Eu sunt vasiliu viorela în vârstă de 43 de ani , sunt mămica unei fetițe minunate de 10 ani pe nume Cristine Anais Marie ,am fost greu încercate de viață încă de când fetița avea 4 ani și tatăl ei a decedat în urma unui accident casnic, atunci am crezut ca viața noastră nu mai are niciun sens după ce am pierdut persoana iubită și unicul nostru sprijin . Am continuat să lupt și să fiu puternică pt ca Anais să fie bine atât cat se poate ,însă la 2 ani după decesul tatălui ,Anais a fost diagnosticată cu scolioză ..încă o lovitură pt noi ,deși am început imediat recuperarea medicală și purtarea unui corset special starea ei nu era deloc bună și din potrivă ușor , ușor începuse să aibă o ușoară paralizie pe partea stângă , nimeni nu își explica de unde aceasta situație . După insistente la medicul ortoped care o urmărea a hotărât să ne trimită la un medic neurolog pt investigații mai amănunțite ,acesta din urmă recomandându-ne să facem de urgență un examen RMN pt a stabili cauza exactă a stării ei. În luna mai a anului 2023 urma să primesc încă o lovitură greu de suportat , în urma investigației au descoperit o tumoră intramedulara de 10 cm care îi punea viața în pericol Anaisei . Atunci totul s a blocat pt mine , era prea mult , nu puteam să duc , nu fetița mea .. era tot ce mai aveam .Si totusi nu am renunțat , mi am înghițit lacrimile mi am privit copilul in ochi și am zis ca voi face tot ce mi stă în putere pt a o salva . Și am plecat din spitalul Bagdasar Arsenie pt ca domnii doctori au spus ca nu au experiență și aparatura necesară pt astfel de operații și am mers la spitalul Marie Curie unde ne a preluat domnul doctor Tarnoveanu un om deosebit care ne a dat o urma de speranță . În luna iunie urmând să intervină pt a încerca extirparea tumorei care îi amenință viața Anaisei .A urmat o intervenție de 14 ore .. ore în care am așteptat și m am rugat ca Dumnezeu să o ajute să treacă cu bine și să o pot avea din nou sănătoasă în brațele mele . Intr un târziu au ieșit din sala de operație și mi s a spus ca au reușit să scoată o mare parte din tumora , însă NU pe toată și ca Anais este stabilă . Prima veste bună “Anais este stabilă “!A urmat o perioadă grea de recuperare și puțin câte puțin se recupera , a învățat după aproape o lună să pună picioarele în pământ și să facă primi pași , apoi până la sfârșitul verii să se poată descurca singură . Resturile tumorale urmând a fi monitoriizate prin examene RMN la fiecare 3 luni , nefiind modificări ne a recomandat să facem la 6 luni continuând să facem acest procedeu pe o perioadă de 5 ani . Dumnezeu mi a scultat rugăciunile și în tot acest timp pe partea asta lucrurile fiind sub control acum după 2 ani și jumătate . Însă urmările tumorei au rămas și anume scolioza care la un moment dat părea ca cedează , însă era doar o iluzie . În ultimul an de la 50 de grade a crescut acum având un unghi cob de 90 de grade . Recomandarea în acest caz este desigur intervenția chirurgicală .Si iată ne din nou în fața unei alte intervenții dificile atât din punct de vedere psihic cat și material .Am încercat să strângem de la prieteni , cunoștințe , am înființat chiar o asociație pt Anais dar nu a fost suficient , suma este prea mare pt puterile nostre și anume în jur de 30.000 €.imi pun toată nădejde ca acum în prag de sărbători să existe omeni cu suflet care vor să contribuie cu cât se poate pt a fi mai aproape de a i reda Anaisei copilăria și viața pe care și o dorește : fără cocoașă , fără corset , fără kinetoterapie.. doar normalitate ; pt unii atât de banal , pt noi atât de prețios . Îmi doresc și sper din tot sufletul ca strigătul meu de mamă care își dorește mai mult decât orice să și vadă copilul sănătos , să ajungă la inima oamenilor care doresc și pot să o ajute . Dumnezeu să vă binecuvânteze și bucurați-vă de lucrurile mărunte , acolo este magia

