai departe. Urmează plimbările. Dosare, hârtii, ștampile. Drumuri între centrele de transplant. Trei ani în care ne-ai trimis de la un ghișeu la altul. Trei ani în care Smaranda a făcut dializă pe orice vreme, cald, frig, ploaie, furtună. Și într-o zi, în timpul dializei, Smaranda simte că îi amorțește partea stângă. Medicul spune că a stat prost. Atât a găsit de zis. Două zile mai târziu, la UPU: AVC ischemic lacunar. Dar tu ai tăcut. Ca de obicei. Din clipa aia, Smaranda s-a mutat aproape complet într-un scaun rulant. Un scaun pe care nu ți-ai bătut capul să îl oferi. Am făcut rost prin donații, că doar nu era să te obosești. Apoi am încercat să-i dau un rinichi. La Fundeni, compatibilitatea era zero, sec și rece. La Cluj, la fel de bine ai fi trimis un mesaj automat. Nimic. Nicio soluție, nicio direcție, doar uși închise. Și atunci am înțeles că dacă vreau să o salvez, trebuie să plecăm. Turcia ne-a primit. Tu ne-ai trântit poarta în nas. DSP, Ministerul sănătății, CNAS, toți cu “nu se poate”, “nu ține de noi”, “încercați în altă parte”. A trebuit să strâng bani cât pentru o casă ca să-i pot da Smarandei o viață. Pentru că tu nu ai avut loc în buget pentru ea. Transplantul s-a făcut. Ne-am întors acasă, obosiți, dar cu speranță. Știi cum ne-ai întâmpinat? Cu analize care trebuie făcute la două săptămâni, dintre care decontezi un set pe lună. Restul, din buzunar. Normal, că doar bolnavii au bani, sunt o resursă inepuizabilă. Apoi apar problemele la arterele aproape blocate. 80 la sută într-o parte, 60 în cealaltă. În România nu se poate. Ai spus-o cu grația cu care spui orice: scurt, rece, fără să clipești. Așa că am strâns iar fonduri, iar bilete, iar Turcia. Trei ore și Smaranda era bine. Trei ore. La tine a fost imposibil. Și încă n-am terminat. Tratamentul imunosupresor și corticosteroizii au răvășit glicemiile. Zile, nopți întregi de luptă. Avem un program național de diabet, așa scrie. În acte. În realitate, pompa de insulină pe care Smaranda o poate primi “gratuit” vine în 6–8 luni. Și nici măcar nu e modelul potrivit. Doar atât oferi. Asta e limita empatiei tale. Nu există prioritizare. Nu există fonduri. Așa că, statule, am doar o întrebare: Cu ce ți-am greșit? Ce vină are Smaranda că s-a născut aici? Ce vină am eu că încă încerc să cred în tine? Cât mai vrei să ne porți pe drumuri? Câte operații, câte drumuri în străinătate, câte donații trebuie să mai strângem ca să fim tratați ca oameni? Nu te întreb ca să te rușinez. Nu cred că poți. Dar poate, cine știe, mai citește cineva cu un pic de putere și își amintește că, în spatele fiecărei uși închise, există niște oameni. Reali, obosiți, speriați, încăpățânați. Oameni care încă trăiesc, doar pentru că nu renunță. Noi încă suntem aici. Și încă luptăm. Cât mai putem..." Va mulțumesc pentru tot ce faceți! Sărbători fericite! PS datele de contact din formular sunt ale surori mele.

