Dragi oameni cu suflet mare, Noi suntem Diana și Sebastian, părinții lui Cristian, un băiețel de 11 ani, un luptător care ne învață zilnic ce înseamnă curajul și puterea iubirii. Cristian s-a născut cu tetrapareză spastică, o afecțiune care îi limitează mișcările și îl face complet dependent de ajutorul nostru în tot ce face. Deși viața lui este o provocare continuă, Cristian ne oferă cel mai frumos dar: zâmbetul lui sincer și dragostea lui necondiționată. Visul nostru, ca părinți, este să-i oferim o viață cât mai apropiată de normalitate, iar acum avem nevoie de ajutorul vostru pentru a-i transforma acest vis în realitate. Cristian are nevoie de un scaun rulant electric, cu funcție de verticalizare și ridicare, care să-i ofere mai multă libertate și independență. Cu acest scaun, Cristian ar putea să participe mai activ la activitățile zilnice, să stea în poziție verticală și să vadă lumea de la înălțimea copiilor de vârsta lui. Pe măsură ce crește, devine din ce în ce mai greu să-l sprijinim fizic, dar niciodată nu vom renunța să luptăm pentru el. Știm însă că acest scaun ar fi un sprijin imens pentru noi și o șansă uriașă pentru Cristian să câștige puțină independență. De aceea, cu sufletul deschis, vă rugăm să ne fiți alături în această călătorie. Fiecare mic ajutor, fiecare faptă bună ne aduce mai aproape de acest vis pentru copilul nostru. Vă mulțumim din inimă pentru că sunteți parte din povestea noastră și pentru că ne ajutați să-i oferim lui Cristian șansa la o viață mai frumoasă și mai demnă. Cu recunoștință și speranță, Diana și Sebastian, părinții lui Cristian Niculcea.

Claudiu Pădurean, cunoscut multora dintre sighişoreni pentru implicarea sa şi dăruire în multe activităţi ale comunităţii, are de data aceasta el nevoie de un sprijin material sau moral în lupta cu diagnosticul primit în urmă cu câteva luni: cancer pancreatic avansat stadiul 4 care necesită tratament de urgență într-un spital din Turcia. Costul este enorm de mare și în total ar ajunge la 50.000- 60.000 Euro Orice sprijin este binevenit pentru Claudiu şi soţia sa, la rândul ei o luptătoare, care se zbate în fiecare zi pentru găsi cele mai bune variante de însănătoşire a soţului şi pentru cei 2 copii minori a căror copilărie încearcă să nu o lase umbrită de această perioadă dificilă. Ana- Maria Pădurean spune că sprijinul comunităţii este foarte important şi le-a dat puterea să continue. 

Sunt Cristina si scriu pentru o fata de 14 ani din comuna Bucovat ,jud Timis care sa electrocutat pe data de 8 octombrie fiind inconstienta si la momentu actual :( Fata a intrat sa isi faca un banal dus, nefiind prize in baie sa produs un scurtcircuit undeva in perete iar in momentul in care a pus mana pe bateria de la dus fata a picat jos. Merge la recuperare cate 5 saptamani in Bucuresti pentru revenirea activitatii cerebrale. Va rog din suflet cine poate cu oricat poate sa ii ajute pe parintii sa isi ajute copilul

Nu voi scrie un roman, un text înduioșător și nici cât de grozav este el ca om. Voi spune doar că cel care are nevoie de toate astea este tot ce am în lumea asta, este motivul pentru care eu sunt astăzi aici. Nu am avut suficient timp să fim! Îmi doresc doar să am șansa să-l fac cel mai fericit om din lumea asta. Vreau să-l iubesc, să-l pot ține în brațe, să-i pot auzi vocea din nou. Sunt aici și voi continua să fiu aici în fiecare zi. Nu este doar o șansă la viață, este o șansă la iubire și la viitor.