TUMORA MARE PE CREIER! Acesta a fost mesajul unei mame indurerate, chiar in ziua de Sf. Nicolae. Venirea acestei vesti efectiv mi-a sfasiat inima de mama. Anelisse Stefania are doar 6 ani si merita cea mai fumoasa copilarie, plina de bucurie si multe rasete. Numai sa ii vezi chipul angelic si poti spune ca are un suflet curat si iubitor. Ane, asa cum ii spun prietenii si familia, are nevoie cat mai repede de interventie chirurgicala, insa suma de care au nevoie intr-un timp atat de scurt este imensa, aceasta plecand de la 50.000 Euro. Din suflet va rugam sa ne ajutati ca Ane sa fie sanatoasa si sa aduca multa bucurie omenirii. Doamne ajuta!

Buna ziua, sunt matusa unui baietel de un an si patru luni care sufera de amiotrofie spinala tip 1( SMA), si are nevoie de un aparat care sa ajute in dezvoltarea musculsaturei a ciopilasului. Aparatul Galileo Med 35 costa peste sapte mii de euro. Pentru aceasta familie ar fi un foarte mare ajutor orice suma, fiindca parinti il duc pe baietelul 5 zile din sapte la diverse terapii. Multumesc Iarca Eva.

Bună ziua, sunt Maria. La doar 20 de ani când visam să devin însoțitor de bord și consultant de imagine, viața m-a lovit neașteptat: am fost diagnosticată cu cancer osos la nivelul maxilarului superior. Medicii din România nu-mi dădeau șanse de supraviețuire, așa că am plecat de urgență la un spital din Germania. Acolo am stat internată un an și am trecut prin 30 de operații, luni de chimioterapie, 33 de terapii cu protoni și 17 zile de comă, în care aveam doar 10% șanse de supraviețuire. Eu însă nu am renunțat niciodată să cred că voi trăi. Pentru a rămâne în viață, am făcut cel mai dureros sacrificiu: am pierdut jumătate din chip, inclusiv un ochi, o parte din maxilar și din dantură, iar medicii au folosit grefe de la coaste și picior pentru a-mi acoperi obrazul. Chipul meu este mutilat, dar sufletul nu. În 2025, când mă pregăteam de reconstrucție facială, cancerul a recidivat în zona orbitei. Chimioterapia n-a mai funcționat, iar medicii mi-au recomandat imunoterapie și Lenvima. De două luni stau fără tratament din cauza procedurilor cu statul pe care l-am dat în judecată pentru a-mi primi tratamentul, iar tumora este foarte aproape de creier. Fiecare zi contează enorm. Lucrurile au devenit și mai grele pentru că trebuie să merg des în Germania, am nevoie de proteză facială, noi operații, investigații și tratamente costisitoare, operații de reconstrucție, cazare în Germania, bani de traducători etc. Sunt crescută de bunicii mei, care nu au posibilități financiare, iar bunicul meu suferă de diabet și început de a.lzheimer Tot ce-mi doresc este să trăiesc, să înving cancerul încă o dată și să-mi pot reconstrui chipul și un nou destin. Vă mulțumesc cu recunoștință!

Bună ziua! Mă numeșc Mara Marincean și am 13 ani și sunt jucătoare de tenis de performanță.Practic acest sport de la vârsta de 6 ani .Particip constant la competiții naționale și internaționale , atât la categoria mea de vârstă, cât și la categorii mai mari, precum U16 și U18 ,prin rezultatele bine meritate am fost convocată la selecțiile naționale, unde am reușit să ajung până în semifinale, între primele 4 jucătoare din țară .Tenisul este un sport frumos dar extrem de costisitor.De aceea, sprijinul financiar din partea sponsorilor, fundațiilor sau autorităților locale m-ar ajuta foarte mult deoarece sprijinul acordat este din partea părinților și este din ce în ce mai greu .Va mulțumesc! 

Suntem o asociatie care luptam pentru batrani,copii,tineri proveniti din sistem,oamenii strazilor. Am avea nevoie de ajutor pentru doua mame singure si pruncii lor,suntem coplesiti de cazuri. Multumim.

