Ma numesc Ștefan. Sunt unic întreținător de familie, familie formată din 4 membrii. Soț, șotie și 2 copii minunați. Locuim într-un spațiu destul de mic(24 mp), unde există și multă umiditate. Am încercat singur dar toate sunt scumpe iar banii mei de salariu nu sunt suficienti. Mi-aș dori să refac sau să avem și noi măcar 2 camere , o baie și bucătărie.

Buna ziua scriu cu disperare de ajutor pentru soțul meu Costinel 37 de ani un tătic și soț minunat .In urma a 4 operații pe coloana de tumori spinale a rămas paralizat de la brâu în jos .Are nevoie de recuperare la o clinica cu aparatură specială în Târgu Mureș...costurile sunt foarte mari pentru noi oameni de rând .Va rog să îl ajutăm pe soțul meu sa te ridice în picioare că tare mult se chinuie fiind toată viața în șofer de camion in țări străine .Va mulțumesc din inimă și ❤️și sper sa îmi citiți mesajul va implorrrrrrr!

Sunt o mama singura, sotul a decedat anul trecut in urma unui infarct si fetita mea a urmat tratament cu citostatice si este sub monitorizare la spitalul IOB Fundeni sectia oncologie, iar baiatul este student. Am nevoie de o Soba pe gaz urgent, in casa fiind foarte frig, deoarece caloriferul electric nu face fata frigului de afara iar eu am salariul minim pe Economie si nu imi permit sa achizitionez soba. Cu multumiri, astept orice ajutor sa imi pot cumpara soba pe gaz caci curentul electric este ff scump.

Lupta mea a început în 2011, când eram doar un copil de 11 ani – activ, sportiv și fericit. Începutul celei mai grele încercări din viața mea a fost aparent banal: dureri și mobilitate redusă după un meci de fotbal cu prietenii, o plimbare obișnuită care mă epuiza și mă lăsa cu dureri intense, și un simplu control ortopedic. Atunci medicii au descoperit ceea ce ei au numit un chist osos femural, pe care l-au pus pe seama creșterii mele rapide. Am fost trimis acasă cu recomandarea strictă să nu mai fac sport și să îmi protejez cât mai mult femurul, care era slăbit – orice lovitură putea duce la o fractură. Am îndurat durerile și am încercat să evit orice impact sau căzătură, dar, din nefericire, într-o clipă de neatenție, am alunecat și am căzut, fracturându-mi femurul și, în același timp, mâna stângă, din cauza reflexului de a-mi proteja piciorul.Am fost dus de urgență cu ambulanța la spital. Radiografia a arătat că femurul era rupt în mai multe locuri, iar mâna stângă era și ea fracturată. Am stat șase luni imobilizat într-un gips care îmi acoperea piciorul stâng de la șold până la gleznă, ceea ce m-a ținut țintuit la pat tot acest timp.După cele șase luni, diagnosticul s-a schimbat radical: nu mai era vorba de un simplu chist osos, ci de tumori osoase. A urmat o operație complexă, care a durat 8 ore. În timpul intervenției, medicii au curățat zona (chiuretaj) și au implantat grefe osoase prelevate din creasta iliacă și din peroneu. Din cauza complicațiilor, am avut nevoie de două transfuzii de sânge. Am petrecut apoi două săptămâni la terapie intensivă, unde inima mea era slăbită și apăreau probleme cardiace.După operație a urmat o perioadă de șase luni de fizioterapie, în care am învățat treptat să merg din nou și să pun greutate pe picior. Când în sfârșit am crezut că îmi recapăt copilăria, a apărut prima recidivă. Ce a fost urmata de alte patru recidive și de încă cinci operații – toate de chiuretaj. Am fost tratat inițial la Spitalul de Copii din Oradea (în 2011), București, la Spitalul Foisorul de foc si Spitalul Elias.După cinci operații eșuate, fiecare recuperare fiind tot mai grea, a urmat o nouă intervenție planificată tot la București. Însă, din cauza traumelor acumulate și a altor deteriorări fizice, coloana vertebrală mi-a fost afectată, iar medicii nu m-au aprobat pentru operația următoare până nu rezolvam problemele spatelui prin tratament și intervenții chirurgicale specifice.În acel moment, un sentiment copleșitor de înfrângere m-a cuprins. Am decis să opresc totul, să îndur durerile și să mă concentrez pe refacere, continuând doar fizioterapia. Un an mai târziu am ajuns în Anglia, unde au urmat luni întregi de proceduri pentru reabilitarea coloanei: fizioterapie intensivă, injecții și, în final, patru intervenții chirurgicale la spate. Acum, în prezent, după toți acești ani de luptă, familia mea a epuizat orice resursă financiară din cauza asta am fost nevoit sa ma relochez in Germania, fiind si recomandat la o clinica aici dar si din cauza costurilor imense in Anglia. Pentru a inlatura orice posibila recidiva, medicul ortoped din Germania, a recomandat o interventie diferita si destul de noua in Europa, o interventie cu o camera ce v a ajuta sa se identifice tumorile din fiecare camaruta a femurului , urmata de o curatare chimica a osului, costul acestei operatii este de aproximativ 24.000 euro,In ultimul an am fost ajutat de Asociatia Ingerii din noi din Stei, Asociatia Avram Iancu din Beius si Biserica din Oradea BBSO, bani care m au ajutat sa trec prin fizioterapie, multe spitalizari si tratamente medicale si urgente medicale. Drumul meu spre vindecare este inca greu si lung, dar bunatatea oamenilor in tot acest timp mi a oferit un comfort si motivatie sa continui, stiu ca povestea mea v-a continua si voi ajunge la un final frumos. Filip Bront.

