Buna ziua, suflete dragi! Sunt Stefan, un baiat de 17 ani din judetul brasov, eu cu mama ne chinuim de ani buni sa ne gasim un loc de stat pentru un timp relativ definitiv, mama a mai incercat de multe ori sa faca rost de un apartament dar a ajuns la 50 de ani. Si, am realizat ca nu putem face rost de un apartament din cauza avansului care trebuie dat la inceput. O casa a ei a fost mereu visul mamei mele, care mereu a incercat sa imi faca poftele si mofturile din putinul pe care il are ea. Iar eu, mereu am incercat sa o ajut pe mama, am cautat locuri de munca sa ajut cu chiria dar nu ma angajat nimeni si va spun sincer m am saturat sa ma mut anual din chirie in chirie din cauza la proprietari. Va rog sa ne ajutati. Pupicei dragiilor!

Bună ziua sunt Cristian și am 47 de Ani am 2 fete una de 13 și una de 2 ani jumate in ianuarie la sfârșit vine și un băiețel doar eu muncesc pe Uber masina închiriată nu ne-am permis mașină noastra dar mulțumesc lui Dumnezeu pt tot și apreciez orice ajutor din partea dumneavoastră stam cu chirie și ne este foarte greu cu tot . Mulțumesc de pe acum am avea nevoie de 6 scaune și dacă va lasă inima și ceva alimente sau ajutor financiar Dumnezeu să vă răsplătească Sărbători fericite

Luca are o voință de fier, deși corpul lui luptă zilnic cu diagnostice grele: tetrapareză spastică, epilepsie, retard psihomotor sever,malformații cerebrale extrem de grave si rare , acum și cu episoade repetate de pneumonie

Bună ziua,numele meu este Tofan Ciprian și vreau sa va prezint un caz despre o familie cu 5 copii care cresc fără tată fiind decedat de mai bine de 5 ani,o tânără mama de 37 de ani care se zbate în a-și construii propria casă! Va menționez faptul ca aceștia trăiesc în casa soacrei femeii care cam din primăvara vrea să își dea proprii nepoți din casa în care fostul ei soț a conviețuit cu Ionela Pintilie tânără mamă! Satul a contribuit cu ce a putut ,casa s-a ridicat cu eforturi mari dar au rămas rate și datorii consistente. Va mai aduc la cunoștință că Ionela Pintilie nu are venituri deloc mari și se chinuie în a achita sumele destul de mari ale acoperișului casei,geamuri termopane plus interiorul casei ce urmează! Va rog din inimă să facem ceva pentru aceasta familie rămasă a nimănui! Mulțumesc Radio Zu!

Dragă echipă Morning ZU, Dragă Buzdu, dragă Morar, Vă scriu cu strângere de inimă pentru a vă ruga să ne sprijiniți într-un caz umanitar urgent și complet verificabil. Numele meu este Tanase Petrica ,sunt preot in Parohia Gornet Cuib din cadrul Protoieriei Valenii de Munte, iar în comunitatea noastră o fetiță minunată, Anelisse Ștefania Maria, trece prin cea mai grea încercare: o tumoră cerebrală mare, care îi pune viața în pericol. Este un copil luminos, talentat, care a colindat și a adus bucurie în biserică și în comunitate. Operația trebuie făcută de urgență la spitalul Monza, iar costurile depășesc puterile familiei. Îi cunosc personal pe părinți, am fost preot în comunitatea mamei și sunt în prezent preot în comunitatea tatălui. Vă pot confirma în totalitate autenticitatea acestui apel. De aceea vă rog, cu tot sufletul, să dați vestea mai departe. Oamenii se mobilizează mereu când voi spuneți o poveste — iar acum o viață de copil depinde de rapiditatea cu care putem strânge ajutor. Vă mulțumesc din inimă pentru orice sprijin. Dacă aveți nevoie de confirmări, acte medicale sau detalii suplimentare, sunt la dispoziția voastră oricând. Cu profund respect, Pr Paroh Petrica Tanase Parohia Gornet Protoieria Valenii de Munte

Casa parintilor mei a fost cuprinsă recent de un incendiu care a provocat pagube majore și un necaz uriaș în familia noastră. Acoperișul a ars în mare parte, o cameră a fost arsă complet si tavanul s-a prăbușit, iar alte doua camere distruse complet. Din cauza vremii ploioase, deteriorările continuă să se agraveze, iar noi ne străduim să limităm pierderile cum putem. Din fericire, în casă nu se afla nimeni la momentul izbucnirii incendiului, dar în urmă au rămas traume adânci, urmarind in timp real cum casa este acoperita de flacari.. Costurile se ridica la aproape 20.000 euro iar posibilitatile sunt reduse, parintii mei avand un salariu minim pe economie. De aceea apelăm la sprijinul dumneavoastră, în speranța că prin această campanie putem găsi ajutorul necesar pentru a reconstrui casa.

