Buna ziua eu sunt stefan.as dori sa fie ajutata aceasta familie este un prieten din copilarie si mai nou sunt mosu si moasa la baietelul meu.au 2 copii dintre care unul cu autism grav la varsta de 7 ani abia scoate 3 cuvinte de la el urla cel mai mult.eu am incercat sa ii ajut la-m adus pe tatal copilului in uk fara acte lucreaza la negru doar sa faca rost de bani pt terapi si datoriile ce le are de acoperit in tara.nu face foarte mult in uk undeva la 600 lire pe saptamana dar mult prea putin pt cate probleme si restante la apa gaz curent etc.va rog din toata inima mea sa pute-ti ajuta acest caz,se lupta de prea multi ani si ei nu vor sa apeleze nicaieri.va doresc o zi minunata si sarbatori fericite

Am fost operata la picioare și mia amputat piciorul stâng și la dreptul nu mai am degetele deloc am 37 de ani și aș avea nevoie de bani că mă costă tratamentele mult ai mersul in fiecare luna la doctor la Cluj am nevoie pentru proteza la picior amputat va rog frumos ajutatima

Bună ziua, ma numesc Sergiu, iar cazul meu nu știu dacă ar trebuii sa fie aici, sunt conștient că sunt persoane care au mai mare nevoie de ajutor decât mine. Sunt o persoana de 30 de ani, diagnosticata din 2021 cu Scleroza Multipla, o boală care ma macină pe interior care totuși pe exterior nu se vede, par o persoană normală dar îmi pune foarte multe piedici, e o afecțiune invizibila. Sunt căsătorit cu Anamaria de 9 ani, și de 8 ani locuim doar noi doi cu chirie în Timișoara. Nici ea nu are o situație prea roz, a crescut în plasament la o familie unde nu a avut un tratament prea plăcut, practic este orfana nu are părinți. Nici părinți mei nu au o situație materiala prea buna, locuiesc într-un sat la 100km de Timișoara, doar mama mea este angajată iar tatăl meu este operat pe coloana de 3 ori, iar după câțiva ani de pensie de handicap aceasta i-a fost tăiată deoarece medicii de la comisie au considerat ca este bun de lucru... Dorința mea și a Anei este sa reușim să ne achizitionam o locuință a noastră prin credit ipotecar, pentru că pe viitor nu știu cum va evolua boala mea și ne va fi foarte greu dacă nu vom avea ceva al nostru, dar nu reușim să strângem suma necesară pentru avans, cu toate ca suntem angajați amândoi și avem salarii decente. Dar cum am mai spus, trăiesc cu frica ca nu știu cum va evolua boala și voi ajunge în situația în care nu voi mai putea să muncesc. Am scris povestea mea și a familiei mele din dorința de a ne indeplinii visul meu și al Anei.

Buna ziua! Va scriu pentru o doamna in varsta de 75 de ani care sta in Oradea intr-o camera parasita in cartierul Nufarul de vreo 30 de ani. A ajuns in aceasta situatie deoarece i-a murit ambii copii care ii avea, initial ea avand conditii foarte bune de locuit, primul in accident de masina in Italia, fiind inselata de un camatar si-a pierdut casa ajungand pe strada cu cel de-al doilea baiat , gasind mai apoi camera parasita unde sta acum. Baiatul primul Adi sustinea intreaga familie deoarece lucra in Italia. Al doilea baiat Nicu care a patit si el un accident la picior fiind in imposibilitatea de a lucra locuia cu mama lui in aceasta camaruta dar in anul 2020 a murit la spital in perioada de covid, femeia ramanand singura pana acum cu o pensie de 1600 ron care nu isi permite sa isi ia o chirie si sa plateasca toate. Femeia este foarte simtita si nu solicita ajutorul nimanui, merge in fiecare duminica la biserica si se roaga pentru copiii ei morti si daca stai de vorba cu ea ore in sir iti povesteste despre ei. Consider ca ar fi demn si uman pentru o femeie care la lucrat o viata intreaga sa stea intr-o locuinta cu apa si curent de aceea as solicita daca se poate sa o ajutam cu o chirie intr-o garsoniera din uscatorie cat de mica posibil cativa metri patrati la parter in Nufarul pentru o perioada de minimum 3 ani ca sa aiba o batranete linistita. Eu sunt un vecin de-a ei si o mai ajutam din cand in cand putem. Multumim si hai sa facem cu putin ceva ce pentru aceasta femeie va valora mult. Toate cele bune Radu Ioan