Bună seara dragii mei,sunt Luiza și vreau în primul rând să vă felicit pentru tot ce faceți, aducând bucurii și speranțe unor oameni necăjiți.Am plâns și m-am bucurat alături de voi, Dumnezeu să vă dea sănătate multă. M-am gândit mult înainte să vă scriu dar speranta, face parte din viață. Vreau să ajutam și niște sufletele nevinovate, de care uitam, sufletele maltratat,abandonate.Exista Adăpostul Speranța din Popești-Leordeni, care are nevoie de ajutor. Au o clinică mobilă ce se defectează mai mereu. Haideți împreună să-i ajutăm cu ce putem. Mergeți la adapost și priviți acei ochișori triști dar dornici de o mângâiere, de o privire plină de dragoste .Împreună dacă vrem, putem. Cu deosebit respect și stimă Luiza Saptefrati!

La marginea unui oraș liniștit care mereu a crescut prin fapte bune, în cartierul Ioșia, între case simple și oameni cu suflet mare, unde diminețile încep cu pași grăbiți spre muncă și serile se încheie cu luminile aprinse la ferestre, s-a ridicat o Biserică nouă cu Hramul Sf. Anton de Padova. O mână întinsă la nevoie unui sărman, un cuvânt bun rostit la timp, o jertfă făcută în liniște este menirea preotului și a credincioșilor care s-au adunat într-o zi și au vorbit nu despre ce le lipsește, ci despre ce pot dărui. Zidurile bisericii sunt ridicate, acoperișul realizat, iar turla se vede de departe. Biserica nu poate chema oamenii la rugăciune, nu poate vesti bucuria unei nunți, nu poate plânge alături de cei care își iau rămas bun de la cei dragi. Fără clopote, glasul ei nu se aude. Clopotele nu sunt doar metal. Ele reprezintă glasul Domnului; sunt chemare la rugăciune și unitate. Prin Orașul Faptelor Bune, putem transforma liniștea în sunet și așteptarea în bucurie. Fiecare faptă bună este o bătaie de clopot. Fiecare ajutor ne aduce mai aproape de ziua în care Biserica va vorbi pentru prima dată. Haideți să fim noi glasul acestei biserici. ”Când clopotele tac, răsună...” Să lăsăm clopotele să răsune – pentru credință, pentru oameni, pentru pace și pentru viitor. Prețul de achiziție pentru 3 clopote de 489Kg de la Grassmayr ƒ76 Do2, ƒ60 Mi2 ƒ51 Sol2 (care includ proiectarea, execuția și montajul) este de 45.584 euro conform devizului, sumă de care parohia nu dispune. Iar povestea merge mai departe, de fiecare dată când cineva alege să facă binele... DĂRUIEȘTE GLAS BISERICII SFÂNTULUI ANTON DE PADOVA!

