Povestea eroinei mele Iulia Maria este o plină de încercări dar soarele apare mereu când suntem în încurcătură, Iulia Maria este o fetiță de 2 anișori și 10 luni care suferă de o boală musculară numită miopatie nemalinica pe gena Acta 1 , o boală extrem de rar ar putea să afecteze fiecare corp de-a lungul timpului de a nu avea grijă să se recupereze. mușchiuleț funcțional prin toate terapiile posibile. Boala se manifestă la tot corpul, ea nu poate să meargă, să ridice mânuțele sau chiar să înghită câte câte mâncarea , fapt pentru care are o gastrostomă în stomăcel pentru a putea mânca și o canula traheala în gatuț pentru a respira dar toate aceste greutăți nu vor continua să vă șteargă să vă zâmbete, să vă șteargă în fiecare fața, să fie eroina. mulțumesc frumos pentru atenția acordată, multă sănătate și sărbători fericite, Doamne ajutor

Bună ziua, Justina fiica noastră de 10 ani, este dorește o bicicletă, pe care a avut-o mica, o folosește sora ei. Verile in parc sunt mai frumoase pentru copii cand se întâlnesc și fac mișcare, și la școală ar merge cand e bine afară.

Îndeplinită de MONICA MATE din orașul Brașov.

Bună ziua! Sunt mama unei fetite minunate de 7 ani care a trecut prin multe incercari. Maria fetita mea are 7 ani si este diagnosticata cu encefalita epileptica de tip 4, hipotonie si intârziere neuro-motorie. De când avea 8 luni am stat internate mereu prin spital 2 săptămâni în spital și 2 acasă. Ea a fost foarte afectată de boala , nu putea să meargă, să mănânce singura, se înecă cu mâncarea, nu poate menține echilibrul. Acum în prezent merge singura dar are nevoie în continuare de ajutor permanent deoarece și la cel mai mic mic cade jos, nu urcă sau coboară scări. Pentru noi a apărut o speranta în Austria. Doctorii de acolo ne-au aprobat dosarul pentru un transplant de celule stem dar costa mult prea mult pentru noi 15.000 euro. Nu avem posibilitatea să strângem acești bani, suntem copleșiți de bani care sunt necesare lună de lună pentru tratament , terapii și deplasări la spitale. Acest transplant este o speranta pentru o viata mai buna pentru ea! Va rog din suflet ajutati-ne!

Fetita mea , Salomeea, are 2 luni, inca din burtica doctorii ca au depistat ca are o tumoare la ceafa, un lipom cu grasime ce se marea din burtica pana in prezeste, si inca se tot mareste. Este mevoie de rmn , de tratament si operatie in luna februarie. Daca operatia nu se efectueaza iar lipomul nu se inlatura ea crescand pe zi ce trece nu va putea isi miste in totalitate capul. Orice ajutor, este binevenit, cu voia lui Dumnezeu!