Salutare, Numele meu este Nicolae, am 26 de ani și locuiesc în București de aproximativ 8 ani. Din decembrie 2023 am lucrat într-un cazinou, unde programul includea ture de noapte. Deși inițial acestea erau o lună la două luni, din nevoia de a câștiga mai mulți bani am ajuns să lucrez cinci luni consecutive doar ture de noapte, lucru care mi-a afectat grav sănătatea psihică și a dus la burnout sever. În urma unor investigații la medicul psihiatru, în luna mai 2025, s-au declanșat simptomele și am fost diagnosticat cu tulburare afectivă (psihoză maniaco-depresivă / borderline). Am fost pus imediat pe tratament pentru a evita internarea în spitale de specialitate (Balaceanca sau Spitalul 9 din București). După trei luni de concediu medical, am fost forțat să îmi dau demisia din cadrul companiei, iar din august 2025 am rămas fără loc de muncă. În acel moment aveam deja credite și datorii în valoare de aproximativ 80.000 de lei, ceea ce a accentuat starea de depresie și a dus, din păcate, și la gânduri suicidare. În septembrie 2025 am suferit și un accident rutier, mașina fiind declarată daună totală, ceea ce a însemnat o pierdere financiară suplimentară și un nou șoc emoțional. Practic, am rămas fără mijloace de transport și cu datorii și mai mari. În prezent sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă. Am trimis mai multe CV-uri, însă fără succes până acum. Tot ce îmi doresc este să pot scăpa de aceste datorii și să îmi recapăt liniștea, să mă pot concentra pe recuperare și pe reconstruirea vieții mele. În acest moment, un ajutor de cel putin 5.000 de lei m-ar ajuta enorm pentru a putea acoperi încă o lună de rate și cheltuieli de bază, până reușesc să mă angajez. Vă mulțumesc din suflet pentru că ați citit povestea mea și pentru orice sprijin oferit. Cu recunoștință, Nicolae

Bună !!! Eu sunt Yonela , am.34 de ani , am deficienţe grave de vedere şi transplant renal şI īmi doresc mult , ca anul acesta de Crăciun să primesc nişte hăinuţe şi īncălţăminte , faine , cum au şi alte fete , īn ziua de azi , eu port mărimea 38 , o geantă sau un rucsac , dulciuri şi un telefon mobil, eu nu prea am cu cine să merg la cumpărături ši ... nici nu īmi permit să -mi cumptăr.  Mulţumesc mult !!!