Bună seara, Magureanu Radu mă numesc din localitatea Mediesu Aurit de profesie medic veterinar și fondatorul Asociației "Unitatea Inimii". Doresc a va prezenta pe scurt un caz care ma determinat să infințez această asociatie . Este vorba de un tânăr din localitatea Mediesu Aurit care si-a pierdut mâna dreaptă într-un accident (mușcat de un armăsar) care ia retezat bratul acum 10. În urmă cu 2 ani am avut o echipă de constructori care mi-au renovat cabinetul medical veterinar, printre oameni din echipă era și tânărul Ionel Mureșan care muncea cu o singură mână alături de colegi lui. Văzându-l cum lucrează cot la cot cu muncitori din echipa mi-au dat lacrimile și din acel moment mi-am propus să fac tot ce îmi stă în putință să ajut acest tânăr harnic și cu bun simt . După accidentul pe care la suferit a fost părăsit de soția lui și lăsat în grijă cu un copil pe care îl aveau. Asa cu handicapul pe care îl are muncește și acum la același constructor pt a-și creste și educa băiatul rămas în grijă lui. Am luat masuri prin ai căuta o firmă specializată în comercializarea de proteze performante (Orto Profil) din Târgu Mureș care i-au luat măsuri și compatibilitatea la afecțiunea lui. Proteza ofertată este în valoare de 252826 lei . Știm că împreună putem face o diferență, orice contribuție, fie ea mică sau mare,este un pas către reluarea independentei acestui om muncitor.Impreuna,cu inima deschisă, putem face un gest de neuitat.

Buna ziua va ascult de foarte mult timp si eu si tatal meu Povestea noastra este Darius baiatul nostru si fratiorul nostru mai mic Darius a fost diagnosticat cu autism dr la varsta de 3 ani si are nevoie de terapii Merge la scoala Este greu acum ca si tatal nostru s a îmbolnavit are o boala numita vasculita El acum este internat la spitalul de boli infectioase constanta pe terapie intensiva Daca se poate un mic ajutor este bine venit Cine poate ai cine are bine vointa Mai multe detalii va poate oferii Mama lui Darius.

Bună! Ma numesc Deea, am 11 ani si in urma cu 3 ani am fost diagnosticata cu cancer osos mai exact OSTEOSARCOM GRAD 2B, in urma diagnosticului am rămas fara picioruș. Am o proteza cu care fac recuperare sa ma pot bucura in continuare de copilărie. In ianuarie voi avea un control ortopedic pentru a ma opera la coloana ca am scolioza in forma de c , din cauza scaunului rulant si statul la pat fiind pe tratament citostatic. Sărbători binecuvântate si multă sănătate! Deea

Nu as fi crezut niciodată că voi ajunge să cer ajutorul oamenilor. Am 2 copii o fetiță și un baiat. Vă cerem ajutorul pentru alimentarea de Crăciun și câte un mic cadou de Crăciun. .îmi cresc singură cei doi copii. Tatăl ne-a părăsit Vă dorim Sărbători fericite! Și poate cineva va citit aceste rânduri și vor să aducă un zâmbet pe față copiilor mei.