Numele meu este Aurora si sunt mama unei fetite cu autism. Ea are aproape 6 ani dar inca nu vorbeste. Facem zilnic terapii si activitati pentru a o ajuta sa progreseze spre o viata cat se poate de independenta. Orice ajutor e binevenit. Va multumim pentru sustinere

Buna ziua, suflete dragi! Sunt Stefan, un baiat de 17 ani din judetul brasov, eu cu mama ne chinuim de ani buni sa ne gasim un loc de stat pentru un timp relativ definitiv, mama a mai incercat de multe ori sa faca rost de un apartament dar a ajuns la 50 de ani. Si, am realizat ca nu putem face rost de un apartament din cauza avansului care trebuie dat la inceput. O casa a ei a fost mereu visul mamei mele, care mereu a incercat sa imi faca poftele si mofturile din putinul pe care il are ea. Iar eu, mereu am incercat sa o ajut pe mama, am cautat locuri de munca sa ajut cu chiria dar nu ma angajat nimeni si va spun sincer m am saturat sa ma mut anual din chirie in chirie din cauza la proprietari. Va rog sa ne ajutati. Pupicei dragiilor!

Bună ziua sunt Cristian și am 47 de Ani am 2 fete una de 13 și una de 2 ani jumate in ianuarie la sfârșit vine și un băiețel doar eu muncesc pe Uber masina închiriată nu ne-am permis mașină noastra dar mulțumesc lui Dumnezeu pt tot și apreciez orice ajutor din partea dumneavoastră stam cu chirie și ne este foarte greu cu tot . Mulțumesc de pe acum am avea nevoie de 6 scaune și dacă va lasă inima și ceva alimente sau ajutor financiar Dumnezeu să vă răsplătească Sărbători fericite

Luca are o voință de fier, deși corpul lui luptă zilnic cu diagnostice grele: tetrapareză spastică, epilepsie, retard psihomotor sever,malformații cerebrale extrem de grave si rare , acum și cu episoade repetate de pneumonie

Bună ziua,numele meu este Tofan Ciprian și vreau sa va prezint un caz despre o familie cu 5 copii care cresc fără tată fiind decedat de mai bine de 5 ani,o tânără mama de 37 de ani care se zbate în a-și construii propria casă! Va menționez faptul ca aceștia trăiesc în casa soacrei femeii care cam din primăvara vrea să își dea proprii nepoți din casa în care fostul ei soț a conviețuit cu Ionela Pintilie tânără mamă! Satul a contribuit cu ce a putut ,casa s-a ridicat cu eforturi mari dar au rămas rate și datorii consistente. Va mai aduc la cunoștință că Ionela Pintilie nu are venituri deloc mari și se chinuie în a achita sumele destul de mari ale acoperișului casei,geamuri termopane plus interiorul casei ce urmează! Va rog din inimă să facem ceva pentru aceasta familie rămasă a nimănui! Mulțumesc Radio Zu!

Dragă echipă Morning ZU, Dragă Buzdu, dragă Morar, Vă scriu cu strângere de inimă pentru a vă ruga să ne sprijiniți într-un caz umanitar urgent și complet verificabil. Numele meu este Tanase Petrica ,sunt preot in Parohia Gornet Cuib din cadrul Protoieriei Valenii de Munte, iar în comunitatea noastră o fetiță minunată, Anelisse Ștefania Maria, trece prin cea mai grea încercare: o tumoră cerebrală mare, care îi pune viața în pericol. Este un copil luminos, talentat, care a colindat și a adus bucurie în biserică și în comunitate. Operația trebuie făcută de urgență la spitalul Monza, iar costurile depășesc puterile familiei. Îi cunosc personal pe părinți, am fost preot în comunitatea mamei și sunt în prezent preot în comunitatea tatălui. Vă pot confirma în totalitate autenticitatea acestui apel. De aceea vă rog, cu tot sufletul, să dați vestea mai departe. Oamenii se mobilizează mereu când voi spuneți o poveste — iar acum o viață de copil depinde de rapiditatea cu care putem strânge ajutor. Vă mulțumesc din inimă pentru orice sprijin. Dacă aveți nevoie de confirmări, acte medicale sau detalii suplimentare, sunt la dispoziția voastră oricând. Cu profund respect, Pr Paroh Petrica Tanase Parohia Gornet Protoieria Valenii de Munte

