Scriu aceste rânduri din disperare. Cu frica aceea care nu te mai lasă să dormi, din teama că omul pe care îl iubești poate să-ți fie luat din nou, de data aceasta definitiv. Pe 14 februarie 2025, în timp ce era la muncă în Austria, soțul meu, Victor, s-a prăbușit. Într-o singură clipă, viața noastră s-a rupt în două. Omul care ne ținea pe toți în picioare a ajuns să lupte pentru propria viață. Până atunci, Victor era soțul meu bun și muncitor, omul pe care mă bazam în orice. Era tatăl care își lua copilul în brațe cu drag, care se bucura de fiecare zâmbet. Aveam o familie simplă și frumoasă. Credeam că avem timp… În Austria, medicii au descoperit că nu fusese doar o hemoragie cerebrală, ci și o tumoare cerebrală – meningiom – care a fost îndepărtată chirurgical. Au urmat mai multe intervenții pe creier și luni grele de spitalizare. Victor a supraviețuit, dar a ieșit din acea luptă schimbat: cu paralizie pe partea dreaptă, cu vorbirea afectată, dar cu o voință uriașă de a trăi. Când ne-am întors acasă, a început totul de la zero. A învățat din nou să stea, să meargă, să mănânce, să vorbească. Fiecare pas era o luptă. Fiecare cuvânt – o victorie. Nu s-a plâns niciodată. Se uita doar la copilul nostru și de acolo își lua puterea. Timp de patru luni am trăit cu speranța că ce e mai greu a trecut. Apoi am simțit din nou că ceva nu este bine… dureri de cap, somnolență, slăbiciune. Investigațiile ne-au zdrobit încă o dată: tumoarea s-a agravat, iar diagnosticul actual este meningiom cerebral recidivat/progresiv, care necesită tratament specializat urgent. Am ajuns într-un loc în care nu credeam că vom ajunge vreodată. Un loc în care frica e zilnică, în care fiecare zi începe cu întrebarea: oare mai avem timp? Sunt nopți în care nu dorm. Sunt momente în care îl privesc pe Victor și mi-e teamă să-mi imaginez viitorul. Mă uit la copilul nostru, care are doar un an și câteva luni, și în gând îmi vin atâtea momente în care eram atât de fericiți și nu știam. Suntem epuizați. Suntem speriați. Suntem disperați. Și, oricât de greu îmi este să recunosc, nu mai putem duce această luptă singuri. Viața lui Victor atârnă acum de un tratament pe care nu ni-l permitem. De timp. De oameni. De fiecare gest de sprijin care ne poate apropia de șansa lui de a trăi. Dacă ne puteți ajuta, nu o faceți pentru o poveste. O faceți pentru un om care luptă să rămână în viață. Pentru o mamă care se agață de orice speranță. Pentru un copil care are nevoie să-și strige „tata” și să fie auzit. Vă mulțumesc tuturor celor care aleg să nu întoarcă privirea. Pentru noi, fiecare ajutor poate însemna continuarea acestei vieți împreună. Ajutor pentru Victor – lupta pentru viață continuă Soțul meu, Victor, un tânăr de 30 de ani, trece prin cea mai grea luptă a vieții lui. După hemoragie cerebrală, multiple intervenții neurochirurgicale și luni de spitalizare, astăzi ne confruntăm cu un diagnostic grav.

Sunt alex in vărsta de 38 de ani m_am născut cu teratogene fallot,am 4 intervenții la inima,in 2024 am facut endocardita ,am fost la un pas de moarte ,am facut si infarct, iar in vara lui 2025 am fist operat din nou in germania, urmează in feb sa ma duc in Germania pt control am nevoie de 4000 de euro, anul acesta am devenit tătic pt primara, dar si el s_a născut cu o problema la cuc ,dupa ce face 1 an de zile trebuie operat, va face 1 an pe 7 feb 2026. orice suma este binevenita.