Către echipa Orașul Faptelor Bune, Radio ZU, Mă numesc Robert Veres. Pentru prieteni, Bobby. Vă scriu nu doar ca președinte al Asociației Werdnig Hoffman, ci mai ales ca om. Un om care, de la începutul vieții, trăiește cu o boală gravă și rară: amiotrofie spinală tip 1 (Werdnig-Hoffman). Este o afecțiune care afectează mușchii, respirația, mobilitatea și fiecare gest aparent simplu. O boală care nu ia pauze și care ma învățat, încă din copilărie, ce înseamnă lupta zilnică. Recent, viața ma pus din nou la încercare. Am trecut printr-o intervenție chirurgicală majoră, în urma căreia trăiesc acum cu colostomă. A fost un moment greu, vulnerabil, în care am fost nevoit să accept limite noi, frici noi și multă durere. Dar a fost și un moment care mi-a reamintit un adevăr simplu și puternic: merită să lupți și merită să trăiești. Merită pentru că nu sunt singuri. Am o familie frumoasă, prieteni adevărați care nu m-au lăsat nicio clipă și, mai presus de toate, am o soție minunată, care îmi este sprijin, forță și echilibru în fiecare zi. Pentru ei, pentru noi, pentru tot ce construim împreună, aleg în continuare viața. Deși boala mea ar fi fost un motiv suficient să cer ajutor doar pentru mine, am ales un alt drum. De peste zece ani, prin Asociația Werdnig Hoffman, încercă să fiu sprijin pentru alții: copii, tineri și adulți cu dizabilități, familii vulnerabile, oameni care au nevoie de mai mult decât ajutor material — au nevoie de speranță, demnitate și sentimentul că nu sunt singuri. Am construit proiecte, comunități și spații de siguranță. Am creat Căsuța Prieteniei, un loc accesibil unde se desfășoară ateliere educaționale, activități culturale și sociale pentru peste 200 de beneficiari direcții anuale. Am organizat proiecte culturale, tabere educaționale, campanii alimentare și activități de incluziune socială, în parteneriat cu instituții, companii și voluntari cu suflet mare. Toate acestea nu pentru că mi-a fost ușor, ci pentru că am simțit că acesta este rostul meu. Scriu mai mult la tastatură, iar mâinile nu mă mai greu ajutați cum mi-aș dori. De aceea, multe dintre ideile mele prind formează cu ajutorul ChatGPT, pentru că atunci când corpul vă pune limită, mintea și inima pot merge mai departe. Munca mea, implicarea mea și a Asociației pot fi văzute pe pagina Asociației Werdnig Hoffman. Astăzi, pentru prima dată după mult timp, îndrăznesc să cer ajutor și pentru mine. Nu cer sprijin pentru tratamentele zilnice — deși am nevoie constant de masaj, kinetoterapie, electrostimulare și îngrijire medicală specializată. Am ales mereu să duc aceste lupte în tăcere. Cer ajutor pentru mobilitate. Pentru independență. Pentru a putea continua să fiu acolo unde este nevoie de mine. Mașina pe care o folosesc în prezent este veche, uzată și nu mai poate fi adaptată nevoilor mele actuale, mai ales după intervenția chirurgicală. Visul meu, foarte concret și foarte necesar, este să pot folosi o mașină nouă, adaptată,care să îmi ofere siguranță, confort și libertate de a mă deplasa — la activități, la beneficiar, la proiecte, la viață. Poate că sunt mulți oameni care au nevoie de ajutor. Știu asta. Dar sper ca, măcar de date aceasta, și povestea mea să fie auzită. Poate chiar de voi. Poate chiar la radio. Poate chiar în Orașul Faptelor Bune. Pentru că, deși boala mea ma pus în scaun rulant, nu mi-a luat dorința de a face bine. Iar dacă astăzi cineva m-ar ajuta să-mi schimb această mașină, nu m-ar ajuta doar pe mine — ar ajuta oamenii care se îngrijesc, prin ceea ce fac mai departe, ajung la sprijin, la comunitate și la speranță. Vă mulțumesc că dați voce poveștilor care altfel ar rămâne nespuse. Vă mulțumesc că transformați empatia în fapte.