Casa parintilor mei a fost cuprinsă recent de un incendiu care a provocat pagube majore și un necaz uriaș în familia noastră. Acoperișul a ars în mare parte, o cameră a fost arsă complet si tavanul s-a prăbușit, iar alte doua camere distruse complet. Din cauza vremii ploioase, deteriorările continuă să se agraveze, iar noi ne străduim să limităm pierderile cum putem. Din fericire, în casă nu se afla nimeni la momentul izbucnirii incendiului, dar în urmă au rămas traume adânci, urmarind in timp real cum casa este acoperita de flacari.. Costurile se ridica la aproape 20.000 euro iar posibilitatile sunt reduse, parintii mei avand un salariu minim pe economie. De aceea apelăm la sprijinul dumneavoastră, în speranța că prin această campanie putem găsi ajutorul necesar pentru a reconstrui casa.

Buna ! Numele meu este Contofan Sofia Elena. Am 9 ani sunt din Bistrita si sunt diagnosticata cu o boala extrem de rara , care se numeste Encefalita Rasmussen. Poate ca suna complicat,dar vreau sa va povestesc cum arata viata mea si ce inseamna boala mea . _______ Ce este encefalita Rasmussen ? Encefalita Rasmussen este o boala extrem de rara (estimarile arata 2 cazuri la fiecare 10 milioane de persoane ) care afecteaza doar o parte a creierului ,in cazul meu emisefara stanga.Aceasta face ca creierul sa nu mai functioneze cum trebuie si sa provoace crize de epilpsie foarte puternice , care unoeri dureaza ore sau chiar zile ,slăbirea progresivă a unei jumătăți a corpului,incetinirea cognitivei. In cazul meu , singura optiune este interventia chirurgicala , care poate sa ma ajute sa incerc sa duc o viata cat mai normala. _____ Cum a inceput totul Pana la varsta de 5 ani am fost un copil perfect normal :alergam prin fata blocului , ma jucam ore intregi ,desenam ,dansam si radeam de orice lucru marunt. Apoi ,intr-o zi ,corpul meu a inceput sa se comporte ciudat,mai ales o manuta care nu ma mai asculta cum trebuie .Initial am fost diagnosticata cu epilepsie focala in emisfera stanga,iar asta a adus cu ea crize care veneau ca niste furtuni neasteptate. In medie faceam una sau mai multe crize o data la 12-16 zile ,dar am avut si o perioada de 10 luni fara criza . Uneori eram speriata,alteori doar obosita ...dar intre crize incercam sa ma bucur cat de mult puteam de copilarie . _____ Adevarate probleme Anul acesta ,mai exact in Duminica Floriilor am primit diagnosticul care ne-a schimbat viata : encefalita Rasmussen Crizele mele nu mai veneau doar din cand in cand ...durau ore intregi si nu se mai opreau .Am intrat in ceea ce medici numesc status epilepticus- creiz care pot dura zeci de ore . Am fost dusi de urgenta la Cluj ,unde am internati o luna si 3 saptamani ,dar cel mai mult timp l-am petrcut la Terapie Intensiva. Mama era mereu acolo,tinandu-mi mana si soptindu-mi:Sofi esti puternica .Ne descurcam noi. _______ Tratament si speranta Dupa perioada Cluj,am fost transferata de urgenta la Bucuresti,Institutul Neurologic de Boli Rare , Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia. Acolo am inceput Terapia cu imunoglobuline intravenoase (IVIG) , care se face lunar si dureaza intre 3-5 zile,plus alte medicamente epileptice si antiinflamatoare puternice care ma ajuta sa lupt cu boala mea . Parintii mei au cautat ajutor peste tot , in Romania si in alte tari.Au vorbit cu medici ,au trimis documente,au sperat si au plans. Medicii au spus clar ca ,in cazul meu ,singura optiune care ma poate ajuta este interventia chirurgicala ,pentru ca atrofia se extinde de la zi la zi. ____ Operatia In data de 18 decembrie ne internam la Roma Italia, unde medicii vor incerca sa ma ajute primtr-o operatie foarte grea. Operatia mea inseamna deconectarea emisferului stang. Stiu ca viata mea se va schimba pentru totdeauna si ca dupa operatie ma asteapta cea mai grea perioada a vietii mele :o recuperare care dura ani de zile ....sau chiar toata viata .

