Bună ziua, Oameni Dragi! sunt Irina Grigoras - mama Ralucai si a lui Bogdan, ascultatoare fidela a voastra, sustinatoare cu Sufletul ,cu Lacrimile și cu banuti - atat cât am putut- în fiecare an din ultimii 6 ani. Povestea noastra nu este de departe-una de natura celor care vorbesc despre probleme grave de sanatate , dar este poate o poveste care poate gasi sustinere....sau poate macar poate fi spusa. Ziceam ca sunt mama Ralucai si a lui Bogdan. Raluca are 22 de ani și Bogdan 15. Raluca este studenta in ultimul an de facultate (anul IV), după o poveste și un parcurs greu, pe alocuri de poveste...presărat cu MINUNI!!! Pentru că este un Copil exceptional și desăvârșit , mai ales în relația cu învățatul, a beneficiat de o Bursă Internațională UWC încă din clasa a XI-a ,când în cadrul Programului Internațional UWC a studiat în Tanzania , unde a finalizat studiile liceale cu Diploma de Internațional Bacalaureat-cu un punctaj mai mult de cât onorabil. De acolo a început procesul de căutare și de alegere a universității, și așa a descoperit ceva ce părea un mare VIS de neimaginat: Universitatea Minerva din San Francisco -California- care de ani buni obține premiul I în materie de inovare (la evaluările internaționale care se fac anual). De ce? pentru că studiile se desfășoară on line- într-un on line care funcționează într-un perfecționism desăvârșit- dar, le oferă studenților posibilitatea de studia în fiecare semestru/an într-o altă locație-țară. Acestea sunt țări, unde universtatea are colaboratori și oferă provocări, experiențe și împliniri ale viselor nevisate.... Așa cum, sigur se înțelege toate aceste procese au presupus costuri - nu ușor de dus. Nu suntem oameni cu stare,cu conturi și cu bani puși deoparte pentru asemenea siuații, pentru că pur și simplu nu s-a putut. Suntem - atât eu cât și soțul meu bugetari- salariile ne-au permis să accesăm un Credit Prima Casă , și o viață cât de cât decentă cu câte un concediu pe an, în țară. Salariile nu au fos niciodată atât de mari, încât să rămână sume care să poată fi strânse.....ba dimpotrivă, trăim de cele mai multe ori - experiența marii majorității a celor ce muncesc.....- aceea de a învăța să trăiești ,, la limită " în jumătatea de lună , care rămâne după plata ratelor,cheltuielilor, etc.... Ceea ce aș vrea să fie concluzia, este că: în ciuda lipsei posibilităților pe care să ne bazăm, am ales să facem tot ce ne stă în putință, pentru ca Raluca să își urmeze visul....Și am reușit : să plătim bilete de avion, să ne achităm partea de contribuție pentru că bursa pe care a primit-o în cei 4 ani de facultate, a avut ca și condiționare și o parte de contribuție a noastră care era stabilită anual, în funcție de veniturile noastre anuale. Transmiteam în fiecare an, situația cu veniturile anului precedent, pentru a se stabili valoarea contribuției noastre. Am avut de plătit 2500 de dolari în primul an, și apoi câte 5000 de dolari în ceilalți trei. Vorbeam de MINUNI - care s-au întâmplat în această perioadă, la momente și pași diferiți- atât cât să primim confirmarea că Dumnezeu ne iubește, că suntem pe calea și pe drumul cel bun....și că putem merge mai departe. Prima dintre Minunile produse a fost înainte de a începe anul în Tanzania (noi deja ne dădusem acceptul , primisem oferta lor financiară și incepuseră întrebările....despre cum va fi). Răspunsul bun a fost acela că Directorul Adjunct nou instalat al Școlii Internaționale unde Raluca trebuia să ajungă a fost un Profesor român, cu care am stabilit o relație și am avut o extraordinară stare de Liniște- că este acolo, că am pe cine contacta - indiferent de motiv și cauză. Raluca avea 16 ani, când a mers în Tanzania. Au fost apoi, situații, în care