Bună eu sunt Ana mama lui Matteo,un băiețel de 3,7 luni diagnosticat cu autism atipic non-verbal, hipotrofie staturo-ponderală,in care limbajul iubirii sunt zâmbetul și privirea lui . El a venit ca o minune după o sarcină cu extrauterina,in care nu mai aveam șanse deloc.Dupa 12 ani a apărut în viața noastră minunea vieții noastre. El a fost diagnosticat cu TSA la 1,7 luni apoi la 2 ani a primit diagnosticul de autism atipic, recomandat să facă 2 ședințe de terapie Aba pe zi, 2-3 ședințe de terapie senzoriala pe săptămână și logopedie, nu iau momentan față de terapie Aba, neavând bani și de restul terapiilor. Matteo este un copil minunat, sensibil și energetic. Pentru fiecare zi de terapie este una de luptă dar și de speranță că într-o zi va deveni independent de mămică lui. Aceste terapii sunt esențiale dar totodată costisitoare. Prin terapie Aba, senzoriala și logopedie face pași mici dar siguri spre o lume în care să se descurce singur. Noi facem terapie de la 2 ani,crescând treptat ședințele, sunt vizibile dar avem nevoie de ajutor să putem oferi terapia de care are atâta nevoie. Mulțumim frumos celor care pot sa ne ajute. Pentru tine este un gest frumos dar pt Matteo este o șansă reală de recuperare

Bună ziua Suntem o familie de 9 persoane Am soțul bolnav de hepatită b am un băiat cu handicap nu vede cu un ochii deloc iar cu celălalt 35 %la sută Am băiat de 11 ani , fata de 19 ani , fata de 25 băiatul cu probleme are 23 , am un nepoțel de 9 ani să nu vă ajutați cu 9 ani frumosi.

Am 37 ani ,mama a 2 copii de 5 și 10 ani,trăiesc la tara în condițiile mai limitate, nu am munca pt că trebuie să îngrijesc copii,soțul lucrează în construcții,vine și la 2-3 săpt acasă.Ne este f greu. Eu am surditate severa bilaterală,am aparate,dar îmi trebuiesc altele,deoarece auzul a mai scăzut,și trebuiesc mai performante și mai puternice. Nu am nici o posibilitate acum sa iau altele. Mulțumesc!

Karina este o fată de 23 de ani care de la niște simple dureri de burtă, sa dovedit a fi un cancer de ovar, tumoarea nu sa estompat și a fost afectat și celălalt ovar.Karina a trecut prin multe etape de chimioterapie, transfer de celule stem și alte intervenții care sunt foarte costisitoare. In momentul de față are ambele ovare scoase și se află la București pentru alt transfer de celule. Are mare nevoie de ajutor pentru suportarea cheltuielilor care sunt costisitoare și mai ales pentru a ajuta să se pună pe picioare.

Draga Mosule RadioZU, De cativa ani ajut o familie cu 3 copii batuta un pic de soarta, tatal(vitreg) munceste cu ziua, femeia sta acasa cu cei mici, ceilalti tati nu au mai pus o pensie nici nu mai stiu de cand. Sunt trei copii, primul mai mare e premiant, al doilea e botezat de noi, al patrulea eo fetita care dupa ce mama a aflat ca e iar insarcinata a vrut sa faca intrerupere de sarcina dar nu am ajutat-o ​​si inca o ajutam sa o creasca soacra mea botezando si ajutand la cresterea ei. Noi o ducem un pic mai bine, muncind in strainatate dar cu ajutorul vostru ar putea face mai mult. Nu e nevoie neapart de bani cat e nevoie de mancare, dulciuri, hainute. Daca puteti ajuta sa fie facute pentru o periaoada de timp. Cu ajutorul nostru si al vostru ii vom putea face oameni mari! Multumesc!