Am si eu o poveste despre cineva.IONUT. A fost un copil normal pina la virsta de 1 an, dupa care intro zi s a simtit rau, au ajuns la medic si de acolo direct la spitalul Grigore Alexandrescu unde a fost operat de urgenta deoarece avea o parte din intestin putred. Au mai urmat in decurs de 3 saptamini alte 2 operatii ,alte 2 anestezii pentru ocluzie intestinala. Dupa operatie a facut parapareza spastica si a fost momentul cind nu a mai mers, nu a mai stat nici macar in fund si dupa toate au mai descoperit si o problema la tiroida. Au urmat ani grei de recuperari, dw stat prin spitale de lacrimi si suferinta de zile in care parintii nu aveau ce minca doar sa i fie lui bine. A stat luni de zile doar in pat cu o tija intre picioare, avea rani peste tot...A reusit sa mearga din nou dar a ramas cu un defect la mers. A inceput scoala si a urmat bulingul. A plecat la film cu colegii de clasa iar la iesire domnul de la bilete i a zis ,,daca stiam ca esti handicapat nu ti luam banii, asa de fata cu toti...si nu a mai vrut sa iasa din casa iar cel mai bun prieten al lui a murit cu 5 ani in urma si singuratatea a devenit si mai greu de dus. Mama lui s a imbolnavit de Lupus cu afectare la organe, muncea doar tatal si el cu coloana praf. A luat bac ul si a intrat la facultate, a terminat, a facut master iar mama a stat cu el la București iar simbata venea acasa la sot sa aiba si grija lui. Si s a angajat ca programator,a lucrat pina au inceput restructurari si a ramas fara loc de munca. De 1 an e disperat .a depus CV peste tot dar nimeni nu suna, mai ales ca el vrea de acasa deoarece e din Buzau si e greu cu chiria la inceput ... Intre timp si tatal a facut trombi la plamini si nu a mai putut lucra, a fost la un pas de moarte. Ma rog,povestea este lunga....cu zile in care parintii au indirat tot greul doar sa fie el bine, zile fara mincare,fara zimbete,doar cu speranta ca o sa fie bine. Si Dumnezeu i-a ajutat... El vrea doar un loc de munca, un loc de munca in domeniul in care a invatat adica programator sau cum zice el suport. Va multumesc !

Bună ziua ,sunt Ionela,mama a 3 copilași ,2 copilași bolnavi cu boală incurabilă,spitalul Luis Țurcanu din Timișoara a devenit a 2 noastră casă din anul 2017.Orasul faptelor bune începe cu noi în spital din nou ,din 15 decembrie noi vom fi în spital ,alți copii îl așteaptă pe Moș Crăciun,Raluca și Matei stau și așteaptă injecțiile de care sunt dependenți toată viața lor .Tratamentul copiilor este foarte costisitor,eu mama,sunt cu proteză de șold și am fost nevoită să lucrez pentru ca nu facem față cheltuielilor,stau 12 ore în picioare pt a putea aduce un bănuț în casă A trebuit să fac anul acesta credit la bancă pt a putea face față cheltuielilor .Sotul a avut un accident auto,cu comoție cerebrală,de aici viața noastră a luat o întorsătură totală,din omul și tatăl responsabil a devenit alt om,am rămas stâlpul familiei ,dar uneori este prea mult,avem nevoie de ajutor pentru a putea continua lupta cu boala copiilor,soțul este dependent de tratament vă rog frumos să ne ajutați! Avem nevoie de ajutor,zilele trecute le-am spus copiilor ca Moș Crăciun anul acesta nu va veni pt ca nu avem banii ,îmi doresc o bucurie pentru copii mei!! Mulțumesc frumos cu recunoștință Radio Zu!!Fiti binecuvântați de Dumnezeu!