Bună ziua! Bebelușul meu de 3 luni are o boală cruntă, Leucemie Acută Limfoblastică. In urma mai multor recomandari am mers la Spitalul Bambino Gesu Pediatric din Roma. Vom locuii in Italia pe perioada tratamentului, aprox un an. Orice ajutor este bine venit

Bună ziua. Eu șut Ana și am 24 ani. Sunt născută cu o mutație genetica care mi-a furat mersul și alte funcții. Mama e cea care ma îngrijește 24/24. Datorita medicamentație și faptului ca nu suport o spălare corecta a dinților, am mari probleme. Dorința mea este sa pot găsi pe cineva (un medic) care sa ma poată ajuta. Mama nu își mai permite încă o intervenție chirurgicala după cea de acum 8 ani. Atunci s-a făcut ceea ce s-a putut. Va rog să-mi faceți acest cadou . Ptr mine e foarte important. Acum tot ceea ce mănânc e pasat sau blendat . Va mulțumesc. ( mama e cea care a scris , eu nici măcar nu vorbesc)

Am un băiețel de 8 ani pe nume Vladimir Alexandru si la vârsta de la 4 luni am descoperit că era Hipoton și am făcut până la 1 an și 2 luni kinetoterapie și terapie vojta dar ulterior a fost diagnosticat cu TSA , ADHD,Opoziționism și Enurezis nocturn și o Ecolalie ușoară , facem terpie cu el de 4 ori pe săptămână . Din păcate pe partea comportamentala și academică are mari dificultati. Am reușit să găsim o persoana care sa îl însoțească la școală pentru a- l sprijini la lecții și pentru a l supraveghea deoarece lovește copii. Eu îmi doresc doar dacă mă puteți ajuta cu distribuirea linkului pentru completarea formularului 230 pentru a plăti terapia lui Vladimir. Mulțumesc frumos ❤️ Sănătate tuturor și sărbători cu bine ! 

Bună, mă numesc Mariana și nevoia mea este să pot avea orteze necesare pentru picioare. Am calcanee bilaterale, iar din cauza faptului că nu am dispozitivele necesare pentru susținerea maleolelor, piciorul stâng mi s-a deformat foarte mult, iar piciorul drept îl am tot timpul umflat. Mulțumesc celor care doresc și pot să mă ajute cu aceste dispozitive. La rândul meu, voi justifica cu acte medicale boala de care sufăr. Mulțumesc din suflet tuturor!

Am o mămică cu Băiatul ce are Distrofie Musculară Duchenn este imobilizat la pat are nevoie pentru el să fie ajutată pentru a-i cumpăra un pat special dacă vedeți acest mesaj din toată inima vă rog

Bună tuturor, sunt Mircea și dorința mea este să îi pot oferi soției mele medicamentele lunare necesare pentru boala ei. Sunt dezamăgit de faptul că soția mea este tot mai bolnavă și eu nu îmi permit să îi cumpăr toate medicamentele. Are nevoie de medicamente pentru Epilepsie în debut, plus medicamentele lunare pentru Paraplegia completă pe care o are. De 2 săptămâni se chinuie având un blocaj la coloana vertebrală și nu am reușit să îi cumpăr tot tratamentul necesar, printre care și vitaminele necesare, fiind foarte scumpe pentru noi. Acest lucru nu este neapărat o dorință, ci mai degrabă o nevoie pe care nu o pot duce singur, decât cu ajutorul celor care vor putea să mă ajute. Mulțumesc tuturor celor care vor putea să îi ofere soției mele acest ajutorul!

Dragă, Moș Crăciun În 23 decembrie, este ziua mea de naștere, împlinesc 15 ani. Moșule, îți scriu cu speranța că vei citi și dorința mea. De ziua mea, îmi doresc foarte mult un telefon IPhone și o pereche de căști pe urechi pentru telefon. Sunt un copil silitor la școală, cu note de 10 în clasa a 8 a. Sper că nu îți cer prea mult, însă nu am cine să îmi îndeplinească această dorință. Părinții mei sunt bolnavi și se chinuie să îmi ofere atât cât pot ei, de aceea lor nu le pot cere mai mult decât pot să îmi ofere. Te rog, Moșule, să îmi citești și dorința mea, iar pe lângă acest lucru te mai rog să le aduci sănătate părinților mei. Moșule, te voi aștepta cu nerăbdare!