Salut,mam gandit sa va spun povestea mea o poveste trista care a distru o familie un baiat nevinovat,incepe cu o dupa-amiaza ploioasa eu sunt tatal,venind de la serviciu l-am sunat pe fiul meu sa vina sa ma ia de unde m-a lasat un coleg, la intersectia cosereni spre axintele,erau doar 10 km asteptand sa vina am inceput sa nu mai am rabdare crezand ca sta prea mult acasa in timpul acesta tot ma suna o persoana din Franta,si la inceput n-am vrut sa raspund ne avand o relatie stransa cu persoana respectiva in acelasi moment se auzeau sirenele de slavare si descarcerari in timpul acesta m-am decis sa raspund la telefon ,,,persoana respectiva ma intrebat ca ce fac unde sunt si i-am spus unde si ca-l astept pe baiat iar el mi-a spus ca baiatul a facut un mic accident am inceput sa ma ingrijorez in acel moment descarcerarile masini mari faceau spre stanga la locul accidentuluiam inceput sa disper si incercam sa fac cu mana la acele masini gandindu-ma ca o sa opreasca sa pot ajunge mai repede la accident dar nu au oprit dupa cateva minute o masina m-a luat si in scurt timp am ajuns la locul accidentului unde baiatul meu era pe o targa inconstient fara puls aproape mort dupa o perioada lunga intr-o oarecare masura l-au stabilizat si un elicopter la preluat,am urcat intr-o masina si va pot spune c-am ajuns primi la Floreasca dupa vreo 10 minute l-a adus o ambulanta de pe stadionul dina.o a urmat perioada grea unde trei luni a stat in coma in timpul asta am stat acolo. Acolo am dormit dupa iesirea din coma o perioada a stat intr-o stare vegetativa cu traheostoma cu peg pentru hranire prin stomac dupa Floreasca l-am dus la spitalul Baltazar pentru recuperare am stat in jur de un an unde a facut un mic progres el avand un diagnostic foarte dur,tetrapareza spastica, o leziune pe trunchiul cerebral, dupa un an de Baltazar n-au mai putut sa ne tina si ne-a spus sa ne descurcam cum putem am ajuns acasa unde din cand in cand am mai facut recuperare cu un fizioterapeut dar din cauza banilor n-am putut sa facem o recuperare normala medicamentele ne costa lunar in jur de 4000-5000 pe luna am facut eforturi mari pentru a putea sa-i cumpar aceste medicamente pentru ca nu se pot da pe retete fiind suplimente pentru creier(actovegin tonizin neurovert celebrolizin tonootil carnil sargenor citibac,si tot asa sunt in jur de 20 de medicamente care le administram zilnic dupa 2 ani si jumate. Acum s-a depus dosarul la parchet unde prin multe expertize s-a dovedit ca cel care a produs accidentul intrand pe sensul sau de mers a iesit vinovat urmand ca de acum sa urmeze procesul unde va dura in jur de 1 an si jumate dupa spusele avocatilor. Vrem sa putem sa-l ducem la un spital privat de recuperare e un drum lung nu vrem sa cedam am consultat toti medici buni au spus ca trebuie recuperare multa si complexa are nevoie de un spital privat dar e foarte scump financiar ne-am secatuit avem si unele datorii inprumuturi la banci. A terminat liceul teoretic, a luat bacul are un copilas de 3 anisori dupa o luna de la accident sotia a luat copilasul si nu a mai trecut pe la el daduse si luase proba sportiva si examenu psihologic la academia de politie urmand sa intre in scoala avem nevoie ca cineva sa ne ajute sa-l ducem la recuperare sa chiar sa ne plateasca direct la spital daca poate (sf sava,mai e la Targu Mures ne-ar ajuta mult ar putea sa salveze un suflet bun suntem oameni buni cu frica de Dumnezeu, eu lucrez la o firma de salubrizare de 20 de ani, as putea sa va scriu un roman, dar am incredere in Dumnezeu ca cineva se va gasi sa salveze o viata si o familie daca cititi aceasta poveste cu lacrimi in ochi va multumesc.