Bună ziua! mă numesc Bulai Florin, locuiesc în orașul BUHUȘI – JUDEȚUL - BACĂU. Provin dintr-o familie săracă. Locuiesc impreună cu mama într-o cămară sărăcăcioasă, tăticul a murit. Am lucrat cu carte de muncă timp de 7 ani la o fabrică de sticlă în județul Bacău, a trebuit să renunț la locul de muncă pentru că nu pot sta mult în picioare din cauza - Artrită cronică. Am depus dosarul pentru a fi încadrat într-un grad de handicap, fiind diagnosticat cu gradul Ⅱ. Doresc cu ajutorul Bunului Dumnezeu să se întâmple o minune, ca un om cu suflet mare să audă mesajul meu de disperare!!!... fiind trimisul lui Dumnezeu întru ajutorul meu și al mamei. Doresc să ne mutăm din această încăpere care mai are puțin și se dărâmă pe noi. Costurile pentru a cumpăra o locuință cu două camere sunt imposibile pentru noi, deaceea apelez prin intermediul dumneavoastră la oameni cu suflet mare cerșind o mănă de ajutor pentru un trai puțin mai decent. Mulțumesc radio ZU pentru că faceți minuni prin oameni care pot și au cu ce să ajute. Am ajutat și eu în diverse cazuri acum câțiva ani în urmă când eram bine cu sănătatea, donând sânge pentru cei care aveau nevoie. Fie ca bunul Dumnezeu să fie cu noi toți Amin.