Doamne-ajută! Sunt Alexandru Vasile, o persoană cu handicap grav locomotor și, de 2 ani, fără o mână. În ciuda greutăților, lupt singur să-mi construiesc o locuință, doar cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Nu cerșesc, nu mă plâng și nu mă ascund în fața vieții. Încerc să muncesc și să mă întrețin singur, dar boala mea nemiloasă, Arterita obliterantă, îmi afectează și singura mână rămasă. Mă tem de ziua când nu voi mai putea să mă descurc. Singura mea speranță este o proteză de mâna care mi-ar oferi șansa de a mai ridica o cană să pot bea apă . Am încercat peste tot să strâng ajutor, dar lumea nu răspunde la durerea mea. Acum mă întorc spre voi, oameni cu suflet mare, și vă rog cu toată inima să-mi întindeți o mână de ajutor. Orice donație este un pas spre salvarea vieții mele.  Bunul Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu cred cu tărie că binele se întoarce mereu. Vă mulțumesc din suflet pentru orice ajutor! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Bună ziua, ma numesc Elena, am 36 ani. Nu va scriu ca să ma plâng, vreau doar sa ma ajute cineva și pe mine sa am dinți. Mi-am pierdut încrederea în mine din cauza asta. Eu nu îmi permit sa merg la dentist, lucrez pentru un salariu de 2800 lei net. Faptul ca am probleme cu dantura m-a afectat foarte mult, nu mai vreau sa zâmbesc, nu pot socializa pentru ca ma gândesc ca voi fi judecată pentru ca nu mai prea am dinți și ma tem sa mai ies "în lume". Știu ca poate nu e mofta ideala, dar este un lucru pe care mi-l doresc din toată inima! Și promit ca voi sta foarte cuminte la dentist, chiar dacă îmi este tare frica. Îmi este foarte rușine pentru aceasta cerere, dar poate, cineva, acolo, ma va asculta. Mulțumesc.

Bună, gașca zu! Mama nu e un cuvânt e un strigată de ajutor și eu îmi doresc din tot sufletul meu de copil nevinovat să o scap pe mama de neputința,vinovăție,nefericire. Este o poveste parcă ruptă dintr-un film care tot încercăm reprogramarea subconștientului.Va rog din sufletul meu mic să vă alăturați mie Denisa, să o scăpăm pe mama de povara vieții un împrumut destul de mare ce l-a făcut pe parcursul anilor pentru sănătatea mea .Ma simt cu conștiința încărcată când o văd pe mama cum plânge pe ascuns .Mai mult o să vă spună ea despre ce este vorba , trebuie doar să ne acordați a doua șansă să ne preluați cazul . Sunteți oameni cu suflet mare și cu siguranță nu mă lăsați și mă țineți strâns de mână și împreună reușim să facem din imposibil posibil .Fericirea e atunci când durerea putrezește .Mama nu e un cuvânt e un strigăt de ajutor pentru copilul ei bolnav. Vă îmbrățișez cu drag , Denisa!

Suntem o familie cu patru copii și încă un copil e pe cale să se nască. Locuim cu toții într-o încăpere mică, în care de abia ne incap două paturi. Soțul lucrează la o spălătorie auto, dar veniturile nu sunt suficiente pentru a ne putea muta într-o nouă locuință. Ne-ar ajuta să avem o locuință mai mare, în care copiii noștri să poată avea o copilărie decentă.

Totul era bine...părinții au înțeles diagnosticul lui Dragoș-Iulian și pentru susținerea terapiilor, tatăl Stelian a ales să meargă să lucreze în străinătate. Mama Cristina venea la Galați la terapiile săptămânale, de la 35 kilometri , dintr-o comună apropiată, cu speranță în suflet pentru băiețelul lor Dragoș. Dar fulgerător, mama a plecat la îngeri, la numai 25 de ani, rămânând în urmă un suflețel mic care ar fi avut atâta nevoie de mama și un tată profund îndurerat! Alinarea lui este să meargă de acum încolo el cu băiețelul la terapii, să se recupereze. Dar viața este plina de provocări, ei locuind cu bunica tatălui în mediu rural, neavând o locuință proprie. Nu a cerut nimic doar își dorește enorm să poată continua terapiile cu micuțul Dragoș! Vă rugăm să învățăm să dăruim de la inimă la inimă, pentru acest suflet greu încercat încă de mic!