Buna ! Numele meu este Contofan Sofia Elena. Am 9 ani sunt din Bistrita si sunt diagnosticata cu o boala extrem de rara , care se numeste Encefalita Rasmussen. Poate ca suna complicat,dar vreau sa va povestesc cum arata viata mea si ce inseamna boala mea . _______ Ce este encefalita Rasmussen ? Encefalita Rasmussen este o boala extrem de rara (estimarile arata 2 cazuri la fiecare 10 milioane de persoane ) care afecteaza doar o parte a creierului ,in cazul meu emisefara stanga.Aceasta face ca creierul sa nu mai functioneze cum trebuie si sa provoace crize de epilpsie foarte puternice , care unoeri dureaza ore sau chiar zile ,slăbirea progresivă a unei jumătăți a corpului,incetinirea cognitivei. In cazul meu , singura optiune este interventia chirurgicala , care poate sa ma ajute sa incerc sa duc o viata cat mai normala. _____ Cum a inceput totul Pana la varsta de 5 ani am fost un copil perfect normal :alergam prin fata blocului , ma jucam ore intregi ,desenam ,dansam si radeam de orice lucru marunt. Apoi ,intr-o zi ,corpul meu a inceput sa se comporte ciudat,mai ales o manuta care nu ma mai asculta cum trebuie .Initial am fost diagnosticata cu epilepsie focala in emisfera stanga,iar asta a adus cu ea crize care veneau ca niste furtuni neasteptate. In medie faceam una sau mai multe crize o data la 12-16 zile ,dar am avut si o perioada de 10 luni fara criza . Uneori eram speriata,alteori doar obosita ...dar intre crize incercam sa ma bucur cat de mult puteam de copilarie . _____ Adevarate probleme Anul acesta ,mai exact in Duminica Floriilor am primit diagnosticul care ne-a schimbat viata : encefalita Rasmussen Crizele mele nu mai veneau doar din cand in cand ...durau ore intregi si nu se mai opreau .Am intrat in ceea ce medici numesc status epilepticus- creiz care pot dura zeci de ore . Am fost dusi de urgenta la Cluj ,unde am internati o luna si 3 saptamani ,dar cel mai mult timp l-am petrcut la Terapie Intensiva. Mama era mereu acolo,tinandu-mi mana si soptindu-mi:Sofi esti puternica .Ne descurcam noi. _______ Tratament si speranta Dupa perioada Cluj,am fost transferata de urgenta la Bucuresti,Institutul Neurologic de Boli Rare , Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia. Acolo am inceput Terapia cu imunoglobuline intravenoase (IVIG) , care se face lunar si dureaza intre 3-5 zile,plus alte medicamente epileptice si antiinflamatoare puternice care ma ajuta sa lupt cu boala mea . Parintii mei au cautat ajutor peste tot , in Romania si in alte tari.Au vorbit cu medici ,au trimis documente,au sperat si au plans. Medicii au spus clar ca ,in cazul meu ,singura optiune care ma poate ajuta este interventia chirurgicala ,pentru ca atrofia se extinde de la zi la zi. ____ Operatia In data de 18 decembrie ne internam la Roma Italia, unde medicii vor incerca sa ma ajute primtr-o operatie foarte grea. Operatia mea inseamna deconectarea emisferului stang. Stiu ca viata mea se va schimba pentru totdeauna si ca dupa operatie ma asteapta cea mai grea perioada a vietii mele :o recuperare care dura ani de zile ....sau chiar toata viata .