Sunt bunica unui copil cu autism . Aici este povestea spusă de mama lui: “scriu aceste rânduri cu o inimă care, la propriu, abia mai bate. Fiul meu, Mario, are aproape șapte ani. Un copil care n-a cunoscut copilăria așa cum o știm noi. Viața lui a fost un șir de spitale, investigații, drumuri fără sfârșit și lupte pe care niciun copil n-ar trebui să le ducă. A trecut prin transplant de celule stem, a fost evaluat de medici ortopezi, are diagnostice grele, un corp fragil și un mers încă nesigur. Terapiile sunt singurul lucru care îl ține pe linia progresului. Fără ele, riscă să piardă tot ce a câștigat cu atâta durere. În tot acest timp, eu am fost lângă el. Mamă, sprijin, scut. Am strâns din dinți și am mers mai departe, zi după zi, pentru ca el să aibă o șansă la o viață cât de cât normală. Până când, într-o zi, corpul meu a cedat. Am suferit un infarct sever. Două artere complet înfundate. A treia – 99% blocată. Mi-au pus stent și acum aștept o operație de bypass pe cord. Medicii mi-au spus clar: anul care vine va fi extrem de fragil pentru mine. Recuperare lungă. Puteri puține. Zile în care nu voi putea face față nici lucrurilor de bază. Și totuși, în fiecare dimineață, primul meu gând nu este la mine. Este la Mario. La terapiile lui. La faptul că nu are voie să se oprească. Costurile lunare sunt uriașe. Terapiile lui sunt vitale. Iar eu nu mai pot duce singură această luptă. Nu cer milă. Cer ajutor. Mi-aș dori din suflet să reușesc să strângem măcar pentru un an de terapie pentru Mario. Un singur an în care să știu că, în timp ce eu încerc să-mi salvez inima, fiul meu nu pierde drumul pe care a mers cu atâta efort. Pentru noi, orice ajutor, oricât de mic, înseamnă enorm. Înseamnă speranță. Înseamnă continuitate. Înseamnă viață. Vă rog, vedeți-ne. Ajutați-ne, dacă puteți. Pentru Mario. Pentru mine. Pentru o mamă care nu mai are putere, dar care nu are voie să renunțe. Mulțumesc din inimă celor care vor fi alături de noi.

Sunt o mama singura care are 2 fete mari și 2 nepoței care ii creștem cu greu..tatal copiilor nu siau luat angajamentul fata de ei.....as dori cv ajutor pt alimente acm în.prag de sarbatoriii ..va mulțumesc...Crăciun fericit..