Bună ziua sunt o vecină a unei bătrâne și aș dori să fac publica viața ei incercata de multe greutăți.Aceasta bătrânică are vârsta de 70de ani și își crește singurica 3nepotei , abandonați de mama încă de la naștere,are o pensie mica și nu se prea descurca ..de multe ori se lasă pe ea și le da la nepoții,uneori se culca flămânda și se roagă la bunul Dzeu sa o tina în viață sa își vadă nepotei mari și să nu ajungă pe stradă .Mentionez că ea este operata la ambele picioare,având proteze ..mai are probleme și cu inima oricând fiind predispusa la un atac .Va rog din suflet sa o ajutam cu ce putem că sa ii facem viața mai fericita mai ales că se apropie Sfintele Sărbători.

Bună ziua, mă numesc Corbeanu Dalila și sunt mama a trei copii speciali: Alexandra, Beatrice și David. Am aflat despre boala fetițelor când deja eram însărcinată cu David. Au urmat ani de zile de internări cu toți trei, cu pneumonii repetate, bronșite, bronhopneumonii și multe alte diagnostice. Am reușit să fac cariotipul fetelor și am aflat că suferă de anomalie cromozomială pe cromozomul 5, eu fiind purtătoarea acestei gene. Urma să fac și cariotipul pentru David, dar, în urma unei pneumonii, David a intrat în stop cardio-respirator. A fost resuscitat, iar în urma resuscitării coastele i-au intrat în plămân și au provocat hemoragie internă. În acel moment, șansa lui la viață era minimă, dar Bunul Dumnezeu l-a salvat. Au urmat patru ani de chin. David a fost dependent de oxigen pe narine acasă timp de patru ani. Lacrimile mele de mamă nu s-au mai uscat de pe obraz, nopți nedormite, grija fetelor care erau și ele bolnave și gândul că o să îl pierd m-au băgat în depresie. În toți acești ani, spitalul a fost casa noastră. Am vândut tot ce am avut și am făcut împrumuturi peste împrumuturi ca să pot să îi salvez și să îi țin pe linia de plutire. Trebuia să mergem mai departe cu testele genetice, dar nu ne-am putut permite costurile. Am continuat cu kinetoterapie și multă iubire — atât ne-am putut permite. Încă nu știm sigur ce diagnostic are David dar bănuim că este același cu el fetelor știu doar că este un copil puternic și luptător, care a scăpat de nenumărate ori din ghearele morții. Toți medicii pediatri și geneticieni care la văzut am fost consiliați și ni sa spus că investigam degeaba și costurile sunt extrem de mari că oricum nu exista tratament pentru David și că singurul tratament este kinetoterapia pentru boala lui de fond Nici un medic nu ne-a dat o rază de speranță singura opțiune de viitor era sa incercam sa ne pregătim de ce este mai rău