Buna ziua Radio ZU! Stiu ca poate prioritari sunt oamenii si copii bolnavi sau care nu au ce manca. Ma numesc Andreea, am 20 de ani. Stau cu mama si tatal meu, care au salarii de 2800 respectiv 3000 de lei. Nu ne ajungem cu banii de la o luna la alta. Sunt saptamanii in care mama se împrumuta pentru a face de mancare. Întreținerea este extrem de mult, pentru ca da, stam la bloc. Avem restante de 4400 de lei si riscam sa ne dea in judecată. Tatal meu lucreaza in construcții iar mama la calculator. In urma cu 2 ani de zile, cu o săptămâna înaintea zilei mele de naștere, lumina ne-a fost oprita. Nu ne permitem sa o plătim si cred ca nici in anul 2025 nu o vom face. Am achitat jumatate din suma datorită împrumutul tatălui meu facut la diferite persoane. Este foarte greu, spălam la mana respectiv cu picioarele hainele mai groase, seara mancam pe intuneric, este îngrozitor. Am inceput sa strang dar momentan am strâns doar 400 de lei din 5000 necesari la lumina pentru ca am nevoie să-mi cumpăr si eu cate ceva pentru ca este necesar vârstei mele.. nu prea am haine, nici mama nu are insa strang sa ii mai fac cate o bucurie. Sa stiti ca nu ma supar daca nu ne pot ajuta oamenii pentru ca sunt copii sau oamenii precum părinții mei care au mai multa nevoie. Multa sănătate si sărbătorii fericite! Va imbratisez cu drag!❤️

Bună Mihai, buna oameni dragi și buni . Numele meu este Corina și sunt mama unui băiețel de 3 ani și 4 luni , pe nume Raul Andrei. Dar nu, nu despre noi este acest mesaj. De 3 săptămâni am aflat de povestea unui copilaș, de aceiași varsta cu al meu pui, Ștefan, diagnosticat cu leucemie. Nu îl cunosc pe ingeras, nu îi cunosc familia( este cunoștință unui prieten) insa de atunci în viata mea nu mai exista liniște. Îmi strâng copilașul sanatos în brate și ma rog la Dumnezeu pentru minune , o minune pentru Stefănuț. Toți cei din jur ne-am mobilizat cum am putut pana în prezent însă e peste puterile părinților și a celor din jur de a strânge o suma atat de mare. Am înscris cazul lui la OFB și de duminica va ascult plângând și cu sufletul la gura și tot aștept ca următorul telefon sa fie carte familia lui Stefanut. Îngerașul acesata mult încercat a ajuns acum 2 zile în Turcia pentru investigații. Costurile estimate ajung la 110000 euro. Va rog din inima sa îl ajutam pe Stefănuț, sa poată avea șansa unei vieți normale, să se poată bucura de toate câte Dumnezeu ne-a oferit! Iordachescu Andrei

Viata mea s a schimbat radical acum in preajma sarbatoriilor!Eu si sotul meu eram o familie ok dar a intervenit o alta femeie casatorita la randul ei cu familie in familia mea si sotul meu s a intors la 360 grade si numai vrea sa auda de mine si de proprii copii pt ea!Eu sunt casnica ca asa a vrut el sa am grija de copii dar acum am ramas fara ajutor financiar,el nu vede si nu aude decat de ea si eu nu am ce sa le pun pe masa la copii!Nu vreau altceva decat sa le ofer copiilor mei de 7 ani (clasa 1) si 18 ani (clasa a 12 a) mancare ,sa platesc facturiile care sunt in urma cu ele si sa am un loc de munca o stabilitate, sa am forta si putere sa mi cresc copii !Ca el zilele astea vrea sa plece sa se mute cu amanta si nu l intereseaza de nimic!Au mai venit vecinii si m au mai ajutat cu cate ceva pt copii dar e greu sa gasesti in prag de sarbatori un loc de munca !Am o facultate de drept si administratie publica terminata fara licenta ca nu am dat o ,am lucrat ca secretara,manager de magazin,vanzatoare nu mi este frica de munca!Va rog din tot sufletul sa ma ajutati!

