Doamne ajută! Nu știu dacă scriu la rubrica potrivită, dar DA, am nevoie de ajutor. Am nevoie de ajutorul vostru pentru a pune în lucrare gândul care mi-a venit în această seara când vă ascultam la radio, și anume, am nevoie de ajutorul vostru pentru a veni în ajutorul unui înger de copil: MABEL. O fetiță de 5 ani care suferă de atrofie musculara spinala (SMA) de tip 2, o boala genetica rara ce ataca muschii, „luptă în fiecare zi pentru ceea ce alți copii fac fără să se gândească: SĂ MEARGĂ! Se sprijină pe un cadru, poartă orteze și își adună toată puterea în fiecare pas mic. Dar zâmbește. Zâmbește mereu. Ca mamă, mă doare inima de fiecare dată când o văd privind cum alți copilași aleargă. Aș vrea să o țin de mână, nu ca să o sprijin, ci ca să alergăm împreună prin parc, printre frunze, printre râsete. Mabel are nevoie de ajutor – terapii, echipamente speciale, susținere. Are nevoie de oameni care să-i fie alături și să creadă, ca și noi, că într-o zi va face pașii ei, SINGURĂ! Terapia continuă este esențială pentru ca micuța noastră să nu își piardă mobilitatea – fără aceste tratamente vitale, mușchiuletii ei se vor atrofia, iar visul de a merge și a se bucura de copilărie va deveni tot mai greu de atins. Ajut-o să meargă. Ajut-o să viseze.” Acestea sunt câteva din cuvintele mamei ei care încearcă din răsputeri să facă rost în fiecare zi de banii necesari terapiilor de care Mabel are nevoie pentru recuperare! Familia lui Mabel petrece cea mai mare parte din an în Alba Iulia, deoarece aici urmează ședințele de terapie, la Centrul medical Maria Beatrice. Locuiesc într-o casă pe care au primit-o de la niște oameni cu inimă mare și nu plătesc chirie. Costul terapiilor lunare trece de 9000 lei (din informațiile mele), iar acești bani îi adună cu multă osteneală. Familia a înființat o asociație numită „Îngeri pentru Mabel”, prin care adună bani prin diferite acțiuni, dar este foarte greu deoarece au nevoie lunar de sume mari. Pe lângă aceste terapii, Mabel merge tot la 4 luni în Italia, pentru o injecție în coloană, care oprește această boală nemiloasă să avanseze, deplasări care implică iarăși multe costuri. Noi am cunoscut-o pe Mabel în primăvara acestui an, într-o duminică, la biserică. Soția mea a văzut-o pe Mabel mergând cu o bucurie de nedescris (pe care nu o vezi des nici pe chipul celui mai sănătos om), cu scaunul ei cu rotile, printre oameni, către Sfântul Potir, pentru a se împărtăși. Iar chipul acela luminat și ochișorii ei în care parcă se vede în fiecare clipă cerul, au rămas în mintea și inima noastră! De aceea, când mi-a venit acest gând, m-am hotărât să vă scriu și să nu trec nepăsător peste el, deoarece, noi oamenii, vom da seama în fața Bunului Dumnezeu și pentru tot binele pe care am fi avut ocazia să îl facem și nu l-am săvârșit! Eu nu am puterea voastră de a face binele, pot doar să scriu aici, cu gândul și nădejdea că veți găsi de cuviință să prezentați cazul lui Mabel în ORAȘUL FAPTELOR BUNE și să îi chemați pe oameni să îi vină în ajutor pentru a o ajuta să adune bănuți de terapii, pentru cât mai mult timp posibil! Atașez aici un link al asociației mai sus menționate, locuri în care se găsesc mai multe informații decât am reușit eu să cuprind aici! https://www.facebook.com/groups/3371903109719050 P.S. Familia ei nu știe că am scris acest mesaj, dar sunt sigur că sunt de acord ca să primească ajutor din orice parte.
Cu stimă și nădejde, Pr. Silviu Florea!