Buna seara va scriu In disperare si va multumesc pentru tot ceea ce faceti!Desi am suferit in tacere ,ma numesc Milea Elena Valentina sunt din Ploiesti am 38 de ani sunt mama unui copil ,care il cresc singura fostul sot nu se ocupa de el,desi ma lupt cu sanatatea din 2016,dupa decesul tatalui meu 13.02.2024,cand eram eleva in ultimul an la asistent medical generalist, mai am o facultate terminata nu conteaza studiile(tata a murit i-a dat sange fara oprire in cavitatea bucala, sistemul medical din Ploiesti) mi-a izbucnit o hemoragie in cavitatea bucala, de frica sistemului medical din Ploiesti am platit transport in Bucuresti, au urmat n internari nimeni neputand sa opreasca, ba ca ar fi o tumoare intre esofag si torque,ba Rendu Osler, in momentul de fata numai ma deplsez deloc ,stau in casa cu frica celor din Ploiesti fobie, anxietatea depresie, nu imi permit de ambulanta privata dar nici numai pot lupta,NY imi permit nici acasa sa mi se recolteze nici tratamente(Am un dosar intreg) plus ca este de Sarbatori si medicii intra in concediu NU m-am mai internat din luna mai ,sunt leguma datorita starii fizice si pshice dadeam inapoi sa platesc o Masina dar buget numai am ,sunt datoare ,nu avem aliment nimic ,mama mor cu ea in casa,am si un frate vitreg care bea si face scandal, copilul voma si eu nu il puteam ajuta ca nu ma puteam deplasa, este ingrozitor efectiv sa mor de frica sa nu apelez la 112,la ce este in Ploiesti iar aici nu am nici o sansa medicala, mi s-a spus ca sunt caz de strainatate, pai eu nu reusesc sa ajung pana in Bucuresti si nici nu-mi permit financiar demontrez tot in ca traim intr-o saracie dar cea mai mare bogatie este sanatatea, noi oamenii cand o avem cat de cat avem o multime de probleme si de ,,lipsuri,,cand nu o mai avem avem o singura problema!Va implor sunt disperata sa va de-a Dumnezeu sanatate !Nu as vrea sa sfarsesc ca tatal meu si de Sarbatori pe sectia de gastroenterologie a spitalului din Ploiesti care din cauza lor am spus-o si la TV candva,am ajuns sa dezvolt o fobie ,visand ca cineva ma va ajuta si ca voi rezista sa ajung in Bucuresti, dar pe langa toate diagnosticele fruca,fobia ,anxietatea, depresia, sa nu va mai spun ca anul trecut am cunoscut un baiat partener(eram pe picioare) nu la pat a facut orice pt mine am star in Bucuresti la el statea cu chirie si pe 27.12.2024 m-a agresat fizic,nu era prima data ,am ramas cu traume,am chemat politia dar Nu am depus ordin atunci de restrictie si sa ma judec cu el in tribunal datorita bunatatii si starii mele de sanatate, el vroia sa scape de mine pt alte femei si ca sunt bolnava sangeeez si pe piele plus alte diagnostice cunoscute grave si suspecta de n boli autoimmune sau alt tip de cancer ,numai am putere sa lupt ,sunt o petsoana empatica meteu dar si in aceasta perioada faceam voluntariat acum numai pot!Cu respect va multumesc, din pacate am ramas si cu traume ,sa va de-a Dumnezeu sanatate sa existati infinit Radio Zu dar si tuturor care cer ajutor aici!Doamne Ajuta!

Nu mi-a fost niciodată ușor să cer ajutor, iar rândurile acestea sunt poate cele mai grele pe care le-am scris vreodată. Muncesc, am un salariu de 4.500 de lei, dar viața m-a adus într-un punct în care cheltuielile mă depășesc. Ratele au ajuns la 5.000 de lei lunar, iar după divorț lucrurile au devenit și mai grele. Am o fetiță de 5 ani, sufletul meu. Stă cu mama ei, dar vine și la mine, iar atunci vreau să-i pot oferi măcar strictul necesar: mâncare, liniște, un zâmbet. Din păcate, sunt zile în care nu mai știu cum să mă descurc nici măcar pentru lucrurile de bază.Nu cer milă. Cer doar o mână de ajutor, dacă cineva poate și vrea. Orice sumă, oricât de mică, contează enorm pentru mine în acest moment.

Bună seara! Mă numesc Elena și vin la dvs cu o rugăminte de ajutor pentru o prietenă de-a mea care are nevoie de ajutorul dvs, ea a avut cancer s-a operat anul trecut și a rămas cu un sân care este foarte mare și lăsat ca să înțelegeți dvs mai bine acest lucru îi dăunează sănătății coloanei și se luptă cu dureri , având și tratament de cancer care afectează și acela oasele este mai greu de suportat, își dorește foarte mult să își scoate și celălalt sân ca să poată scăpa de povară și durere, știu că poate pentru unii nu este grav dar pentru ea care la 32 de ani a trecut prin această boală și încă se luptă cu ea nu își dorește decât să scape de durerea de coloană, vă mulțumesc din suflet pentru tot dacă vreți să ne ajutați, Doamne ajută!