Imi doresc un loc de munca sunt o persoana cu dizabilitati, crescut la casa de copiii. In prezent locuiesc cu chirie in Bucuresti sector 3. Va multumesc din tot sufletul meu!

Mă numesc Iulian Voinea. Am 28 de ani și, până pe 17 august 2022, viața mea era simplă și frumoasă. Munceam, aveam visuri, planuri, o viață normală. Eram un tânăr soldat în cadrul Unității Militare Mihail Kogălniceanu, iar în timpul liber eram fotbalist în Liga a 3-a din România. Trăiam viața din plin și mă bucuram ca orice tânăr de vârsta mea. În dimineața aceea, am plecat spre casă… dar nu am mai ajuns niciodată la viața mea de atunci. Un accident rutier mi-a frânt corpul și visurile într-o clipită. După accident, am fost dus la Spitalul Județean Constanța. Acolo, deși viața mea atârna de un fir de păr, nu am primit ajutorul de care aveam nevoie. Salvarea a venit ulterior de la unitatea militară, care a trimis un echipaj și m-a urcat într-un elicopter SMURD spre București. Dar timpul pierdut m-a costat enorm. Nu am fost stabilizat la timp. Nu m-au putut opera. Când, în cele din urmă, am intrat în sala de operație, am ieșit cu o sentință care mi-a înghețat sufletul: „Șansele să mai mergeți vreodată sunt foarte mici. Măduva este strivită.” Asta mi-a spus doctorul și în acel moment, toată viața mea s-a prăbușit. Eu, care până atunci alergam pe terenul de fotbal, care dădeam totul la antrenamentele militare, la familie, la viitor… am ajuns să nu-mi mai simt picioarele și să nu mai vad niciun viitor în fața ochilor. Dar nu vreau să renunț. Cu ultimele puteri, am început să caut orice speranță. O am acum la o clinică privată din Târgu-Mureș, unde fac recuperare zi de zi, cu durere, cu lacrimi, cu epuizare. Costurile au fost la început de 1.600 lei pe zi, apoi au scăzut la 800 de lei pe zi. Nicio ședință nu e ușoară. Fiecare zi e o luptă. Părinții mei, doi oameni simpli, cu inima frântă au făcut tot posibilul omenește: au înființat ONG-ul „O șansă pentru Iulian”, doar ca eu să nu fiu abandonat în acest scaun cu rotile. Am căutat soluții și în afara României. În Thailanda și Elveția, există șansa reală ca o operație de 105.000 de dolari să-mi redea mersul. Dar această sumă este imposibil de strâns singur. Și nu include transportul, nici recuperarea. Ironia dureroasă? Armata nu oferă asigurare de sănătate angajaților, iar eu nu am primit niciun ajutor din partea lor. Astăzi, singura mea șansă reală sunt oamenii cu suflet mare. Nu cer nimănui imposibilul. Cer doar o șansă să mă ridic din nou în picioare. Orice donație, orice sprijin contează enorm pentru mine. Mulțumesc Orașul Faptelor Bune pentru că măcar îmi dai speranța să visez din nou la o viața normală.