Buna tuturor,copilasii mei au nevoie de voi...va implor

Buna seara! Eu sunt Carmen mama Ioanei in varsta de 14 ani si 10 luni. A ost un copil nascut la termen cu o polidactilie la picioare ( un degetel in plus la ambele picioare). La 6 luni a fost operata la un picior dupa doua luni la celalalt. La varsta de un an si 6 luni nu mergea numa tinuta de mana inainte de operatie mergea pe langa pat dupa operatie nu a mai mers. In augist 2012 i-sa administrat tratament de hidrocefalie facandui CT. si a iesit ca nu are nici o problema si ca totul e perfect normal la cap. Dar medicul a spus ca nu e interpretat coret CT-ul si ne-a dat tratamentul de hidrocefalie. I-sa administrat tratamentul doua saptamani dupa care copilul nu mai statea nici in fund. De atunci a incrput totul terapii de tot felu logopefie, terapie comportamentala ,hidroterapie , kinetoterapie, si terapie cu cai hipoterapie. Am fost la centu de recuperare Maria Beatrice de la Alba Iulia. Dar acum nu mai mergem in anul 2024 a fost operata de miofibrotomie la Chisinau. Si acum avem diagnosticul de PARALIZIE CEREBRALA INFANTILA. LA 14 SPUNE DOAR CATEVA CUVINTE. Nu vorbeste in propozitie. Mai am o fetita de 9 ani si 10 luni care ma tot intreaba de ce Ioana e speciala, de ce a trebuit sa fie ea asa si tot felu de intrebari. Ioana e inscrisa la Scoala speciala din Brasov facem naveta zilnic 23 km dus 23km intors din localitstea inde stam si pana in Brasov.

Bună ziua !Povestea este despre fica mea în vârstă de 48 ani. În urma cu 11 ani mai exact 11dec. 2014 a avut un accident vascular cu multe intervenții chirurgicale și infecții intraspitalicesti. A rămas complet imobilizata hrănită pe gastrostoma. Nu vorbește dar înțelege tot . Venitul ei este de2000 Facem recuperare la domiciliu de 3 ori pe săptămână iar de 3, 4 ori pe an în centre de recuperare. Dezna , Felix, Am făcut ședințe de hiperbara la.Livezeni dar din cauza costurilor mari nu am mai putut. În aprilie am fost la Mihai Nesu și am făcut hiperbara la Oradea. În februarie avem la Felix și în martie și septembrie la Mihai Nesu iar în iunie la Dezna. Nevoile ei zilnice consta în îngrijire permanenta, hrana specială pentru gastrostoma, pampersuri, medicamente, seringi speciale pentru hrana iar la venitul ei contribui cu tot venitul meu de asistent personal. Dacă cineva dorește sa ajute pentru am putea continua terapiile și pentru a-și putea strange din nou băiatul în brate , iar viata ei sa fie mai usoara le mulțumim și sper ca Dumnezeu sa le întoarcă inzecit . Va mulțumesc!

Numele meu este Elena, pe soțul meu il cheamă Jan, si împreună avem 2 copilași. Maya are 5 anisori si David 1 an si 7 luni. Fetita s-a născut la 34 de săptămâni, suferind de hipoxie, de aici începe întreaga poveste. A urmat foarte multe zile de spitalizare, sute de vesti cât mai proaste. În urma hipoxiei, fetita a rămas cu paralizie cerebrala, atrofie de nerv optic, tetrapareza spastica, microcefalie. De la vârsta de 11 luni facem terapii intense, mergem și în centre,dar acolo găsim loc foarte greu, facem si în privat dar este foarte costisitor. Maya este un copil foarte vesel, simte orice se intampla in jurul ei. Ii place sa mearga la plimbare, sa asculte muzica, doar ca.. ea nu se poate bucura de copilarie. Maya încă nu sta în fund, nu merge, ea pana la aceasta vârstă a bifat doar rostogolire și tararea.