Bună ziua! Vă mulțumesc din suflet că Orașul faptelor bune există și în acest an. Ador această perioadă a anului, când oamenii devin mai buni, când se gândesc mai mult la cei din jur și când faptele bune capătă puterea de a schimba destine. Mă numesc Ramona Lengyel, am 44 de ani și sunt din Brașov. Dumnezeu a dorit să mă nasc într-o zi sfântă, pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae. Nu știu dacă a fost un semn sau o simplă coincidență, dar încă din copilărie am simțit nevoia profundă de a ajuta pe alții, chiar dacă eu însămi aveam probleme grave de sănătate. Din cauza unui vaccin administrat greșit, într-un moment nepotrivit, m-am îmbolnăvit de paralizie cerebrală. A trebuit să duc o luptă dură – cu propriul meu corp, cu limitele lui, dar și cu mentalitățile celor din jur. Am fost însă o persoană norocoasă. Dumnezeu mi-a dăruit o mamă minunată, care s-a luptat din răsputeri pentru mine și căreia îi datorez fiecare pas făcut înainte. Deși aveam probleme grave, mi-am dorit enorm să merg la școală, să învăț să citesc și să scriu. Mama m-a susținut și a luptat pentru ca eu să fiu primită. Scriam foarte încet, dar îmi amintesc cu mândrie că la fiecare lucrare reușeam, cumva, să le arăt colegelor din jurul meu cum să rezolve câte un exercițiu. Eram fericită când un coleg lua o notă mare datorită mie. Nu a contat niciodată că nu îmi recunoșteau ajutorul, că uitau și ajungeau să se poarte urât cu mine. Mereu îmi spuneam că nu știu ce fac, că nu e vina lor, că poate așa au fost crescuți. Dumnezeu m-a răsplătit pentru răbdarea mea. După anii grei de gimnaziu, au venit colegii buni din liceu, cărora le datorez enorm. Cu ajutorul lor am reușit să ajung la orele care se desfășurau în alte clădiri decât cea în care aveam cursurile de bază. La liceu, colegii mi-au fost alături. Din păcate, nu pot spune același lucru despre toți profesorii. Unii m-au jignit, m-au făcut să mă simt cea mai neputincioasă persoană din lume. Dar nimic din toate acestea nu m-a oprit. Am reușit să iau bacalaureatul, împotriva tuturor așteptărilor. Am urmat Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, unde m-am lovit din nou de obstacole și de mentalități dure față de persoanele cu dizabilități. Cu toate acestea, mi-am valorificat talentul de a scrie: am publicat trei romane de proză scurtă, am devenit blogger, iar momentul în care am primit primul meu salariu nu îl voi uita niciodată. Erau primii bani câștigați din propria mea muncă și însemnau libertate. Cea mai mare dorință a mea a fost să pot dărui. Să pot face cadouri de Crăciun, să surprind, să aduc zâmbete celor care aveau o viață mai grea. Am trimis primele daruri de Moș Crăciun către trei prietene cu dizabilități. Acel moment a fost începutul unui drum nou: drumul de a ajuta alte persoane cu dizabilități, care nu au fost la fel de norocoase ca mine să aibă o mamă atât de puternică. Cu ajutorul internetului, am cunoscut multe persoane cu dizabilități. Le-am sprijinit să creadă în ele, să scrie, să câștige bani, să devină mai independente, să publice cărți și să își descopere potențialul. În 2023, acest drum a căpătat o formă legală: am înființat Asociația „Drumul Independenței”. Vreau să schimb cu adevărat viețile persoanelor cu dizabilități și să arăt că ele trebuie tratate diferit, cu respect și șanse reale. Propriul meu exemplu arată că poți reuși în viață chiar dacă nu poți merge singur, nu poți vorbi clar sau nu ai un aspect fizic „normal”. Proiectele asociației au început greu. Nu aveam relații, nu eram persoană publică, dar nu m-am dat bătută. Primul proiect a pornit din propria mea experiență dureroasă cu problemele dentare. Încă din copilărie, paralizia cerebrală mi-a afectat grav dantura. Medicii stomatologi au refuzat să mă trateze din cauza riscurilor. Ani întregi am trăit cu dureri cumplite. Nopți în care nu puteam dormi, nopți în care mă rugam la Dumnezeu să înceteze durerea. În urmă cu 4 ani, am întâlnit medici cu suflet mare, care m-au ajutat să îmi refac dantura. Pentru prima dată după mulți ani, am putut zâmbi fără teamă. Pentru că știu ce înseamnă să trăiești cu durere, mi-am dorit să ajut și alte persoane cu dizabilități. Am încheiat un contract de colaborare cu Clinica Stomatologică 32 din Brașov, care m-a ajutat și pe mine. Încet, încet, am reușit să ajut câteva persoane să își rezolve o parte dintre problemele dentare. Dar costurile sunt foarte mari, iar nevoile sunt uriașe. La începutul anului am aplicat la un program (Brașov Heros) al fundației comunitare Brașov unde am reușit să fac împreună cu câțiva prieteni o campanie de strângere de fonduri pentru ca persoanele cu dizabilități sa beneficieze de servicii stomatologice gratuite. Am reușit să strângem jumătate din suma propusă. Cu acești bani 4 persoane cu dizabilități beneficiază de câteva servicii stomatologice urgente gratuite. https://brasovheroes.ro/proiect/drumul-independentei. Din păcate, nu pot ajuta atât de mult cât mi-aș dori, pentru că serviciile stomatologice costă foarte mult. De aceea, vă rog, pe voi, cei de la Orașul faptelor bune, să mă ajutați să readuc zâmbetul pe chipurile unor persoane cu dizabilități. Să le oferiți o viață fără dureri, fără grija că nu pot mânca, fără rușinea de a zâmbi. Ajutați-mă să dăruiesc bucurie celor care nu știu ce înseamnă o viață normală. Vă mulțumesc din suflet pentru această inițiativă minunată. Vă doresc sărbători frumoase, pline de lumină, alături de cei dragi. Să nu uitați niciodată cât de puternic este un gest mic făcut din inimă.

Povestea noastră a început acum aproximativ 7 ani când fetița noastră, Erika noastră, o fetiță dezvoltata absolut normal până la vârsta de 2 ani, a primit diagnosticul de TSA. Atunci lumea noastră s-a zdruncinat din temelii dar ...nu a căzut. De atunci face terapie zilnic și totul a devenit copleșitor din punct de vedere financiar. Nu beneficiem de decontare, avem cont deschis la HelpAutism cu formularul 320 dar se strâng foarte puține. Nu vrem altceva decât completarea acestui formular pt că dacă am avea terapia asigurată, mulțumim lui Dumnezeu , am putea sa le oferim o viața liniștită Erikai și frățiorului ei( care are dorințe firești, dar de fiecare data pune in fata "dacă avem bănuți mami". Va mulțumim ❤️

Suntem sunt o familie cu doi copii, ambii diagnosticați cu autism. Avem nevoie de sprijin pt acoperirea cheltuielilor terapiilor.