Către echipa Orașul Faptelor Bune, Radio ZU, Mă numesc Robert Veres. Pentru prieteni, Bobby. Vă scriu nu doar ca președinte al Asociației Werdnig Hoffman, ci mai ales ca om. Un om care, de la începutul vieții, trăiește cu o boală gravă și rară: amiotrofie spinală tip 1 (Werdnig-Hoffman). Este o afecțiune care afectează mușchii, respirația, mobilitatea și fiecare gest aparent simplu. O boală care nu ia pauze și care m-a învățat, încă din copilărie, ce înseamnă lupta zilnică. Recent, viața m-a pus din nou la încercare. Am trecut printr-o intervenție chirurgicală majoră, în urma căreia trăiesc acum cu colostomă. A fost un moment greu, vulnerabil, în care am fost nevoit să accept limite noi, frici noi și multă durere. Dar a fost și un moment care mi-a reamintit un adevăr simplu și puternic: merită să lupți și merită să trăiești. Merită pentru că nu sunt singur. Am o familie frumoasă, prieteni adevărați care nu m-au lăsat nicio clipă și, mai presus de toate, am o soție minunată, care îmi este sprijin, forță și echilibru în fiecare zi. Pentru ei, pentru noi, pentru tot ce construim împreună, aleg în continuare viața. Deși boala mea ar fi fost un motiv suficient să cer ajutor doar pentru mine, am ales un alt drum. De peste zece ani, prin Asociația Werdnig Hoffman, încerc să fiu sprijin pentru alții: copii, tineri și adulți cu dizabilități, familii vulnerabile, oameni care au nevoie de mai mult decât ajutor material — au nevoie de speranță, demnitate și sentimentul că nu sunt singuri. Am construit proiecte, comunități și spații de siguranță. Am creat Căsuța Prieteniei, un loc accesibil unde se desfășoară ateliere educaționale, activități culturale și sociale pentru peste 200 de beneficiari direcți anual. Am organizat proiecte culturale, tabere educaționale, campanii alimentare și activități de incluziune socială, în parteneriat cu instituții, companii și voluntari cu suflet mare. Toate acestea nu pentru că mi-a fost ușor, ci pentru că am simțit că acesta este rostul meu. Scriu mai greu la tastatură, iar uneori mâinile nu mă mai ajută așa cum mi-aș dori. De aceea, multe dintre ideile mele prind formă cu ajutorul ChatGPT, pentru că atunci când corpul îți pune limite, mintea și inima pot merge mai departe. Munca mea, implicarea mea și parcursul Asociației pot fi văzute pe pagina  Asociației Werdnig Hoffman. Astăzi, pentru prima dată după mult timp, îndrăznesc să cer ajutor și pentru mine. Nu cer sprijin pentru tratamentele zilnice — deși am nevoie constant de masaj, kinetoterapie, electrostimulare și îngrijire medicală specializată. Am ales mereu să duc aceste lupte în tăcere. Cer ajutor pentru mobilitate. Pentru independență. Pentru a putea continua să fiu acolo unde este nevoie de mine. Mașina pe care o folosesc în prezent este veche, uzată și nu mai poate fi adaptată corespunzător nevoilor mele actuale, mai ales după intervenția chirurgicală. Visul meu, foarte concret și foarte necesar, este să pot achiziționa o mașină nouă, adaptată, care să îmi ofere siguranță, confort și libertatea de a mă deplasa — la activități, la beneficiari, la proiecte, la viață. Poate că sunt mulți oameni care au nevoie de ajutor. Știu asta. Dar sper ca, măcar de data aceasta, și povestea mea să fie auzită. Poate chiar de voi. Poate chiar la radio. Poate chiar în Orașul Faptelor Bune. Pentru că, deși boala mea m-a pus în scaun rulant, nu mi-a luat dorința de a face bine. Iar dacă astăzi cineva m-ar ajuta să îmi schimb această mașină, nu m-ar ajuta doar pe mine — ar ajuta toți oamenii care, prin ceea ce fac mai departe, ajung la sprijin, la comunitate și la speranță. Vă mulțumesc că dați voce poveștilor care altfel ar rămâne nespuse. Vă mulțumesc că transformați empatia în fapte.

Vă scriu pentru o familie care are nevoie disperată de ajutor. Sunt o familie formată din patru membri: doi adulți și doi copii. Au un băiat de 17 ani, elev la liceu, și un băiețel de doar 4 ani, care se confruntă cu provocări foarte mari pentru vârsta lui. Cel mic este non-verbal, diagnosticat cu ADHD și TSA (tulburare din spectrul autist) și are grad grav de handicap cu însoțitor. În fiecare zi, viața lor se învârte în jurul nevoilor lui. Urmează terapii esențiale pentru dezvoltarea sa – terapie ABA și logopedie – la centrul Growing Minds, terapii care îi oferă șansa de a comunica, de a înțelege lumea din jur și de a face pași mici, dar extrem de importanți, spre o viață mai independentă. Din păcate, costurile acestor terapii sunt foarte ridicate, iar pentru o familie obișnuită este extrem de greu să le susțină pe termen lung. Fac tot ce pot ca părinți, însă uneori e nevoie de ajutor pentru ca un copil să nu piardă șansa la progres. Vă scriem cu speranța că povestea lor poate ajunge la inimile oamenilor și că, prin sprijinul vostru, băiețelul lor poate continua terapiile de care depinde viitorul lui. Orice ajutor înseamnă mai mult decât sprijin financiar – înseamnă speranță, înseamnă o șansă reală la o viață mai bună. Vă mulțumim din suflet pentru că dați voce familiilor care luptă zilnic pentru copiii lor. Vă scriu pentru o familie care are nevoie disperată de ajutor. Sunt o familie formată din patru membri: doi adulți și doi copii. Avem un băiat de 17 ani, elev la liceu, și un băiețel de doar 4 ani, care se confruntă cu provocări foarte mari pentru vârsta lui. Cel mic este non-verbal, diagnosticat cu ADHD și TSA (tulburare din spectrul autist) și are grad grav de handicap cu însoțitor. În fiecare zi, viața lor se învârte în jurul nevoilor lui. Urmează terapii esențiale pentru dezvoltarea sa – terapie ABA și logopedie – la centrul Growing Minds, terapii care îi oferă șansa de a comunica, de a înțelege lumea din jur și de a face pași mici, dar extrem de importanți, spre o viață mai independentă. Din păcate, costurile acestor terapii sunt foarte ridicate, iar pentru o familie obișnuită este extrem de greu să le susțină pe termen lung. Fac tot ce pot ca părinți, însă uneori e nevoie de ajutor pentru ca un copil să nu piardă șansa la progres. Vă scriem cu speranța că povestea lor poate ajunge la inimile oamenilor și că, prin sprijinul vostru, băiețelul lor poate continua terapiile de care depinde viitorul lui. Orice ajutor înseamnă mai mult decât sprijin financiar – înseamnă speranță, înseamnă o șansă reală la o viață mai bună. Vă mulțumim din suflet pentru că dați voce familiilor care luptă zilnic pentru copiii lor.