Ma numesc Apostu Marian George, sunt student la medicina generala Tg. Mures, anul III. In urma unui accident am suferit 2 mari interventii chirurgicale diagnostic necroza cap humeral partea stanga unde mi-a fost extras tot capul humeral (umarul de sus- partea stanga). Capacitatea mainii stangi se ridica doar la 40% din ridicarea mainii stangi. Avem nevoie de o interventie de protezare a mainii stangi in Germania.(sunt alergic la anestezicul pe care s-a folosit in timpul interventiilor chirurgicale de aceea am nevoie de acea proteza, risc sa-mi pierd capacitatea mainii). Va multumesc!

Dănuț, fiul meu, a suferit un AVC ischemic la 21 de ani, doctorii acuzându-l în timpul simptomelor de AVC ca este drogat.. “lăsându-l să își revină” simptomele AVC-ului s-au agravat. Noi, părinții și sora, alături de el ne luptăm acum cu urmările acestei erori medicale, Dănuț nu vorbește, nu mișcă, însă înțelege tot ce i se întâmplă fără putință.. Eu, mama lui, am rămas acasă pentru a avea grijă de el și avem nevoie de sprijin pentru a continua procedurile de recuperare.

Titlu: "Un tată care luptă pentru viață și pentru fetița lui: Ajută-l pe Dan Garboan să-și continue recuperarea!" Poveste: Viața lui Dan Garboan s-a schimbat complet pe 18 iulie 2022, când un accident vascular cerebral i-a răpit sănătatea, independența și stabilitatea. A fost nevoie de o operație de urgență cu craniotomie pentru a-i salva viața, dar drumul recuperării este lung și anevoios. Dan este un tată devotat care luptă pentru custodia fiicei sale, Antonia, o fetiță de doar 6 ani, pentru care el este eroul absolut. Deși nu se mai poate îngriji singur și are nevoie de un însoțitor permanent și de tratamente costisitoare pentru recuperare, Dan nu se dă bătut. Tot ce avea de valoare a fost vândut pentru a acoperi costurile tratamentelor, iar acum speranța lui se îndreaptă către oamenii care pot înțelege durerea, dar și dorința unui tată de a-și vedea copilul crescând. Dan spune: „Antonia este motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi și lupt. Tot ce vreau este să pot fi lângă ea, să o cresc, să o văd zâmbind. Nu cer mult – doar o șansă la o viață mai bună.” Cum poți ajuta: O mică donație pentru tratamentele și recuperarea lui. Distribuirea acestei povești pentru a ajunge la cât mai mulți oameni cu suflet mare. Împreună putem să-i oferim lui Dan o nouă șansă la viață și să-l ajutăm să fie tatăl pe care Antonia îl merită. https://www.youtube.com/shorts/OlIj__jhcWM

Bună ziua ! Sunt ionel,am 55 ani și doi băieței dragi si frumoși dar din păcate cu dizabilitați. Scriu la radio ZU,pentru ORAȘUL FAPTELOR BUNE,în speranta că voi găsi înțelegere pt un ajutor financiar lunar,pt combustibil( motorina) pttransportul baiatului mai mic la școală. Orice sumă e de aǰutor. Locuim la 25 de km de școală si doar motorina necesară lunar se ridică la 900-1000 de lei. Orice suma e binevenită. Noi avem si alte cheltuieli pe tot felul de suplimente alimentare,pempărs,transport la clinicile de specialitate,etc. Vă mulțumim pt înțelegere !

