„Bună ziua, dragi oameni cu suflet bun! Sunt o mamă singură cu 4 copii și încerc în fiecare zi să le ofer tot ce pot. Nu îmi este ușor, dar mă străduiesc din tot sufletul. Cea mai mare provocare acum este spălatul și uscatul hainelor, mai ales în perioada rece, când hainele stau zile întregi ude și casa se umple de umezeală. Mi-aș dori enorm un uscător de rufe, chiar și second-hand, orice model funcțional, însă momentan nu am posibilitatea financiară să îl cumpăr. Dacă există cineva care are un uscător pe care nu îl mai folosește sau poate mă poate îndruma spre o soluție, v-aș fi recunoscătoare din suflet. Orice ajutor sau recomandare contează pentru noi. Vă mulțumesc cu toată inima pentru orice sprijin, gând bun !

Dragilor, Vă scriu cu speranța că acolo unde durerea apasă, bunătatea oamenilor poate aduce din nou lumină. Soțul meu suferă de boală polichistică hepato-renală în stadiu avansat, o afecțiune genetică severă care îi afectează simultan ficatul și rinichii. În prezent, rinichii lui funcționează extrem de puțin, iar singura șansă de supraviețuire este un transplant renal. Luptăm de ani de zile cu această boală, însă în ultimele luni situația s-a agravat dramatic. Am ajuns într-un punct în care, oricât ne-am strădui, posibilitățile noastre financiare nu mai pot acoperi costurile investigațiilor, tratamentelor de susținere, transporturilor medicale și pregătirilor necesare pentru transplant. De aceea, cu multă emoție și umilință, vă cer sprijinul. Orice contribuție, mică sau mare, ne poate apropia de șansa la viață pentru omul pe care îl iubesc, un om bun, luptător, care încă speră că va putea trăi fără suferință și alături de familie. In acest moment in care va scriu el este internat in spital pentru tratarea chisturilor care se infecteaza. Vă mulțumesc din inimă pentru fiecare gând, rugăciune sau gest de ajutor. Bunătatea voastră poate schimba destinul unui om aflat într-un moment critic. Mihaela

Salvați-o pe Denisa: o copilă luptă zilnic să trăiască fără durere”

Mă numesc Bunea Marius Cătălin, am 19 ani și îmi cresc singur băiețelul de 2 ani și 5 luni. De când s-a născut, mama lui a plecat, iar sprijinul meu a fost doar tata… până când l-am pierdut acum un an. De atunci, fiecare zi este o luptă pe care o duc doar cu inima de tată. Tot ce îmi doresc este un aragaz cu cuptor, ca să pot pune pe masa copilului meu mâncare caldă și să simt că, măcar puțin, pot să-i fac viața mai frumoasă.

Mă numesc Barbu Geneva și trăiesc împreună cu mama mea, care este bolnavă și are nevoie de grijă și sprijin în fiecare zi. În condițiile noastre modeste, fiecare lucru obișnuit devine o provocare, iar lipsa unei mașini de spălat ne îngreunează și mai mult viața. Îmi doresc enorm să pot crea un mediu mai curat și mai demn pentru mama mea și pentru mine. Orice ajutor ar însemna pentru noi o rază de lumină într-o perioadă grea și plină de încercări.

Sunt mama a unui băiețel de 7 luni îl cresc singura și îi ofer toată iubirea mea posibilă dar numai eu știu cât îmi este de greu .Timpul trece iar eu mă rog la Dumnezeu să-mi asculte rugăciunea sa ii pot oferi cei trebuie necesar lapte, pemparsi pe lângă faptul că îmi este greu că spăl la mana și m-ar ajuta foarte mult o mașină de spălat mi-ar ușura din greutăți. Nu cer mult daca acest gest chiar mi-ar fi de folos.

Sunt Ionuț, tatăl unei fetițe de 6 ani, o copilă cu ochi mari și plini de lumină. Mă străduiesc zi de zi să îi ofer tot ce pot, chiar dacă nu întotdeauna reușesc. Anul acesta, mi-aș dori din tot sufletul ca Moșul să-i aducă câteva cadouri care să-i umple inima de bucurie o jucărie, o carte, ceva mic, dar care să o facă să zâmbească. Dorința mea e simplă: să-mi văd fetița fericită de Crăciun.

Îndeplinită de Draghici Daniel Andrei din orașul Bucuresti.