Buna ziua! Sunt Maria sunt mămică a trei minunați îngerași cuminți ,ascultători . Nici nu știu de unde sa incep. In vara am pătimit un necaz mare căsuța noastră a ars nu a rămas mai nimic ,din casa din păcate nu a putut ieși tatăl meu care a decedat. Eu pe atunci eram bolnava de cancer, mama mea avusese deja un avc. In urma aceste nenorociri starea ei sca deteriorat brusc și acum este imobilizată la pat , abia rar mai poate articula vreun cuvânt, și da bolnava terminal așa ne și spus medici. Are și o escara care trebuie pansată ,dezinfectata etc. Nu am spus ce este foarte grav casa nu a luat foc așa, tatăl copiilor mei soțul meu atunci a dat foc casei după ce eu m am îmbolnăvit de cancer și crezând că mor mereu spunandu mi așa și eu credeam văzând că părinții mei nu vor sa i pună casa pe numele lui a luat aceasta nu știu cum sa i spun hotărâre. Din păcate de atunci nu am putut strânge suficient material pentru a reconstrui casa. Am stat și cu chirie dar din păcate a trebuit să plecăm pentru că nu ne am putut permite. Eu când m am îmbolnăvit eram in șomaj. El a a terminat și din păcate am terminat chimioterapia de nici o lună. Mi au spus sa mai aștept să îmi iau din nou un loc de muncă. Pensia și așa foarte mică a mamei nici nu ajunge pentru medicamente,pansamente scutece. Locuim intr o camera ce a fost bucătărie de vară și un holisor dar și ele șubrede. Rog cu toată rușinea, va implor orice ajutor ne este de folos. Dacă cineva are de prisos ceva sa putem reconstrui căsuța macar o camera maxim doua, Doamne cât îmi este de greu poate ceva alimente chiar avem mare nevoie nu pentru mine pentru copilași și niște hăinuțe de iarna,. Întotdeauna am muncit mult din păcate sunt disperata. Orice mic ajutor înseamnă nu mult ci foarte mult,enorm . Din suflet va spun va scriu plângând cu doar un părinte care își vede copii dar și mama cea care mi a dat viață intr o așa situația va rog mult orice ajutor sa putem trece peste acest necaz atât de mare. Și o vorbă sau un sfat pentru mine ar înseamnă mult. Uneori simt că înnebunesc da o vorbă frumoasa un gând bun ar înseamnă enorm pentru noi. O rugăciune poate se va termina iadul asta. Nu vă scriam dacă nu efectiv urla sufletul meu,nu pot spune nimic sa nu mă vadă copilași. Va rog orice ajutor și o vorbă un sfat și o rugăciune Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze sa vă apere de tot raul. Sărbători luminate și binecuvântate! Dumnezeu sa ne binecuvânteze pe toți! Iertare de am scris prea mult dar uneori simt nevoia de a vorbi și spune ce este in sufletul meu! Doamne ajuta!

❗️vă rog din suflet să citiți mesajul meu❗️ ♥️Ștefan este dovada vie că miracolele există. Deși amiotrofia musculară spinală tip 1 i-a pus în cale un drum greu încă din primele luni de viață, el a primit Zolgensma la doar 3 luni și, din acea clipă, a început lupta lui pentru viață. În fiecare zi, Ștefan muncește cu o determinare care emoționează pe oricine îl privește. Fiecare ridicare, fiecare zâmbet, fiecare progres este câștigat prin ore nesfârșite de recuperare. Dar el nu renunță niciodată. Pentru ca Ștefan să poată trăi o copilărie cât mai aproape de normal, are nevoie de multă terapie, multă susținere și multă iubire. Iar noi credem în el. În puterea lui. În drumul lui. Ștefan nu este doar un copil în recuperare. Ștefan este un suflet puternic, un fighter, un copil care ne arată în fiecare zi ce înseamnă curajul adevărat.

Sunt mamica unui baietel de 7ani cu tetrapareza spastica,epilepsie ,care nu merge ,nu vorbeste,maninca pasat ,nu sta in fundulet va rog din suflet ajutatine ptr.operatie la picioare si operatie SDR.va multumim din suflet.