Sunt o mamă singură, cu 2 copii minori (băiat de 10 ani și fetița de 4 ani-fetița are și o formă ușoară de autism) și mama bolnavă în grija, bătută și maltratată de soț, din mâinile căruia sunt recunoscătoare ca am scăpat cu viață. Nu reușesc să-mi găsesc un loc de muncă, casa în care locuim abia reușește să ne adăpostească (când plouă, ne plouă în casă, dulapuri nu avem, ne ținem hainele pe masă etc).. traim de pe o zi pe alta. Eu sunt o femeie muncitoare, merg și muncesc cu ziua pe unde apuc, fac de toate.. pe lângă asta, mai croșetez jucării pentru copilași și le vând pe Facebook, însă nu am comenzi în așa fel încât să ne asigur un trai decent. Am îndrăznit să vă scriu, în speranța ca vom primi poate un mic ajutor financiar (sau chiar un loc de muncă stabil și cu contract) in cadrul Orașul Faptelor Bune, cât să trecem mai ușor puțin peste iarna, măcar… nu reușim să ne luăm lemne, mâncare abia reușim să ne asigurăm (zilele trecute abia am reușit să strâng câteva monede din casă cât să iau o pâine și un salam copiilor..), încât, mă gândeam ca poate sunteți o ultimă speranță pentru noi. Am fi foarte recunoscători să ne acceptați povestea.. vă mulțumim din suflet și mult succes în tot ceea ce faceti!

Buna seara,ma numesc Alina sunt mama a doi copii,un baietel de 11 ani elev, si o fetita care urmeaza sa implinesca 4 ani pe13 Februarie.In urma cu 4 ani viata noastra sa schimbat radical,atunci cand în urma unui incediu am pierdut casa si toata agoniseala noastra de pana atunci,nu a trecut mult si viata ma ingenuncheat din nou,cand am aflat ca fetita noastra,sufera de un sindrom genetic foarte rar,Aicardi Goutieres acest sindrom o impiedica sa se dezvolte normal,ia afectat vederea si usor,usor celelalte organe din corp,nu merge ,nu vorbeste,nu isi tine capul,practic este un copil leguma,de 4 ani ne luptam sa o punem pe picioare,diagnosticul ei ne-a pus la pamant costurile,terapiile si internarile sunt uriase,sotul a fost nevoit sa plece din tara pentru a ne putea permite toate cheluielile,este foarte greu, imi doresc din suflet sa fac mai multe pentru ea si pentru familia mea, sa imi vad fetita pe picioarele ei,dar fara posibilitati stim ca nu putem face prea mult,este o fetita minunata,si stiu ca Dumnezeu ne iubeste,iar daca am indraznit sa va scriu este pentru ca simt ca nu mai am nici o solutie.Va multumesc pentru tot ceea ce faceti,sunteti niste oameni deosebiti.

O Speranță pentru Anastasia: Lupta unei Inimi de 8 Ani Dragă comunitate, Vă scriem cu inima strânsă, dar plină de speranță despre Anastasia, o fetiță de doar 8 ani, cu ochi plini de viață și un zâmbet luminos. Viața ei s-a oprit brusc în fața unui diagnostic cumplit: o tumoră inoperabilă. Însă, există o rază de lumină: un tratament experimental care îi oferă Anastasiei o șansă reală la viață, șansa de a-și trăi copilăria și de a-și împlini visele. Această șansă vine cu un cost uriaș, iar bariera financiară amenință să stea în calea vieții ei. Nu lăsați costurile să fie prețul vieții Anastasiei! Vă rugăm să vă alăturați luptei noastre. Să îi dăm Anastasiei nu doar un tratament, ci șansa de a continua să zâmbească.