Salut,mam gandit sa va spun povestea mea o poveste trista care a distru o familie un baiat nevinovat,incepe cu o dupa-amiaza ploioasa eu sunt tatal,venind de la serviciu l-am sunat pe fiul meu sa vina sa ma ia de unde m-a lasat un coleg, la intersectia cosereni spre axintele,erau doar 10 km asteptand sa vina am inceput sa nu mai am rabdare crezand ca sta prea mult acasa in timpul acesta tot ma suna o persoana din Franta,si la inceput n-am vrut sa raspund ne avand o relatie stransa cu persoana respectiva in acelasi moment se auzeau sirenele de slavare si descarcerari in timpul acesta m-am decis sa raspund la telefon ,,,persoana respectiva ma intrebat ca ce fac unde sunt si i-am spus unde si ca-l astept pe baiat iar el mi-a spus ca baiatul a facut un mic accident am inceput sa ma ingrijorez in acel moment descarcerarile masini mari faceau spre stanga la locul accidentuluiam inceput sa disper si incercam sa fac cu mana la acele masini gandindu-ma ca o sa opreasca sa pot ajunge mai repede la accident dar nu au oprit dupa cateva minute o masina m-a luat si in scurt timp am ajuns la locul accidentului unde baiatul meu era pe o targa inconstient fara puls aproape mort dupa o perioada lunga intr-o oarecare masura l-au stabilizat si un elicopter la preluat,am urcat intr-o masina si va pot spune c-am ajuns primi la Floreasca dupa vreo 10 minute l-a adus o ambulanta de pe stadionul dina.o a urmat perioada grea unde trei luni a stat in coma in timpul asta am stat acolo. Acolo am dormit dupa iesirea din coma o perioada a stat intr-o stare vegetativa cu traheostoma cu peg pentru hranire prin stomac dupa Floreasca l-am dus la spitalul Baltazar pentru recuperare am stat in jur de un an unde a facut un mic progres el avand un diagnostic foarte dur,tetrapareza spastica, o leziune pe trunchiul cerebral, dupa un an de Baltazar n-au mai putut sa ne tina si ne-a spus sa ne descurcam cum putem am ajuns acasa unde din cand in cand am mai facut recuperare cu un fizioterapeut dar din cauza banilor n-am putut sa facem o recuperare normala medicamentele ne costa lunar in jur de 4000-5000 pe luna am facut eforturi mari pentru a putea sa-i cumpar aceste medicamente pentru ca nu se pot da pe retete fiind suplimente pentru creier(actovegin tonizin neurovert celebrolizin tonootil carnil sargenor citibac,si tot asa sunt in jur de 20 de medicamente care le administram zilnic dupa 2 ani si jumate. Acum s-a depus dosarul la parchet unde prin multe expertize s-a dovedit ca cel care a produs accidentul intrand pe sensul sau de mers a iesit vinovat urmand ca de acum sa urmeze procesul unde va dura in jur de 1 an si jumate dupa spusele avocatilor. Vrem sa putem sa-l ducem la un spital privat de recuperare e un drum lung nu vrem sa cedam am consultat toti medici buni au spus ca trebuie recuperare multa si complexa are nevoie de un spital privat dar e foarte scump financiar ne-am secatuit avem si unele datorii inprumuturi la banci. A terminat liceul teoretic, a luat bacul are un copilas de 3 anisori dupa o luna de la accident sotia a luat copilasul si nu a mai trecut pe la el daduse si luase proba sportiva si examenu psihologic la academia de politie urmand sa intre in scoala avem nevoie ca cineva sa ne ajute sa-l ducem la recuperare sa chiar sa ne plateasca direct la spital daca poate (sf sava,mai e la Targu Mures ne-ar ajuta mult ar putea sa salveze un suflet bun suntem oameni buni cu frica de Dumnezeu, eu lucrez la o firma de salubrizare de 20 de ani, as putea sa va scriu un roman, dar am incredere in Dumnezeu ca cineva se va gasi sa salveze o viata si o familie daca cititi aceasta poveste cu lacrimi in ochi va multumesc.

Imi doresc un loc de munca sunt o persoana cu dizabilitati, crescut la casa de copiii. In prezent locuiesc cu chirie in Bucuresti sector 3. Va multumesc din tot sufletul meu!