Bună ziua. Vă rog din suflet unde pot scrie cazul meu. Ma aflu în acest moment la primiri urgențe în Buzău cu mama mea. Pacientă cu probleme psihice Demență în Alzheimer cu evoluție tardivă. Sunt în imposibilitatea de a putea avea grija de ea, având un frate alcoolic ce nu mă ajută ci doar mă împiedică să o sprijin, el sperând ca poate moare ca el să I ia casa. Nu mi a mai permis sa ma ocup de tratament ca se ocupă el. Ia lăsat tratamentul psihiatric în casă și a plecat în altă localitate la muncă la negru să aibă bani de băutură. A rămas nesupravegheata și a luat supradoză de tratament și acum sunt cu ea la UPU, aștept sa o stabilizeze să pot vorbi cu medicii. Mama a ajuns asa în urmă cu un an jumate în urmă decesului tatălui meu. Are o pensie de 1400 RON și datorii foarte multe ca abia fac față cu cheltuielile și tratamentul și nu îmi permit sa o duc la un azil să poată fi liniștită să aibă îngrijire de specialitate. Ma costa în funcție de gradul bolii aproximativ 4000 RON pe luna. Nu am de unde și nu pot sta nici cu ea eu având în grijă și pe soacra mea cu epilepsie. Am renunțat la 2 locuri de muncă unde eram plătită puțin mai bine de minim pe economie în speranța că voi avea mai mult timp pentru amândouă. Mama are o cameră de cămin în Buzău. Eu locuiesc la soacra mea la 27 km de Buzău. Nu mai știu ce soluție sa găsesc să le țin în viață, în siguranță. Simt ca am ajuns la capătul puterilor. Încerc sa rămân puternică. Numele meu este Carmen Adriana Neacșu. Am 47 ani .Vă rog sfătuiți mă cum să fac. Își poate face cineva milă să mă ajute pentru a merge cu ea la un azil. NU VREAU BANI. Sa fiu sănătoasă să muncesc ,ma descurc și nu am crezut că voi ajunge vreodată în situația asta .

40.000 EURO pentru a rămâne în viață alaturi de familie ‼️ Ramai pt o secundă‼️ Soarta lui sta în mâinile noastre ‼️ La numai 38 de ani Mihai trece prin cea mai groaznică perioada din viata lui. A fost diagnosticat cu CIROZĂ HEPATICĂ și pe lângă tratamentele pe care le ia zilnic este nevoie și de TRANSPLANT HEPATIC. Atât Mihai cât și soția lui NU AU FAMILII pe care sa se poata baza sau cere ajutorul, amândoi provin din CENTRE DE PLASAMENT. Dumnezeu a vrut ca ei sa se întâlnească multi ani mai târziu, după ce soția ieșise dintr-o relație toxica din care a rezultat și o fetita. Mihai iubește fetita ca pe propriul copil și muncit împreună cu soția lui, au în prezent o adolescenta eminentă. Este și el tătic,împreună au o minune de băiețel de doar 3 anișori și își dorește mai mult ca orice sa trăiască sa își vadă băiețelul crescând.

Bună, mă numesc Văcăroiu Remus sunt din Sibiu și vă scriu acest mesaj cu speranța de al ajuta pe camaradul meu : militar ( soldat ) Bratu Emil Este vorba de un tata în vârstă de 35 ani, care în vara anului trecut a suferi un grav accident rutier care i-a provocat leziuni severe: fractura de coloană, politraumatism toracic, paralizie și alte complicații... Încă este internat în spital pt tratarea escarelor și ulterior urmează operația la coloană și recuperarea medicală. Dacă considerați că merită efortul de al ajuta, sumnațil ! Vă mulțumesc frumos Faceți o treabă foarte făină cu Orașul Faptelor Bune!!!

Buna ziua. Numele meu este Cristian. In speranța că acest mesaj va ajunge la dumneavoastră, aș dori să vin cu o rugăminte adresată tuturor oamenilor de buna credință pentru a ajuta o familie din localitatea Lăpușel ,mai exact o mama cu 2 copilași din ce am înțeles eu care au rămas fără adăpost în prag de sărbători. Locuința lor a fost cuprinsă de flăcări și a ars aproape în totalitate. Se poate verifica acest lucru pe rețelele de socializare. Nici eu nu am foarte multe informații despre asta dar am văzut prieteni care pe Facebook cereau ajutor celor care pot sa ajute acest caz. Eu va ascult in fiecare dimineață în drum spre serviciu și de cele mai multe ori cu lacrimi in ochi impresionat de bunătate românilor..Au trecut cu greu peste primul incendiu, dar acum tragedia s-a repetat. De data aceasta, însă, nu sunt singure. Împreună, le putem reda speranța.  Orice sprijin contează!. Va mulțumesc