Implor ajutor ‼️ Abilitatile mele de scris m au parasit…se fac 3 zile de cand viata noastra s a cutremurat iar pamantul mi a fugit de sub picioare. Fiul nostru de 3 ani jumatate, luna noastra, universul nostru are cancer…in stadiu avansat, la moment inoperabil - o tumora de 12 cm este in burtica lui. Singura lui sansa reala este sa ajunga la o clinica din Italia! Dupa ce am incercat tot ce e omeneste posibil, venim la voi cu un strigat disperat, cu un strigat indurerat. Azi, cand harul marelui Sfant Nicolae se coboara peste noi, pacatosii, ma rog la el, ca strigatul nostru pentru ajutor sa ajunga la urechile voastre. Costurile sunt mari, suntem parinti de 3 minuni mici, mezina avand un an. Nu am crezut niciodata ca vom ajunge aici, dar cand viata copilului tau atarna de un fir de ata nu mai e loc in inima de parinte nici de rusine si nici de pareri de rau! Va rugam sa fiti alaturi de noi in gand, in rugaciune si daca puteti sa ne ajutati fiul din putinul vostru pentru a putea sa i crestem sansa la viata! Singuri nu putem reusi, impreuna sunt sigura ca vom fi invingatori si va promit ca Lucas va veni aici si va va multumi tuturor pentru viata! Va spun doar sa apreciati ca sunteti sanatosi, sa va strangeti puii in brate si sa multumiti domnului! Va rog, nu ne priviti cu mila, ci cu curaj! Va rog sa ne transmiteti ganduri de curaj sa luptam! Sunt sigura ca purtam crucea asta pentru ca noi, ulterior, sa putem ajuta la randul nostru cat mai multi copii, asa cum noi am fost ajutati de mama Zianei, Greta Ioana Serbanoiu care ne a deschis caile - si ea, o mama greu incercata! Dumnezeu lucreaza prin oameni! Ajutati acesti ochi albastri sa stralucesca din nou! Ajutor pentru Lucas!

Sunt o fetiță in clasă pregătitoare si mama mea,care e cu dizabilități, mi-a citit povestea lui Țup,si am plâns amândouă, cartea era de la biblioteca școlară si vreau sa mi citească si continuarea,care nu e la biblioteca...va mulțumesc

Dragă echipă „Orașul faptelor bune”, Vă scriu cu o rugăminte pe care n-aș fi crezut vreodată că o voi rosti, dar o fac pentru un om care merită tot sprijinul acestei lumi: Corina. Este o mamă devotată și o soție extraordinară, iar povara pe care o poartă de ani de zile este una pe care n-ar trebui să o ducă nimeni. Boala ei degenerativă a făcut ca, încet-încet, lucrurile firești pentru oricare dintre noi să devină imposibile pentru ea. Corina este astăzi în scaun rulant, cu mobilitate extrem de redusă, depinzând aproape complet de soțul ei — un om care, cu o răbdare și o iubire rare, îi este sprijin în fiecare clipă, în fiecare gest, în fiecare respirație grea. El i-a devenit brațe, picioare, echilibru și putere, oricât de obosit ar fi. Iar în mijlocul acestei lupte stă și copilul lor, care își vede mama transformându-se pe zi ce trece, dar o iubește cu aceeași inocență, speranță și nevinovăție. Să fii copil și să-ți vezi mama luptând cu o boală nemiloasă este o durere pe care nicio inimă tânără nu ar trebui s-o cunoască. Și totuși… Corina nu a renunțat. Crede în viață, în viitorul copilului ei, în dorința de a mai putea trăi momente frumoase alături de familia ei. Singura șansă pe care doctorii i-au oferit-o este un tratament cu celule stem în *Thailanda*, o intervenție extrem de costisitoare, mult peste puterile financiare ale familiei — dar singura speranță reală de a opri degradarea continuă a organismului ei. De aceea vă rugăm, cu inimile deschise: ajutați-o pe Corina. Ajutați-o să fie auzită, văzută, sprijinită. O mențiune în „Orașul faptelor bune” i-ar putea schimba nu doar viața, ci și viitorul copilului ei, și liniștea soțului care o îngrijește cu o iubire uriașă. Pentru Corina, ajutorul vostru înseamnă mai mult decât tratament. Înseamnă șansa de a rămâne mamă în ochii copilului ei, soție în brațele bărbatului care o iubește și om complet într-o lume care a încercat-o prea mult. Vă mulțumim pentru că transformați suferința în speranță. Pentru că nu lăsați oamenii singuri în momentele cele mai grele. Cu recunoștință,