Mă numesc Iulian Voinea. Am 28 de ani și, până pe 17 august 2022, viața mea era simplă și frumoasă. Munceam, aveam visuri, planuri, o viață normală. Eram un tânăr soldat în cadrul Unității Militare Mihail Kogălniceanu, iar în timpul liber eram fotbalist în Liga a 3-a din România. Trăiam viața din plin și mă bucuram ca orice tânăr de vârsta mea. În dimineața aceea, am plecat spre casă… dar nu am mai ajuns niciodată la viața mea de atunci. Un accident rutier mi-a frânt corpul și visurile într-o clipită. După accident, am fost dus la Spitalul Județean Constanța. Acolo, deși viața mea atârna de un fir de păr, nu am primit ajutorul de care aveam nevoie. Salvarea a venit ulterior de la unitatea militară, care a trimis un echipaj și m-a urcat într-un elicopter SMURD spre București. Dar timpul pierdut m-a costat enorm. Nu am fost stabilizat la timp. Nu m-au putut opera. Când, în cele din urmă, am intrat în sala de operație, am ieșit cu o sentință care mi-a înghețat sufletul: „Șansele să mai mergeți vreodată sunt foarte mici. Măduva este strivită.” Asta mi-a spus doctorul și în acel moment, toată viața mea s-a prăbușit. Eu, care până atunci alergam pe terenul de fotbal, care dădeam totul la antrenamentele militare, la familie, la viitor… am ajuns să nu-mi mai simt picioarele și să nu mai vad niciun viitor în fața ochilor. Dar nu vreau să renunț. Cu ultimele puteri, am început să caut orice speranță. O am acum la o clinică privată din Târgu-Mureș, unde fac recuperare zi de zi, cu durere, cu lacrimi, cu epuizare. Costurile au fost la început de 1.600 lei pe zi, apoi au scăzut la 800 de lei pe zi. Nicio ședință nu e ușoară. Fiecare zi e o luptă. Părinții mei, doi oameni simpli, cu inima frântă au făcut tot posibilul omenește: au înființat ONG-ul „O șansă pentru Iulian”, doar ca eu să nu fiu abandonat în acest scaun cu rotile. Am căutat soluții și în afara României. În Thailanda și Elveția, există șansa reală ca o operație de 105.000 de dolari să-mi redea mersul. Dar această sumă este imposibil de strâns singur. Și nu include transportul, nici recuperarea. Ironia dureroasă? Armata nu oferă asigurare de sănătate angajaților, iar eu nu am primit niciun ajutor din partea lor. Astăzi, singura mea șansă reală sunt oamenii cu suflet mare. Nu cer nimănui imposibilul. Cer doar o șansă să mă ridic din nou în picioare. Orice donație, orice sprijin contează enorm pentru mine. Mulțumesc Orașul Faptelor Bune pentru că măcar îmi dai speranța să visez din nou la o viața normală.

Implor ajutor ‼️ Abilitatile mele de scris m au parasit…se fac 3 zile de cand viata noastra s a cutremurat iar pamantul mi a fugit de sub picioare. Fiul nostru de 3 ani jumatate, luna noastra, universul nostru are cancer…in stadiu avansat, la moment inoperabil - o tumora de 12 cm este in burtica lui. Singura lui sansa reala este sa ajunga la o clinica din Italia! Dupa ce am incercat tot ce e omeneste posibil, venim la voi cu un strigat disperat, cu un strigat indurerat. Azi, cand harul marelui Sfant Nicolae se coboara peste noi, pacatosii, ma rog la el, ca strigatul nostru pentru ajutor sa ajunga la urechile voastre. Costurile sunt mari, suntem parinti de 3 minuni mici, mezina avand un an. Nu am crezut niciodata ca vom ajunge aici, dar cand viata copilului tau atarna de un fir de ata nu mai e loc in inima de parinte nici de rusine si nici de pareri de rau! Va rugam sa fiti alaturi de noi in gand, in rugaciune si daca puteti sa ne ajutati fiul din putinul vostru pentru a putea sa i crestem sansa la viata! Singuri nu putem reusi, impreuna sunt sigura ca vom fi invingatori si va promit ca Lucas va veni aici si va va multumi tuturor pentru viata! Va spun doar sa apreciati ca sunteti sanatosi, sa va strangeti puii in brate si sa multumiti domnului! Va rog, nu ne priviti cu mila, ci cu curaj! Va rog sa ne transmiteti ganduri de curaj sa luptam! Sunt sigura ca purtam crucea asta pentru ca noi, ulterior, sa putem ajuta la randul nostru cat mai multi copii, asa cum noi am fost ajutati de mama Zianei, Greta Ioana Serbanoiu care ne a deschis caile - si ea, o mama greu incercata! Dumnezeu lucreaza prin oameni! Ajutati acesti ochi albastri sa stralucesca din nou! Ajutor pentru Lucas!