Buna seara!Va scriu pe aceasta cale nu ca sa fiu ajutat, ci sa va cer ajutorul pentru o familie care chiar are nevoie de ajutor. Am ascultat astazi cat am condus postul dumneavoastra de radio si am foarte surprins cum multi oameni sar in ajutorul persoanelor care se descurca foarte greu din punct de vedere financiar asa ca m-am gandit sa va spun si eu un caz cu gandul ca poate o sa reusesc sa le indeplinesc visul familiei despre care va voi povesti imediat. Este vorba despre o familie din satul Nanesti, judetul Vrancea, formata dintr-un barbat si mama lui. Domnul, pe nume Lucian, a depasit pragul de 40 de ani, iar mama dansului, pe nume Geta, a depasit pragul de 60 de ani. Domnii locuiesc intr-o casa la marginea satului Nanesti, spre Namoloasa, iar casa dansilor nu este foarte stabila din punct de vedere structural. Dansii au o poveste trista pe care v-ar povesti-o in lacrimi. Din cate stiu domnul Lucian are o intarziere cerebrala si asta il afecteaza foarte mult. Imi spune de fiecare data cand vorbesc cu dansii ca nu poate dormi cum trebuie si ca il doare capul rau si poate ca acest lucru este cauzat de circulatia slaba a sangelui pe care o are. Dansul are acte de handicap de gradul al II-lea, dar partea cea mai rea este ca are o pensie de 80 de lei pe luna. Cu banutii acestia dansii trebuie sa cumpere mancare, medicamente, sa plateasca utilitatile si toate analizele si documentele pe care domnul Lucian trebuie sa le faca. Doamna Geta are probleme cu ochii si o infectie mare la picior care ii cauzeaza o durere insuportabila si o deplasare mai greoaie. Va cer ajutorul pentru a le face viata mai placuta si pentru a-i scapa din chinul pe care il au. Eu i-am cunoscut pe dansii in Focsani, stateau la ocazie si povestea lor m-a facut sa-i ajut cum pot si cat pot. Visul lor este sa se mute aproape de Focsani sau chiar in Focsani pentru a avea un trai mai bun, gandindu-se ca vor gasi ceva de munca sa poata castiga banuti sa se intretina si sa poata iesi sa se plimbe. Va las numarul dansilor de telefon sa va povesteasca dansii mai multe in direct la radio si sper din tot sufletul meu ca visul lor sa devina realitate. Va multumesc!

Acesta este mesajul meu pentru colegii de la muncă, dar am zis sa încerc si prin voi. Poate așa vom reuși ca acești copii sa poată sta in seara de Craciun la lumina unui bec si nu in bezna. Denisa este mamă singură și își crește cei doi copii, Emilia de 11 ani și Alin de 10 ani, în condiții greu de imaginat. Locuiesc într-o singură cameră, fără curent electric, într-o casă care nu oferă nici măcar condiții minime de trai. Denisa se îngrijește ca cei doi copii să ajungă în fiecare zi la școală, iar in ciuda condițiilor în care trăiesc aceștia vin curați, cu temele făcute și fără să aibă absențe nemotivate. Emilia este eleva mamei mele și cunosc de la ea toate aceste detalii. Denisa face tot ce ține de ea pentru educația copiilor. O duce pe Emilia la logoped pentru dificultăți de vorbire și se asigură că participă la cursuri de dans și la concursuri. În spatele aparențelor, acești copii cresc fără lumină, fără minimul de confort și fără siguranță. Mama lor muncește oriunde găsește de lucru și colectează peturi pentru a putea face rost de bani. Tu poți ajuta. Sprijinul tău înseamnă curent electric, condiții decente și șansa la o copilărie normală.

Bună ziua, Radio ZU. Mă numesc Remus și vă scriu cu multă speranță. Mama mea ne-a dat afară din casă pe mine și pe soția mea, împreună cu fetițele noastre. În prezent stăm în chirie, dar ne este foarte greu să ne descurcăm de la o lună la alta. Avem două fetițe foarte mici: una de un an și o lună, iar cealaltă de doar o lună și jumătate. Sunt la vârsta la care au nevoie de tot – lapte, scutece, haine, medicamente – iar cheltuielile sunt mari. Lucrez la Hotel Poienița din Băile Felix și muncesc cinstit, însă venitul meu nu reușește să acopere chiria și toate nevoile copiilor. Fac tot ce pot ca tată, dar uneori nu este suficient. Vă rugăm din suflet, dacă se poate, să ne ajutați sau să ne oferiți o șansă ca povestea noastră să fie auzită. Orice sprijin înseamnă enorm pentru fetițele noastre și pentru siguranța familiei noastre. Vă mulțumim din inimă pentru tot ceea ce faceți pentru oamenii aflați la greu. Cu stimă și respect Remus și Mihaela.