Doresc sa aduc la cunostinta cazul unei fetite de 10 ani, Amma - Nectaria, diagnosticata cu paralizie cerebrala infantila. Sunt nasa Ammei, o cunosc pe de cand s a nascut. Pe mama ei, Felicia, o cunosc de multi ani, suntem prietene inca din primul an de facultate. Ea luptă pentru a îi fi Ammei un pic mai bine. Amma împlinește 10 ani pe 14 decembrie, si in loc sa se bucure, e disperata ca nu stie de unde ar putea gasi atat de multi bani pentru operatia de scolioză. Amma are un diagnostic greu. Paralizie cerebrala infantila, forma severa. Corpul ei a crescut, iar coloana s a deformat foarte mult. Spatele o doare foarte tare. Poziția în scaun devine tot mai greu de menținut. Medicii din România spun clar. Cazul implică și neurochirurgie iar operatia este foarte dificila, cu riscuri mari, de aceea nu se pot implica. Există o soluție chirurgicală în afara țării. Costul ajunge in jur de 50.000 euro, la Clinica Acibadem din Istanbul. Operația îi poate reduce semnificativ suferința si îi poate stabiliza coloana. Poziția în șezut schimbă viața Ammei. Ea poate sta dreaptă, poate respira corect, poate mânca fără riscuri, poate privi în jur și reacționa la ce se întâmplă. Amma - Nectaria merită o viață demnă. Chiar și în scaunul cu rotile. Fără durere constantă și cu control asupra corpului ei. Mama ei, Felicia, caută soluții zilnic. Vorbește cu medici. Caută sprijin. Strânge informații. Are nevoie de ajutorul tău. Tu poți face o diferență reală în viața Ammei. Mulțumesc, Corina.

AM 55 DE ANI SI AM FOST NEVOIT SA LOCUIESC O PERIOADA PE STRAZI IN URMA SINUCIDERI TATALUI MEU SI A DIVORTULUI MEU. IDIN CAUZA CONDITIILOR IN CARE AM FOST NEVOIT SA TRAIESC MI-A FOST FOARTE MULT AFECTATA DANTURA.ACUM AM UN SERVICIU LUCREZ IN RIDESHARING LA BOLT SI LOCUIESC IN CHIRIE MODEST. DACA CINEVA CARE ARE UN CABINET SAU POSIBILITATI M-AR PUTEA AJUTA SA IMI RECAPAT ZAMBETUL AF FI VESNIC RECUNASCATOR. ESTE NEPLACUT CAND UN CLIENT TE INTREABA CEVA IAR TU ESTI NEVOIT SA RASUNZI MONOSILABIC. VA MULTUMESC

Buna seara sunt mamă a 5 copii, am lucrat 4 ani fara întrerupere la o firma de mase plastice dar din luna august sau facut reduceri de personal si din pacate am picat si eu printre acele persoane care și-a pierdut locul de munca începând cu data de 1 noiembrie 2025,de atunci zi de zi caut de lucru, interviuri peste interviuri dar acelasi raspuns, va sunam noi, doamne am ajuns ca sa nu mai ne găsim nici loc de munca in ziua de azi, nu vreau averi ca numi doresc însă am ramas cu facturi si rate in urma un mic ajutor cu orice mi-ar prinde bine,daca e cu putință orice se poate daca doriti sa ma ajutati este binevenit, domnu sa va binecuvanteze pe toti cei care încercați să faceți familii fericite aflate în momente de dificultate. Stiu ca sunt alți oameni cu probleme mai mari ca a le mele dar daca acest mesaj al meu va intra la inima va multumesc din suflet daca ati putea sa ma ajutati si pe mine putin,va doresc din suflet multa sanatate si sărbători fericite tuturor.