Sunt o fetiță in clasă pregătitoare si mama mea,care e cu dizabilități, mi-a citit povestea lui Țup,si am plâns amândouă, cartea era de la biblioteca școlară si vreau sa mi citească si continuarea,care nu e la biblioteca...va mulțumesc

Dragă echipă „Orașul faptelor bune”, Vă scriu cu o rugăminte pe care n-aș fi crezut vreodată că o voi rosti, dar o fac pentru un om care merită tot sprijinul acestei lumi: Corina. Este o mamă devotată și o soție extraordinară, iar povara pe care o poartă de ani de zile este una pe care n-ar trebui să o ducă nimeni. Boala ei degenerativă a făcut ca, încet-încet, lucrurile firești pentru oricare dintre noi să devină imposibile pentru ea. Corina este astăzi în scaun rulant, cu mobilitate extrem de redusă, depinzând aproape complet de soțul ei — un om care, cu o răbdare și o iubire rare, îi este sprijin în fiecare clipă, în fiecare gest, în fiecare respirație grea. El i-a devenit brațe, picioare, echilibru și putere, oricât de obosit ar fi. Iar în mijlocul acestei lupte stă și copilul lor, care își vede mama transformându-se pe zi ce trece, dar o iubește cu aceeași inocență, speranță și nevinovăție. Să fii copil și să-ți vezi mama luptând cu o boală nemiloasă este o durere pe care nicio inimă tânără nu ar trebui s-o cunoască. Și totuși… Corina nu a renunțat. Crede în viață, în viitorul copilului ei, în dorința de a mai putea trăi momente frumoase alături de familia ei. Singura șansă pe care doctorii i-au oferit-o este un tratament cu celule stem în *Thailanda*, o intervenție extrem de costisitoare, mult peste puterile financiare ale familiei — dar singura speranță reală de a opri degradarea continuă a organismului ei. De aceea vă rugăm, cu inimile deschise: ajutați-o pe Corina. Ajutați-o să fie auzită, văzută, sprijinită. O mențiune în „Orașul faptelor bune” i-ar putea schimba nu doar viața, ci și viitorul copilului ei, și liniștea soțului care o îngrijește cu o iubire uriașă. Pentru Corina, ajutorul vostru înseamnă mai mult decât tratament. Înseamnă șansa de a rămâne mamă în ochii copilului ei, soție în brațele bărbatului care o iubește și om complet într-o lume care a încercat-o prea mult. Vă mulțumim pentru că transformați suferința în speranță. Pentru că nu lăsați oamenii singuri în momentele cele mai grele. Cu recunoștință,