Povestea mea începe acum 3 ani jumate intr-o zi de 2 iunie cand băiețelul meu,Matei,vine pe lume! Un copil de nota 10 ! Parcursul a fost unul frumos si normal pana la 1an si 2luni atunci ca mama mi-am pus primele semne de întrebare in legătura cu dezvoltarea lui! A urmat vizite la pediatru, terapeuti,neuropsihiatru, psihiatru si peste tot am auzit aceeași placa"copilul este normal!este mic!ce vreți sa faca la 1an si 3luni! Si totuși el nu avea contact vizual, nu răspundea la nume, nu se juca cu ceilalți copii, nu socializa! Fără a mai asculta de cei din jur am început terapia cu Matei la 1an si 4luni! La 2ani si 1luna am fost iar la neuropsihiatrie la București si aceeași placa! "Nu are nimic copilul! Exagerați! Copii Nu trebuie comparați! Nu il pot scoate cu TSA asa cum vreți dvs!" De parca o mama vrea sa își scoată copilul cu TSA! Dezamăgită iar de sistemul medical,am renunțat la locul de muncă, Matei a fost dat la creșă si apoi la grădinița dar nu sa putut acomoda! Si am continuat terapia fără ca un medic sa ma ghideze in drumul acesta doar susținută de soțul meu! Care a muncit si muncește pentru a plăti terapile lui Matei si sa nu ne lipsească nimic! Si chiar nu ne lipsește si pentru asta trebuie sa -I fiu recunoscătoare soțului meu pentru efortul supraomenesc pe care il face noi! Dar pentru a ne putea asigura necesarul zilnic si plata terapilor,soțul meu anul trecut a fost plecat de lângă noi 7 luni,el lucrează pe mare,este ofițer mecanic,un contract de 7 luni pentru a ne putea descurca cu plata a tot ce înseamnă un trai decent si terapile care lunar erau 4000Ron! Dupa 7luni plecat,Matei nici măcar nu l-a recunoscut pe tatăl lui! La 3ani si 3luni,in septembrie am mers la un nou psihiatru la București si dupa teste psihologice, evaluări in octombrie diagnosticul este de Tulburare din spectru autist Dizabilitate cognitiva moderata Tulburare de limbaj! Recomandarea psihiatru a fost sa-i mărim orele de terapie pe săptămână! 10h de ABA in loc de 5 h cate facea el! 5h de senzorial in loc de 2h cate facea el! Un an de zile apoi sa fie evaluat si testat psihologic din nou pentru a vedea daca terapile dau rezultatele dorite! Matei inca nu vorbește, inca nu socializează dar speranța noastră este ca intr-o zi va putea vorbi,va putea socializa,tot ce imi doresc este ca el sa devina un băiețel independent! Matei pe lângă 10h de ABA si 5h de Senzorial mai face 2 terapi complementare care il ajuta enorm,Integrarea reflexelor si Tomatis! Costul total a ce face Matei din octombrie este de 8500ROn lunar! Daca pana acum cu 4000RON ne puteam descurca acum cu 8500 devine o provocare! Tot ce imi doresc este sa ii pot plati terapile! Pentru ca fără Terapie el nu poate socializa, nu poate vorbi ,nu poate face atâtea lucruri pe care copii le fac la vastra lui! Mulțumesc

O tânără mamă are nevoie urgentă de ajutorul nostru! Diagnosticată cu cancer cerebral, Bianca Bărăgan poate primi un tratament care îi oferă o șansă reală la viață doar în Belgia. Costurile sunt uriașe, iar familia face un apel emoționant la solidaritate. Viața Biancăi Bărăgan, o femeie de doar 39 de ani, s-a schimbat radical după un diagnostic dur: cancer cerebral. Este a treia dramă majoră care lovește familia ei, după ce mama a fost răpusă de aceeași boală, iar tatăl a fost diagnosticat cu cancer de pancreas.Tratamentul necesar poate fi făcut în Belgia, unde șansele de recuperare sunt mai mari, însă costurile depășesc cu mult posibilitățile familiei.„Orice ajutor contează. O sumă, o distribuire, un gând bun – toate pot face diferența între speranță și neputință”. Orice contribuție, oricât de mică, înseamnă o șansă în plus la viață pentru Bianca.Vă mulțumesc din suflet pentru bunătate, sprijin și pentru că alegeți să fiți parte din speranța noastră.