Sunt Veronica, mamă a cinci copii doi dintre ei nevăzători și o fetiță mică ce abia începe să meargă. Fac tot ce pot pentru ei, dar uneori puterile îmi mai slăbesc. Casa noastră e mică, veche și se umple repede de praf, iar eu mă chinui zilnic cu mătura, având grijă ca micuții să fie în siguranță. Dorința mea e simplă: un aspirator. Nu pentru confort, ci pentru a-mi proteja copiii și a-mi ușura puțin viața. E un lucru mărunt pentru unii, dar pentru mine ar însemna enorm

Ma numesc Neagu Mariana Elena, sunt eleva in clasa a 9 a la medicina, vin dintr-o familie nu prea înstărita am 4 fratii dintre care 2 nevăzători și o surioara mai mică. Nu îmi doresc multe de sărbători, pentru ca mereu m am mulțumit cu puțin, poate suna ciudat sau un moft, dar as avea nevoie de o plasma Smart pentru surioara mea cea mică pentru ca nu îi pot oferi aceasta oportunitate. As avea nevoie și de un laptop pentru proiectele de la liceu, pentru ca sunt singura din clasa care nu are, ma chinui cum pot și nu ma plâng, dar poate dumneavoastră îmi puteți face o bucurie. Mulțumesc frumos tuturor ! Sărbători fericite!❤️

Mă numesc Georgiana am 16 ani , doresc să vă aduc la cunoștință situația dificilă prin care trec în această perioadă. Trec prin momente grele, iar resursele mele sunt foarte limitate. Fac tot ce pot pentru a avea grijă de familia mea, însă, din păcate, veniturile nu ne mai ajung pentru nevoile de bază. De aceea, vă rog, cu respect, dacă este posibil, să mă sprijiniți cu alimente sau alte produse de necesitate, pentru a putea depăși această perioadă dificilă. Vă mulțumesc din suflet pentru orice ajutor pe care îl puteți oferi

De ceva timp soția mea a plecat și am rămas singur cu fetițele mele de 9 luni, și 8 anii! Încerc zi de zi să fiu și mamă, și tată, să muncesc, să am grijă de casă și să le ofer copiilor mei tot ce au nevoie. Nu e ușor, dar lupt pentru ele din toate puterile. Scriu aceste rânduri în speranța că oamenii care le citesc m-ar ajuta cu aproximativ ce este necesar unui bebeluș de 9 luni și o fetiță de 8 anii, orice formă de sprijin pentru mine este binevenită! Mulțumesc tuturor celor care sunt alături de noi.

Povestea noastră a început acum 4 ani când Mario a fost diagnosticat cu autism!!! Luptăm zilnic cu multe ore de terapie. Eu, ca mama, am făcut eforturi supraomenești să îl pot duce la Viena pentru transplant de celule stem.. am reușit .. tot cu ajutorul oamenilor… dar pentru asta am sacrificat viața mea…la 39 de ani am suferit un infarct … cu un stent pus pentru a supraviețui , dar urmează operația de bypass… stresul m-a adus undeva … poate nici în cele mai negre vise nu aș fi crezut!!! Dar Mario are nevoie de voi!!!! Nevoie de ajutorul vostru să meargă mai departe… să poată recupera și duce o viață trăită conștient!!! În fiecare lună plătesc în jur de 4000 lei pentru terapiile lui( aba, logopedie, senzorială și kinetoterapie) mi-as dori din suflet să îi asigur terapia pentru un anișor căci viața mea de acum încolo .. măcar cat trece operația .. va fi grea și fără suport financiar nu voi reuși să îl susțin , iar toate progresele vor fi regrese

Sunt mamă a două fetițe una de 8 luni și una de 7 ani. Le cresc cu toată iubirea pe care o am, dar viața nu ne este ușoară. În fiecare zi încerc să le ofer tot ce au nevoie, însă de multe ori nu reușesc, iar grijile mă apasă. Am nevoie de ajutor pentru lucrurile de zi cu zi în special de o mașină de spălat care m-ar ajuta foarte mult deoarece spal la mâna și este foarte greu orice poate aduce un pic de liniște și siguranță pentru ele. Nu cer mult doar un gest de omenie pentru două suflete nevinovate și pentru o mamă care nu renunță.