„Numele meu este Andrea și sunt mama singură a trei copii. În 2019 am ieșit dintr-o căsnicie abuzivă și violentă. Împreună cu cei trei băieți ai mei – printre care și gemenii care atunci aveau cinci ani – am lăsat totul în urmă și am încercat să începem o viață nouă. Ne-am mutat în chirie și, deși eram într-o situație financiară extrem de dificilă, simțeam că în sfârșit suntem liberi. Dar la nici un an după aceea, lumea noastră s-a prăbușit din nou. Unuia dintre băieții mei, Áron, i s-a diagnosticat cancer osos în stadiul patru, la doar 6 ani. A început ceea ce niciun părinte nu ar trebui vreodată să trăiască: un an de spitalizare, nenumărate tratamente de chimioterapie, peste șapte operații. Zi după zi, din lacrimă în rugăciune, am încercat să supraviețuiesc fiecărui moment – pentru că aveam un singur scop: ca fiul meu să trăiască. Pe lângă povara financiară uriașă cauzată de boală, chiria devenea tot mai greu de plătit. De aceea am decis să ne mutăm la țară, unde speram să ducem o viață mai liniștită, iar copiii mei să fie mai aproape de natură. De doi ani locuim aici, iar toți cei trei copii ai mei merg la școală în sat. În urma tratamentelor, fiul a pierdut o parte din osul pelvisului drept, astfel că piciorul său drept a rămas mai scurt cu șapte centimetri. A devenit cu dizabilitate locomotorie și acum așteptăm o nouă intervenție de protezare, care va avea loc la București. Fratele său geamăn, se confruntă cu o ușoară întârziere neurologică din cauza sarcinii gemelare. Cel mai mare fiu al meu îi ajută pe cât poate, cu dragoste frățească și o maturitate uimitoare. Fostul meu soț plătește de ani de zile doar o mică parte din pensia alimentară stabilită de instanță. Anul acesta, cu ajutor juridic, am intentat proces, în speranța că executorul va reuși să recupereze în sfârșit pensia alimentară restantă din ultimii ani. Însă locuința în care stăm cu chirie urmează să fie vândută, iar proprietarul ne-a somat să eliberăm spațiul până la 30 noiembrie. Ne aflăm din nou acolo unde am mai fost – pe marginea nesiguranței. Un prieten drag și câțiva membri binevoitori ai comunității religioase încearcă acum să ne sprijine. Cu ajutorul lor, precum și prin donații și împrumuturi oferite cu bunăvoință, s-a început construirea unei mici case în Zagon – un cămin în care, în sfârșit, am putea fi în siguranță. Totuși, lucrările avansează foarte greu din lipsă de bani și de forță de muncă, iar timpul nu este în favoarea noastră. Lupt de șase ani, zi de zi. Încerc să reconstruiesc viața noastră din ruinele unui trecut abuziv, alături de cei trei copii ai mei, pentru care mă ridic în fiecare dimineață. Dragostea lor, zâmbetul lor și credința că într-o zi vom avea cu adevărat un loc pe care să-l numim acasă mă țin în viață. Nu îmi doresc lux. Doar un acoperiș sigur deasupra capetelor copiilor mei. Un loc în care Áron să poată merge din nou, în care Konrád să poată râde, și în care, în sfârșit, nu frica, ci pacea și speranța să ne umple zilele.”

Dragi oameni frumoși, cu sufletul zdrobit de durere , astăzi vă cerem ajutorul! Ajutorul pentru fetița noastră Anelisse Ștefania Maria , care ieri a primit cel mai neașteptat “cadou” de la Moș Nicolae! Diagnosticul de TUMORĂ PE CREIER , una foarte mare care în acest moment îi pune viața în pericol! Nu am cerut niciodată nimic, atât eu cat și soțul meu, am oferit cat am putut!!! Dar astăzi suntem PREA GREU ÎNCERCAȚI!!! Costurile unei operații la MONZA , unde ea are o șansă și este URGENT , sunt pentru noi imense acum într-o perioadă așa de scurtă, pleacă de la 50.000euro Vă rugăm să ne fiți alături, să vă rugați pentru Micuța noastră, să ne aprobați cazul !Inima noastră de părinți este zdrobită , iar un copil așa de bun ca ea #merita #sansa la #viatasanatoasa Va rugăm să fiți alături de ea !!!! În rugăciune și în tot ce puteți !

Buna ziua problemele mele de sănătate au început în anul 2022 când am fost diagnosticat cu tumori neuroendocrine la stomac după mai multe investigații la spital la gastroenterologie am făcut mai multe tomografe și endoscopii dar fara nici un răspuns pân când după câteva luni cineva mi-a recomandat sa merg tot la spital, dar la chirurgie la secția hepato unde în urma unui rmn și o altă endoscopie mi sa spus că este necesară o operație ptr.înlăturarea întregului stomac ceea ce sa și efectuat, după cca 2 ani de la intervenție am căzut cu o trotineta electrica și mi-am fracturat soldul drept și glezna stângă și am fost operat la spitalul din București, în primăvara acestui an am căzut din picioare și mi-am fracturat și soldul drept și am fost operat și mi sa pus tije metalice și în soldul stâng la fel că și în cel drept și glezna, în urmă am căzut din nou și am suferit entorsa la mana dreaptă,aceste căzături se datorează din cauza lipsei stomacului corpul și oasele nu mai reușesc să asimileze nutrienții și vitaminele din mancare, iar oasele mi-au devenit foarte fragilr, în prezent mă dor foarte tare genunchii și soldurile, as avea nevoie de ajutorul vostru daca puteți lua legătura cu cineva de la spitalul de recuperare din felix daca cumva mă pot programa mai repede ptr.recuperare ptr.ca am incercat sa sunt ptr.a mă programa dar listele sunt foarte lungi și la fel și termeni iar din ce am înțeleg și cunosc sigur dk.nu cunoști pe nimeni acolo nu prea ai șanse costul este de doar 500 lei ptr.2 săptămâni+cca. 300 lei tenul dar daca cineva m-ar putea ajuta și cu plata, doar de acest mic ajutor as avea nevoie daca cumva mă puteți ajuta va rog mult de tot, mulțumesc anticipat.