la serviciu au apărut oportunitățile de a mai primi câte ceva la salariul lunar (este vorba despre posibilitatea de a face parte din echipe de proiect , sau de a desfășura alte activități pentru care să mai primim ceva bănuți în plus).Nu mulți, nu la întâmplare, nu fără număr....dar de fiecare dată, cât să acoperim fiecare nevoie urgentă ce apărea (bilet de avion, asigurare, completarea la bănuții de fiecare zi ). După ce a fost admisă la Minerva- nu am vorbit despre faptul că, procentul de admitere este undeva la 1-2 % din numărul celor care aplică, iar această universitate a fost prima opțiune a Ralucăi- a fost admisă.....și emoția și procesul de admitere s-a terminat repede, pentru noi. Așadar, aveam de pregătit plecarea ei, făceam calcule, socoteli....și în acest timp, trimiteam emailuri prin care încercam să mai găsesc un job part-time. Și în general, explicam povestea - pentru a justifica nevoia de a suplimenta veniturile- si prezentand ceea ce știu și ce pot eu face , dpdv al experienței și activităților profesionale desfășurate. Așa la unul din mailuri- am primit ca răspuns faptul că acea persoană , pe care nu o cunoșteam , nu o cunosc personal nici azi; știu despre activitățile pe care le desfășoară ca idee- de aceea am și trimis mailul pin care solicitam o posibilă colaborare- ( din aceeași zonă geografică a noastră) .Am primit de la acest domn 5000 de dolari- care au venit mănușă la suma de bani necesară, primei ei plecări -în anul întâi fiind la San Francisco- ,, acasă " al universității. Celelalte locuri unde a studiat sunt : anul întâi a fost tot anul în San Francisco, anul doi : Seul-Coreea de Sud- și Berlin-Germania. Anul trei- tot anul Buenos Aires- Argentina. Acum e în Taipei- Taiwan- pentru ca după sărbători să se mute în India -Hyderabad. La final de an universitar ,care înseamnă aprilie- mai 2026- vor merge din nou în San Francisco- unde va avea loc susținerea lucrării finale și a festivității de absolvire. Iar apoi, încotro Bunul Dumnezeu va rândui..... Și așa am ajunsla motivul scrierii mele : pentru că la festivitatea de absolvire din Tanzania- nu am reușit să ajungem,( am vizionat toată festivitate pe telefon, o colega din an mai mic, transmitea live) mi-am propus, și ne dorim cu tot Sufletul să putem ajunge la această festivitate din San Francisco. Noi părinții și Bogdan- fratele Ralucăi , mezinul nostru elev în calasa a IX-a. Raluca si-ar dori să poată ajunge și Bibi- mama mea- care este apropiată Ralucăi- dar, din păcate- având în vedere costurile biletelor, nu ne putem gândi la asta acum. Doar dacă, prin intermediul dvs. am găsi un Om cu Suflet și Făcător de Bine- care să ne poată ajuta cu o parte din costurile biletelor. Azi, pretul pentru 3 bilete este de la 1700 de dolari până spre 2500 - în funcție de escale, durata etc. Evident că, la aceste costuri se adaugă și costurile de cazare, în cele câteva zile am putea sta acolo. La cele mai optimiste calcule- am avea nevoie de cel putin 5000 de dolari. Doar ca- eu va scriu, cu Rugamintea și Speranța- ca măcare biletele de avion să le putem acoperi- cu o mână de ajutor.... Știu ca cazuri și ce povești primiți. Nevoiele sunt mult mai mari și mai stringente, acolo unde este vorba de Sănatate....., dar așa cum știm, și Sufletul.....are locul lui special în existența noastră. Iar, Povestea mea se vrea una de Suflet..... Cu voia dumneavoastra, VA MULTUMESC pentru tot ceea ce faceti acolo, în fiecare an. Dați dovadă despre cum, MINUNILE și capacitatea Oamenilor de Bine face Minuni!!! Să faceți acest demers, atata timp cât sunteti.....pentru că nimic nu poate fi mai special, decât să învățăm să fm buni, și să facem BINE!!!! Cu deosebită apreciere, dar și cu Speranță- Irina