Dragi prieteni, suntem Asociația Future Builders Association, asociație cu caracter caritabil. În prag de sărbători, derulăm proiectul „Bucuria Bradului”, dedicat celor 60 de preșcolari nevoiași de la Grădinița Dumbrava, din sat Dumbrava, județul Prahova. Prin acest proiect, fiecare copil primește un mic dar de Crăciun – o jucărie și dulciuri – oferite prin „adoptarea” simbolică a unui glob de Crăciun, în valoare de 55 lei. Fiecare glob este personalizat cu numele donatorului, iar copiii vor împodobi luni bradul cu aceste globuri, într-un moment plin de emoție și bucurie. În acest moment mai avem nevoie de 20 de globuri adoptate, pentru a putea cumpăra toate darurile necesare copiilor. Evenimentul are loc mâine, motiv pentru care orice sprijin oferit acum contează enorm. Dacă doriți și puteți să ne ajutați, un glob adoptat înseamnă un copil fericit de Crăciun. Vă mulțumim din suflet pentru bunătate și pentru că aduceți lumină în inimile copiilor.

Buna ziua, oameni dragi! Am 43 ani, sunt paralizat de la piept in jos din anul 1996. Acum am 43 ani....Folosesc pentru a ma deplasa carut electric. Imi place sa ies din casa, sa fiu in comunitate, cu prieteni, amici...Carutul electric pe care il am da rateuri mari, il am cumparat de mult timp, pe un credit facut de parinti, atunci. Acum cu austeritatea asta nu mai putem face credit. Carutul reprezinta "picioarele mele". Un astfel de carut, cum folosesc eu costa second-hand intre 1700-2000 euro. Trebuie sa aiba un joystik fin, fiabil deoarece nici mainile nu le pot folosi...normal, ca restul oamenilor..Ghinion, nu? Mai folosesc si pansamente speciale deoarece m-am pricopsit cu o escara sacrala...O rana in zona sacrala din cauza unui fir de par crescut invers. Toate costa prea mult pentru austeritatea in care...nu zic mai mult. M-am gandit sa va scriu sa cer ajutor, deoarece noi, nu ne mai permitem ca in trecut sa putem face fata! In rest numai bine va doresc! BITA CLAUDIU DANIEL, din Zimnicea!

Bună ziua, Orașul Faptelor Bune, Mă numesc Liliana și sunt mama Gabrielei. Scriu aceste rânduri cu sufletul strâns, pentru că nu îmi este ușor să recunosc cât de greu ne este, dar o fac pentru copilul meu. Am avut o sarcină gemelară. Una dintre fetițe s-a stins la doar o lună de viață. Gabriela a rămas, dar cu un trup fragil: s-a născut prematur, a suferit o hemoragie cerebrală, a avut episoade grave de hipoxie și a fost resuscitată de trei ori. Medicii nu ne-au dat șanse. Astăzi, ea trăiește… dar lupta nu s-a terminat. Gabriela este diagnosticată cu: Dipareză spastică Microcefalie Inegalitate de membre inferioare Picior equin spastic. Pentru a putea face pași, pentru a avea o șansă la independență, are nevoie zilnic de kinetoterapie, terapie ocupațională, logopedie și masaj terapeutic. Costurile ajung la aproximativ 6.000 de lei lunar. Aici este durerea mea cea mai mare: sunt o mamă săracă. Muncesc cât pot, lupt cât pot, dar nu îmi permit să îi ofer tot ce are nevoie. Și nimic nu doare mai tare decât să știi ce ar putea să o ajute pe fetița ta și să nu ai cu ce. Mai am trei băieți acasă. Sunt mamă de patru copii. Încerc să fiu puternică pentru toți, dar uneori simt că mă prăbușesc. Tot ce câștig se duce pe terapii, drumuri, recuperare. Trăim modest, uneori cu lipsuri, dar nu m-am plâns niciodată… până acum. Singura mea dorință în viața asta este să îmi văd fetița mergând. Nu cer bogății. Nu cer minuni. Cer doar șansa ca Gabriela să poată face pași singură, să nu depindă de nimeni într-o zi. Vă scriu cu toată speranța unei mame care nu mai are unde să bată. Dacă ne puteți ajuta, dacă ne puteți vedea, dacă ne puteți întinde o mână… pentru noi ar însemna enorm. Cu sufletul deschis, Liliana, mama Gabrielei