Buna ziua. Băiețelul nostru s-a născut prematur, la 28 de săptămâni și, după 1 an și 4 luni a fost diagnosticat cu paralizie cerebrala cu parapareza spastică. Din momentul respectiv am inceput terapiile pentru a-l putea recupera. La vârsta de 3 ani (2023) am făcut prima operație la Chișinău și abia după aceasta el a reușit să stea în fund și încet încet să facă câțiva pași. In 2025, urmare a unui puseu de creștere, a mai fost necesară încă o operație, de data asta in Serbia, dar cu aceeași echipă de medici ruși. De când am început terapiile și până în momentul de față (mai bine de 4 ani) am reușit să suportam din resurse proprii absolut toate costurile terapiilor, medicamentelor și intervențiilor chirurgicale (terapiile între 3000 și 5000 de lei lunar, costurile operațiilor, 2600euro și 3500euro). Acum, că a mai crescut și începe să comunice cu noi (nu a vorbit până la 4 ani) am realizat că are nevoie și de o terapie pentru partea cognitivă. Costul acesteia este de 4800 de lei pe lună. Noi am inceput deja și terapia nouă, doar că suntem la un nivel de aproape 8000 de lei pe lună și nu știm cât timp mai putem gestiona aceste costuri. Terapia e de lunga durată, nimeni nu ne poate spune cât va dura. Poate fi un an, doi, sau chiar mai mulți. Comunitatea noastră s-a mobilizat pentru Bogdi și sperăm că se vor mobiliza și alte comunități pentru a-l ajuta să continue aceasta terapie pe care, din păcate nu o putem întrerupe până la final. Va mulțumim anticipat, atât în numele nostru cât și în numele lui Bogdan. Toate cele bune

Buna ziua am voie ajutor fiul meu are 7 luna tratament și fata mea 8 ani are voie de cadou nu am bani nimic eu lurez singur salari puțin și nevata mea stai acasă grije fiul meu am vrut cump Moș Nicolaie tot nu avem Bani nimic