Sunt Silvia kinetoterapeutul următorului caz: Cine este Ruxandra, mai exact, Ruxandra Maria Popescu. Mi se spune Rux. Am 19 ani. La varsta de 9 ani am fost diagnosticata cu o boala rara, cu nume greu de pronuntat, dar mai ales, greu de tratat. Ataxia Friedreich se numeste afectiunea mea. Din cauza acestei afectiuni sunt nevoita sa imi continui activitatea dintr-un scaun rulant. Sunt studenta in anul I, la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, specializarea Psihopedagogie Speciala si simt ca sunt in locul unde se cultiva sufletele puternice. Si asta imi da curaj. Zi de zi, lupt si invat ca limitele sunt facute sa fie depasite si ca exista doar doua cai: vrei sau nu vrei. Iar eu vreau. Vreau sa invat. Vreau sa lupt. Vreau sa merg. Vreau sa devin psiholog si sa ajut copiii cu nevoi speciale sa se dezvolte frumos. Si mai stiu ca nu trebuie sa imi pierd speranta si sa continui sa lupt pentru visul meu. Vreau sa spun intr-o zi: am reusit Cheltuieli lunare Finantarea va imbunatati semnificativ atat rezultatele medicale, cat si calitatea generala a vietii pentru Ruxandra, prin facilitarea tratamentelor avansate, a ingrijirilor necesare si a sistemelor de sprijin esentiale pentru recuperare. pastrarea si imbunatatirea vorbirii LOGOPEDIE reabilitarea musculaturii si intretinerea unui tonus satisfacator KINETOTERAPIE monitorizarea functiilor de baza INVESTIGATII SI ANALIZE pentru gestionarea situatiei SEDINTE DE PSIHOTERAPIE Finantare necesara Finantarea va imbunatati semnificativ calitatea generala a vietii pentru Ruxandra, prin facilitarea accesului la terapii (terapie miofunctionala, antrenament neuronal, logopedie, terapie Bowen, kinetoterapie etc

Bună, Mă numesc Simona P. și sunt mama lui Devin, un băiețel tare scump de 4 anișori. Trecem printr-o perioadă dificilă: de trei luni nu am mai lucrat (ne-am relocat și cu greu se mai găsește un job remote pe entry level), economiile aproape s-au terminat, iar presiunea financiară se adună… dar încerc să nu renunț… nu prea îmi permit nici asta! Am tot luptat și, când n-am mai putut… am mai putut un pic. Dar acum, cu greu, îndrăznesc să cer ajutor. Pentru noi ar însemna enorm să acoperim o parte din datoriile restante, chiria și nevoi medicale pentru Devin și pentru mine. În total, aproximativ 2.500–3.000 de euro ne-ar oferi această șansă de a ne organiza și a respira puțin. Această presiune financiară, cu un credit de 7.500 lei și alte datorii, nu aș vrea să ne mai răpească cea mai minunată perioadă din viața noastră. A fi părinte singur este foarte greu… uneori mă apasă atât de tare, căci prezentul e plin de nesiguranță și incertitudine… pe când această clipă… ar trebui să fie un dar… Totuși, oricât de greu ar fi, nu renunț. Continuăm să luptăm și păstrez speranța că vom reuși să avem stabilitate și momente de bucurie împreună. Toate la timpul lor… presupun… Tot de mai bine de 3 luni caut și un job remote, pentru a putea fi alături de Devin și a avea, în primul rând, stabilitate. Poate printre toți „îngerii” care citesc acest mesaj se găsește cineva care are nevoie de o persoană serioasă, dedicată, care își dorește să crească într-un mediu plăcut. Vreau să mă așez, să avem o rutină (binevenită acum, după o perioadă de haos), să respirăm și să ne putem organiza puțin, să fim doar noi și liniștea noastră pentru câteva momente. La rândul meu, promit să dau tot ce pot: seriozitate, implicare și energie pozitivă în schimbul șansei de a ne ridica puțin. Orice ajutor, oricât de mic, ne-ar da șansa să mergem mai departe cu speranță, la care nu am renunțat niciodată. Vă mulțumesc din suflet pentru că existați și pentru că faceți imposibilul posibil! Cu recunoștință, Simona P.