Veronica are 25 de ani. S-a născut cu tetraplagie, iar la începutul vieții ei, medicii ne-au spus că va trăi foarte puțin. Totuși, Veronica este încă aici. A învins toate prognosticurile, dar lupta ei continuă în fiecare zi. Trăiește într-un corp care nu o poate purta nicăieri. Nu se poate mișca, nu poate vorbi, nu poate cere ajutor. Singurul mod în care comunică cu lumea este privirea ei — o privire blândă, neputincioasă, care mă caută mereu pe mine. Sunt mama ei. Sunt sprijinul ei. Sunt vocea, mâinile și pașii ei. În fiecare zi și în fiecare moment sunt lângă ea. Îngrijirea Veronicăi este o responsabilitate continuă, care nu cunoaște pauză. Din acest motiv, nu pot avea un loc de muncă și nu pot oferi mai mult decât tot ce am deja: timp, dragoste și devotament fără limite. Din păcate, ajutorul social nu mai luptă alături de noi, iar nevoile ei sunt tot mai greu de acoperit. Veronica nu poate întinde mâna, dar poate atinge inimile celor care aleg să vadă dincolo de neputință. Orice sprijin înseamnă o zi mai ușoară pentru ea, o rază de speranță pentru mine și certitudinea că nu suntem singure.

Am trecut și inca trec prin mizeriile unui divort, un circ total ce nu face deloc bine copilasului nostru in loc sa colaboram ca 2 paribti maturi.. Am vrut sa se rezolve situatia ramanand acasa sa creez o conexiune cu cel mic si oetrecand timo dr calitate cu el, banii s au cam dus cazul nu s a terminat si tot continua circul, sunt satul si vreau un loc de munca oriunde ptr fiul meu, stand atata timo acasa am pierdut experienta in piata muncii.. Nu ma nevoie d emila dua bani ci de un loc de munca unde pot munci civilizat cu sudoarr ptr mn si baiatul meu

Vă rog din suflet să citiți povestea noastră soțul meu are nevoie de multă terapie pentru a se reface a suferit în martie un anevrism a avut 3 operații la cap și acum are nevoie de terapie și logopedie multă avem o fetiță de 2 ani și 7 luni și mă doare sufletul cind fetița îl întreabă tată de ce nu vrei să vorbești.

Mădălin Petru este un băiețel de 7 ani. În luna iunie 2023 a fost diagnosticat cu Histiocitoză malignă(o formă de cancer a sangelui) și i-au fost extirpate total coasta a X-a și parțial, coasta a XI-a.El își dorește un brad, să vină Moșul, lemne pentru iarnă și mai ales hăinuțe, deoarece din cauza medicamentelor, acestea îi răman mici. Cu toate acestea, el este un copil cu zambetul pe buze, chiar dacă a mai lipsit de la școală pentru a face chimioterapie !

Ma numesc Raluca am 51 de ani .Sufar din nastere de tetrapareza spastica.In ciuda acestui diagnostic am fost casatorita sunt mama a trei copii, am lucrat intr-o multinationala timp de 4 ani jumatate.V-am spus in mare despre mine, partea frumoasa. adica zilnic, boala mea sa agravat.Nu mai pot face singura gimnastica cum faceam o data, picioarele pe zi ce trece devenindu-mi aproape incapabile sa se miste.De curand am fost externa de la recuperare.Acolo am lucrat cu o bicicleta medicala electrica cu un sistem de prindere a picioarelor ca niste orteze.Acesta este singurul tip de bicicleta pe care pot lucra din scaunul cu rotile si care imi poate sustine picioarele.As avea mare nevoie de ea acasa ca sa nu devin o leguma.Doar ca din pensia mea nu am cum sa strang 10.000 de euro de euro recuperate niciodata. rog din suflet dragii mei sa ma ajutati!