Buna ziua, Orasul Faptelor Bune si Radio Zu! Va scriu pentru sotul meu, care este într-o luptă permanentă pentru viata lui. Pe soț l-am cunoscut prima data in anul 1996 cand aveam 12 ani la ziua unei colege de clasa. Pentru prima data in viata mea am simțit fluturi in stomac si m-am indragostit de el. Au urmat ani in care doar la el ma gandeam si din cauza ca eram copii am avut perioade scurte in care ne intalneam si ieseam impreuna. La un moment dat viața noastră a luat-o pe drumuri separate si dupa mai bine de 27 de ani ne-am reintalnit cand am aflat ca fusese recent diagnosticat in aprilie 2023 cu o boala foarte grea, Scleroza Laterala Amiorrofica, ALS . Scleroza laterală amiotrofică (SLA), cunoscută și sub numele de boala lui Lou Gehrig, este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează celulele nervoase responsabile de controlul mușchilor voluntari. Aceasta duce la pierderea treptată a capacității de a mișca, vorbi, înghiți și, în cele din urmă, respira.  SLA este o boală rară, dar gravă, care afectează neuronii motori din creier și măduva spinării. Acești neuroni transmit semnale de la creier la mușchi, permițând mișcarea voluntară. Pe măsură ce acești neuroni se deteriorează, mușchii slăbesc și se atrofiază. In momentul acela am decis impreuna cu el sa mergem in Grecia la Eghina sa ne rugam la Sf Nectarie si in Corfu la Sf Spiridon sa faca Dumnezeu o minune sa se faca bine. In urma pelerinajului am descoperit ca ne-am apropiat foarte mult si am decis sa rămânem si sa ne mutam impreuna. Din momentul acela am inceput sa lupt alaturi de el si am inceput sa facem campanii de strângere de fonduri pentru tratamente cu celule stem, fiind singurul tratament care poate incetini si opri avansarea bolii. In februarie 2024 am plecat in Spania pentru un tratament cu celule stem, analize mai complexe si diferite proceduri cu banii din campania făcută in 2023 de el pe Facebook si in ziar, procedura costand 26000 de euro, iar in aprilie 2025 datorita unor oameni cu inima mare am reusit sa facem in America o sesiune de celule stem care ne-a costat aproape 30000 de euro. Prieteni si cunostinte ,au incercat sa ne ajute si ne-au fost alaturi, intervenind pentru noi si am reusit sa strangem acea suma doar ca tratamentul ar trebui repetat la cel mult 3 luni si nu mai avem cum sa strangem acesti bani. Anul acesta am hotărât sa ne unim destinele si ne-am casatorit pe 29 Iunie. Din momentul in care a fost diagnosticat in 2023 si pana azi boala a avansat foarte mult. In momentul de fata sotul meu nu mai poate sa foloseasca mainile, sa inghita bine, merge numai sustinut pe distante foarte mici in rest il deplasez numai cu carutul cu rotile, vorbeste foarte greu si nu mai inteleg ce spune, ce nevoi are, este dependent in totalitate de mine. Din cauza asta a trebuit sa renunt la serviciu iar singurul venit este pensia lui de handicap si cu ce ne mai ajuta parintii. Eu neavand serviciu nu am mai avut posibilitatea sa imi platesc ratele la banci si acum am poprire pe conturi. Sotul meu este acum prioritatea nr 1 in viata mea pentru ca imi face viata plina de bucurie, iubire si de sens. Ma doare sufletul sa il vad suferind si plângând zilnic de aceea dorinta mea este sa reusim sa strangem bani pentru tratamentul cu celule stem si un dispozitiv de comunicare deorece boala i-a afectat vorbirea foarte mult si nu mai poate comunica. Este un efort foarte mare sa pronunte cuvintele si inteleg din ce in ce mai greu ce vrea sa comunice. Pe langa tratamentul care încetinește avansarea bolii, acest dispozotiv l-ar ajuta enorm, ar putea comunica si totodată as putea sa-i aud vocea lui asa cum o stiu de atunci de cand eram un copil. Sper si inca mai cred intr-o minune de aceea nu voi renunta niciodata sa ma rog si sa fac tot ce-mi sta in putinta sa fiu alaturi de el. Suma totala pentru dispozitiv si tratament cu celule stem ajunge la 32.500 de euro. 12.500 dispozitivul iar pachetul de tratament cu sesiuni de celule stem este 20000 de euro. . Sper , daca este voia Lui Dumnezeu sa reusim la Orasul Faptelor bune. Avand in vedere ca boala este in stadiu avansat toata ziua ne-o petrecem ascultand Radio Zu si uitandu-ne la televizor. Este printre putinele momente din zi cand il vad ca rade auzindu-va pe dvs. Va rog sa inclinati sa ne ajutati pentru a stopa avansarea bolii si a avea mai mult timp sa fim impreuna, sa ne bucurăm atat cat se poate. Il iubesc enorm si nu imi imaginez viata fara cea mai importanta persoana din viata mea, prima si ultima mea iubire. Va multumesc ca ati acordat timp sa ne cititi povestea si va doresc sanatate multa putere si bucurii alaturi de cei dragi! Sunt convinsa ca Dumnezeu, prin dumneavoastra si oameni cu inima mare ne vor ajuta sa ne bucuram cat mai mult timp impreuna.

Bună ziua sunt mămica unui băiețel de 4 anișori și 8 luni ce suferă de o boală ultra rară ca diagnostic are Atrofie cerebeloasă globală, hipotonie musculară severă și întârziere în dezvoltarea neuropsihomotorie, la doar 4 anișori și 8 luni nu stă în șezut nu vorbește, nu merge, papă numai pasat, majoritatea investigațiilor le-am făcut în Barcelona la un spital privat Sant Juan de Deu dar din păcate bănuți ce ia avut în spital sau terminat și avem o altă factură de 10. 296,22 euro ce nu reușesc să strâng acești bănuți pentru plata către spital pentru a merge din nou cu băiețelul