Buna seara, ma numesc Andreea, divortata.. am un copil de 2 ani 4. Care are întârziere in vorbire si elemente de autism. Avem 2 luni in care am facut terapie, se vede rezultate , nu imi mai permit sa continui terapia tatăl lui nu plătește nici pensie alimentara... părinți meu sunt separați nu au posibilitate sa ma ajute. Locuiesc in chirie.. nu stiu ce sa fac uneori. Eu nu pot dormi noaptea fara tratamentul de psihiatrie. Nici asigurata nu sunt.. părinții ma ajuta la curățenie uneori, am alergat pentru copil la primărie pentru ajutor social, ma voi duce la munca nu cerșesc, cu copilul meu nu are cine sta.. mereu ma gândesc la ziua de maine daca nu ma credeți va pot trimite poze cu analizele copilul si ca fac si eu tratament... daca nu fac tratamentul... nu ma simt deloc bine . La terapie face in fiecare zi 2 ore, 6000pe luna si trebuie maxim un an ... la primărie doar a mărit alocația.. 700 + 80...

Incendiu casa .Buna seara . Ma numesc Ana Maria am 39 de ani locuiesc de cativa ani in Spania, am plecat pentru un viitor mai bun si pentru a- mi ajuta mama care ne- a crescut singura, am reusit sa fac ceva la casa si dupa un an de cand m- am intors inapoi am avut un accident de munca in urma unui program incarcat de munca lucream ca bucatareasa . Intr- o zi nu am putut sa ma mai merg m- am blocat o hernie de disc si durand mult asteptarea operatiei un an si jumatate,care mi sa facut acum 6 luni inca nu sunt recuperata ajungand sa iau morfina pt dureri si a putea dormi cateva ore , restaurantul la care lucram ma concediat in timpul cat am asteptat operatia . De cateva luni si cei care ma plateau din asiguraré mea au lasat sa ma plateasca . In toate aceste problema de sanatate cu , care ma lupt de 2 ani , sambata 6 decembrie casa pt care am luptat sa o renovéz ne- a luat foc mama fiind singura acasa vorbea la telefon cu mine si fratele am facut un soc fiind departe si vazand ca a ramas practic in strada , a locuit aceasta saptamana la fini nostri asta seara plecand la frate el o poate intretine momentan mai bine decat mine . Va pot trimite fotografii cu casa cum a ramas , doar sa putut dupa incendiu curata si sa puna o tabla subtire sa nu cada mai rau in iarna multumim celor care au ajutat ca asta sa poata face momentan. Va scriu pentru ca ma simt neputincioasa si inca nu vad sanse prea curand nici pentru recuperarea mea pentru a o reface curand , si totodata cu speranta ca poate ma puteti ajuta . In urma acestui incendiu sa ars in mare parte si cea ramas inca in picioare nu stiu cat este de afectat . Va multumesc si imi cer scuze daca nu am fost prea coerenta .

Salut, sunt Ionuț și am 24 de ani locuiesc într-o garsonieră cu chirie unde plătesc 1500 de lei, muncesc ca livrator pe 2800de lei, bani din care îmi asigur chiria, mâncarea și pe bunica mea în vârstă de 84 de ani o asigur cu medicamente în valoare de 300 de ron. Aș dorii ca în prag de sărbători sa îmi asigur chiria și pentru prima lună a anului viitor doarece este o perioadă grea.

Buna ziua! Ma numesc Klein Angela din Oradea, am varsta de 57 de ani, acum doi ani m am operat la ochiul stang cu dezlipire de retina, ramanand fara vedere in acel ochi din pacate. Lucrez ca femeie de serviciu, si imi este foarte greu sa lucrez cu un ochi.. am datorii enorme la banci, stau in chirie unde platesc 189 de euro pe luna, sunt ramasa in urma si cu chiria. Am facturi imense la curent, apa si rer. Curent 3000 de lei, apa 1400 si rer 1000 de lei. Risc sa raman fara curent si apa de sarbatori. A si avea nevoie daca se poate de un strigat de ajutor cu disperare. Ma poate cineva si pe mine ajuta? Cu stima si respect, Klein Angela. Multumesc din suflet!