Buna ziua oameni frumoși Mihai Alexandru este numele meu si este mai puțin de jumătate de an de când am ieșit din spital în urma unei embolii pulmonare cauzate de prezenta unui cheag de sânge la picior. După realizare mai multor investigații am depistat o boala care, daca nu este ținută sub control cu tratamentul prescris de doctori, trombofilia, va ajuta la apariția de noi cheaguri de sânge. Lunar tratamentul mă ajunge in jur de 600 de lei în funcție de farmacia de la care îl cumpăr. Lucrez și alaturi de sotia mea ducem o viață extrem de dificila situația fiind cauzata in special de costurile tot mai mari pentru terapiile copiilor (Luca are autism și Mateea are ADHD). Ne-ar fi fost mai ușor dacă nu apărea problema mea de sănătate și cu siguranță nu am fi făcut acest pas. Prin urmare va solicitam un ajutor financiar pentru masa de crăciun. Le-am spus copiilor să creadă în Moș Crăciun și că în acest an în care am întâmpinat probleme majore din toate părțile, vom avea o masa de crăciun. Copii sunt simpli și nu ne-au cerut niciodată mai mult decât am putut oferi primind în schimb de la ei calificative foarte bune la învățătură. Copiii pe nume Luca, Mateea, Natalia și cel mai mic Filip își doresc sa trăiască în liniștea căminului cu lucruri simple. In acest an am acumulat foarte multe datorii la întreținere în blocul unde locuim cu chirie și pentru a putea să acopăr nevoile medicale ale mele am realizat și câteva împrumuturi la bănci. In acest moment situația prin care este una extrem de dificila și va solicitam ajutorul. Chiar daca nu am voie sa fac efort că urmare a trombofiliei, mă străduiesc să îmi mențin locul de munca. Va rugam sa ne ajutați! Cu siguranță orice gest mic poate ajuta și poate aduce un zambet copiilor

Îndeplinită de Cristina Bombeanu din orașul București.

E vb de militarul decedat ieri în accident.Avea 39 ani a rămas în urmă un copil mic și soția acestuia.Sunt un coleg și nu știu cum să ajut familia mai mult.Sotia acestuia se numește Chiorpec Roxana Corina

Bună ziua ,am un băiețel de 6 ani Yanis Andrei diagnosticat cu autism si întârziere de vorbire si avem nevoie de sprijin financiar pentru terapii. Terapiile ne costa aproape 3000 de lei în fiecărei luna .Cu un mic ajutor ne-ar fii de folos pentru terapiile lui Andrei Yanis .Va mulțumim si sărbători fericite.