Sunt medic stomatolg si as vrea sa va spun povestea lui Luca si a mamei lui Luca este pacientul.meu ,are 9 ani și nu a făcut niciodată un pas singur și nu a spus niciodată „mamă”. Trăiește cu diagnostice neurologice severe care i-au furat copilăria, dar nu și dorința de a lupta. Nu vorbește, nu merge, însă ochii lui spun povești despre curaj și speranță. Viața lui este o luptă zilnică, dusă alături de mama lui, care nu a renunțat niciodată. Recuperarea este vitală pentru Luca, însă terapiile sunt costisitoare și nu sunt susținute de stat. Fără ele, fiecare pauză înseamnă regres. Luca nu poate cere ajutor, dar noi putem vorbi pentru el. O faptă bună pentru Luca este o șansă reală la terapie, la progres și la demnitate. Mama lui este un erou . Intreaga comunitate o ajuta dar este in aceeasi masura si blamata pentru ca cere ajutor si este foarte nedrept. Acum cand scriu ma gandesc ca poate sunt incorecta pentru ca eu am foarte multi pacienti care au nevoie de ajutor si nu scriu despre toti insa simt ca ei au mare nevoie de o minune poate chiar pe 20 decembrie pentru Luca, poate va fi a 2 a sansa pe.ntru el

Sunt mama unui băiețel special, Vlad care s a născut cu un sindrom genetic rar și de la 3 luni face terapii, are aproape 5 ani în prezent și aproape ajungem la independența. El nu a știut ce înseamnă copilărie iar noi părinți ne am schimbat viața 360 grade. Intr o clipă ți se poate schimba viața. Ne trebuiesc 60.000 euro pentru celule steam.

Buna seara va scriu pt ca as dori din suflet ca si sora mea sa o se indeplineasca visul de a avea o locuinta, traieste in iasi cu 2 copii,divortata, fostul sot nu plateste nimic la copii,traieste cu chirie 1600 ron chiria, ea castiga 3000 de lei pe luna,muncind ca si ingrijitoare la o cresa din Iasi,si in weekend ocazional mai sta cu o fetita,pt ca costurile sunt ridicate,facturi,copii din care adolescent de 17 ani si o fetita de 6 ani.O casa pt ea zic casa dar e ok si un apartament cat de mic dar sa fie al ei si sa nu mai plateasca chirie,ai mei nu o pot ajuta deoarece trec prin momente grele,mama in urma unei operatii pe cord este internata in spital de peste 9 luni,mutilata, a trecut prin 13 operatii, cu handicap pt ca nu se poate misca,deblasa si necesita multi bani ai atentie, eu graiesc in strainatate de 17 ani,situatia e la fel ca peste tot ai aici, costuri mari salarii mici.Imi doresc mult daca Mos Craciun anul asta ar aduce un strop de magie si pt noi anul asta, sora mea sa aiba casa mult visata si mama mea sa redevina ce a fost odata.Va multumesc!

Dana are doi copii care o așteaptă acasă și pentru care luptă în fiecare zi. Viața ei s-a frânt când a primit un diagnostic rar și devastator: tumoră de situs placentar, cu suspiciune de metastaze. Este o boală greu de diagnosticat, iar acum Dana trece prin investigații dureroase, fără să știe ce verdict o așteaptă. În timp ce ea se luptă pentru viață, soțul ei a rămas fără loc de muncă, iar familia se confruntă cu lipsuri și teamă. Dana luptă să trăiască pentru copiii ei. Orice ajutor înseamnă speranță și o șansă la viață.

Am ramas fara loc de munca si mam si inbolnavit !Momentan ne putind inca sa lucrez!Multumesc pentru ajutor anticipat tuturor crlir care pot sa ma anute cu niste alimente!