Sotul meu sufera de Scleroza multipla si avem nevoie de interventie chirurgicala pt a putea fi independent si sa poate sa alerge dupa gemenele noastre!!
Dragii mei, Mă numesc Andrei Aionoaiei, am 33 de ani și de la vârsta de 19 ani port în suflet și în corp povara sclerozei multiple. De aproape 13 ani, am învățat, zi de zi, ce înseamnă să trăiești cu această boală, iar în tot acest timp, am văzut cum viața mea s-a schimbat radical. Scleroza multiplă este o boală nemiloasă, care distruge treptat sistemul nervos central, iar pentru mine, aceasta înseamnă că, din cauza demielinizării zonelor din creier, impulsurile nervoase nu mai ajung acolo unde ar trebui. Picioarele nu mă mai ascultă, iar fără ajutorul celor din jur, nu pot face aproape nimic. Mă mișc greu, obosesc rapid și nu pot să îndeplinesc nici măcar cele mai simple activități zilnice, pe care poate mulți dintre voi le luați ca ceva normal. Simptomele sunt greu de descris în cuvinte: oboseala cronică și extremă, spasmele musculare care mă fac să mă simt ca și cum corpul meu nu ar mai fi al meu, dificultățile de vorbire și de coordonare, problemele cu vederea și, cel mai greu de îndurat, sentimentul că mintea mea vrea să meargă înainte, dar corpul meu nu mă mai susține. Uneori, îmi pierd echilibrul fără motiv, iar senzația de amorțeală în brațe și picioare mă face să mă simt complet depărtat de viața pe care o aveam înainte. E o luptă continuă cu un inamic nevăzut, care îmi răpește fiecare fărâmă de mobilitate, iar eu nu pot decât să mă privesc neputincios. Am două fetițe gemene de 1 an și jumătate, care cresc fără să poată trăi așa cum și-ar dori. Nu le pot însoți la joacă în parc, nu pot să le țin de mână când merg sau să le ajut în fiecare pas al copilăriei lor. Mă doare enorm gândul că nu pot fi pentru ele așa cum ar trebui, ca tatăle lor să le sprijine, să le învețe, să fie parte din toate micile lor bucurii. Mă simt în fiecare zi tot mai departe de familie, mai ales că soția mea se străduiește să fie atât mamă, cât și tată, dar nu poate înlocui tot ce am pierdut din cauza bolii. Ca orice om care a înfruntat suferința, am căutat alinare și sprijin în credință. Sunt absolvent al Facultății de Teologie din Constanța și am trăit tot acest timp cu nădejdea că Dumnezeu mă va sprijini în această luptă. Rugăciunile mele nu au încetat niciodată și cred din toată inima că, deși boala nu poate fi înlăturată complet, încă mai există o speranță. Aceasta speranță se numește tratament cu celule stem, o intervenție care, deși nu va vindeca boala, ar putea să mă ajute să îmi redobândesc o parte din mobilitate și independență. Această operație, care se va efectua în Georgia, costă 50.000 de euro, o sumă mult prea mare pentru noi. Fără ajutorul vostru, nu vom reuși să strângem banii necesari. Vă rog, din suflet, să mă sprijiniți pentru a putea să fiu un tată mai prezent și un soț mai activ. Fiecare donație, fiecare contribuție, oricât de mică, va face o mare diferență pentru familia mea. Vă cer ajutorul nu doar pentru mine, ci și pentru fetițele mele, care merită să crească alături de un tată care le poate sprijini, chiar și în cele mai mici momente din viața lor. Vă mulțumesc din inimă pentru orice ajutor și pentru rugăciunile voastre. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru bunătatea voastră și să vă aducă pace și sănătate. Cu recunoștință și speranță.