Buna ziua oameni frumosi, Ma numesc Vîlcu Iov Teodor, sunt un baietel cu Sindrom Down. Am 2 anisori impliniti, iar mama mea, se lupta sa ma ajute sa devin un adult independent si acceptat. Cea mai mare teama a lui mami, este cum ma va trata societatea noastra, daca oamenii ma vor ajuta sa ma integrez si daca vor reusi sa vada dincolo de acest cromozom in plus pe care l-am primit. Povestea familiei mele cat mai pe scurt: dupa ce bunicii mei materni au decedat, intrun timp fulgerator din cauza cancerului, mami a fost tare trista. S-a trezit brusc orfana de mama si la 4 ani distanta orfana si de tata. Chiar daca Dumnezeu a binecuvantat-o cu prieteni adevarati si cu tati, care o iubeste tare mult, pierderea bunicilor mei a coplesit-o, si fiind singura la parinti si-a dorit sa aibe 2 copii. A pierdut o sarcina in iulie 2019, iar la final de 2020 l-a nascut pe fratiorul meu, cu 5 saptamani inainte de termen, la 19 zile dupa decesul bunicului. Dupa nasterea fratiorului meu mai mare, la nici 2 ani, mami a ramas din nou insarcinata, insa din pacate a pierdut si aceasta sarcina. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a ramas insarcinata cu noi, cu mine si cu sora mea geamana la inceputul anului 2023. In martie 2023 in urma unui test, parintii mei au aflat ca unul din copii are sindrom down, adica eu. Am simtit tot ce a simti si mami: frica, teama, spaima, refuzul rezultatului, a plans, a suspinat, dar nu s-a gandit nicio clipa sa renunte la mine. Pe 11 august 2023, prin cezariana de urgenta, am venit pe lume, impreuna cu sora mea geamana, si pentru ca eram prematuri am petrecut primele 54 de zile la terapie intensiva. La final de 2023 am inceput kinetoterapia, atat eu cat si sora mea, iar din 2024 am inceput si alte terapii la care ma duce mami zilnic. Fac terapie senzoriala, terapie comportamentala, ABA, kinetoterapie si gimnastica acvatica - toate au acelasi tel, sa ma sustina in dezvoltarea mea, sa ma ajute sa devin un copil care se poate integra mai usor la cresa, la gradinita si mai apoi la scoala. Daca aveti cum sa ma ajutati, fie donatie, fie sponsorizari, fie gratuit cu impozitul pe profit, respectiv completarea formularului pentru persoane fizice , va sunt tare recunoscator. Daca nu puteti, va rog din sufletul meu, o redirectionare a acestui mesaj. Mami a reusit abia in aprilie 2025 sa deschida o Asociatie non-profit, care sa vina in sprijinul meu, gratuit pentru orice persoana fizica care este salariata și are impozit pe venit sau persoana juridica pentru deducerea impozitului pe profit! Apreciez orice ajutor, pentru a putea continua toate terapiile actuale, dar si pe cele ce vor urma o data cu cresterea mea. ASOCIATIA SPRIJIN PENTRU IOV  Va multumesc si va doresc sarbatori binecuvantate!

Sînt din Onești o Mamă cu 6 copii ,singură ,despărțită din 2012 de el .Și mi aș dori să am vederea să mai pot munci c a înainte asta e dorința mea dar nu am posibiliate financiară mai am 5 % din vedere

In urma unui stop cardiorespirator, cauzat de problemele la inimioara, la vârsta de aproape 2 ani, fetița noastră Lara, a rămas cu afectare neurologică gravă, nemaiputând să meargă, să vorbească sau să mănânce singură. De 7 ani ne luptăm să recuperăm cât de mult posibil, însă costurile cu aparatura medicală și ședințele de terapie ne depășesc posibilitățile financiare, din acest motiv apelăm la ajutorul dvs, pentru ca în fiecare an ați făcut minuni. Poate de data aceasta suntem mai norocoși.