Bună ziua, oameni minunați! Pentru început doresc să vă felicit pentru implicarea dumneavoastră în Proiectul de Suflet ”Orașul faptelor bune”. Pentru că eu cred în minuni, mai ales în această perioadă, doresc să se întâmple o minune și în viața prietenei mele, Topai Oana, care în urmă cu câteva luni a fost diagnosticată cu Sarcomul Ewing, o formă agresivă de cancer osos. De câteva săptămâni a început ședințele de chimioterapie, iar după finalizarea ședințelor trebuie să treacă printr-o intervenție chirurgicală (la mână), intervenție la Viena, estimată la suma de 31.000 de Euro. Doresc să precizez faptul că nu are posibilitatea financiară de a suporta aceste costuri, de aceea, mi-am permis să vă trimit acest mesaj, în ideea că povestea ei va fi transmisă mai departe și va avea un final fericit. Îmi doresc să aibă posibilitatea ca acest final fericit să-l împărtășească cu fiecare generație de copii care îi va trece pragul și pe care îi va învăța că nu existe limite, limita o reprezintă ei înșiși. În încheiere doresc să mai menționez câteva detalii legate de vârsta și statul prietenei mele: căsătorită, 29 de ani, doi copii, educatoare. Vă mulțumesc anticipat! Vă doresc sărbători binecuvântate!

O persoana imobilizat la pat, paralizat total din cauza bolii scleroza multipla, are nevoie de ajutor financiar pentru achizitionarea unui pat medical electric. Multumesc! 

Sunt un tânăr de 22 ani, crescut în centru de plasament si plasament familial de la un an și 7 luni, de la 12 ani am fost ridicat din Familie și pus sub un centru de plasament unde timp de 6 luni am fost abuzat, la 13 ani am fost reinstitutionalizat la un alt centru unde am locuit pana la 18 ani de unde am fost dat afara în timpul în care încă eram la școală... Părinții mei nu mai trăiesc( cei adevărati) și de la 18 ani pana în prezent am locuit și locuiesc pe strada... Am avut ocazia de multe ori de angajare dar din cauza traumelor din copilărie și a unui vechi dosar din DGASPC nu am reușit sa ma angajez normal... Cu carte de munca ... Am avut ocazia sa dau de permis dar nu am avut bani destui sa plătesc totalul scolii iar dacă ar fi sa termin scoala de soferi as avea mai multe șanse sa găsesc altfel locul de munca... Iar dacă voi reuși și Dumnezeu îmi va da putere îmi doresc sa deschid peste câțiva ani un centru regional pentru tinerii peste 18 ani dați afară din centrele de plasament ce își doresc sa își construiască un viitor și eu sa le ofer aceasta oportunitate pe care eu nu am avut-o... Sărbători fericite și sper sa ma ajutați și pe mine măcar sunandu-ma și sa spun povestea

Buna ziua ,sunt mămică fetițe,Farcaș Victoria Maria,născută cu diagnostic,, OMFALOCEL GIGANT,,unde la naștere nu avea nici o șansă de supraviețuire,când eram la spital tot timpul spuneau Co vor opera ,așa mai ținut 4 luni în spital și fetița nu a fost operată,probabil le erau frică,nu mai zic că îmi spuneau că nu va trăi,să nu-mi fac sperante..pentru mine că mama a fost foarte dureros,la 4 luni m-am externat și așa am umblat cu ea timp de 8 luni de zile la control și tot mă amânau,ba la 2 ani,după aia la 4 ani,până m-am supărat și i-am spus dnei dr că copilul meu va trăi și va fi și operata ,la supărare și cu acordul soțului am postat pe Facebook și vreau să mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a ajutat și că postarea mea a fost văzută chiar de o cumătra de a mea ,ea nu știa situația și imediat a luat legătura cu prietena ei, prietena ei la rândul ei cu el Dr care am și luat legătura și cum ne-a și văzut ,nea internat și în luna noiembrie 2021 a operat fetiță , după care la câteva luni trebuie sa ne apucam de terapii,deoarece nefiind operata la timp fetiță,micuța noastră Victoria sa strâmbat toată,acum are mai multe diagnostice printre care și Scolioza dorso toraca lombara unde și acolo va trebui operata dar până ajungem la vârsta necesara6-7ani,nu o vor opera ,acum are 5 anișori și este o fetiță foarte veselă și inteligența,până ajungem sa o operam nu avem voie sa întretupem terapiile de aceea va rugam din suflet sa ne ajutați.Spirirul Crăciunului e in inimile fiecărui dintre noi, haideți să aducem o mica speranța în sufletul Victoriei

Bună seara, sunt absolvent a facultății de medicină din 2025, în urma rezultatul obținut la concursul de rezidențiat am obținut să fac neurochirurgie în București, eu am terminat în județul Cluj și familia mea a imigrat aici în Cluj în urma războiului din Palestina, tatăl meu este pensionar și momentan nu lucrează și mama are cancer de sân și se află sub tratament, eu stau momentan cu ei și abia putem să ne permitem să supraviețuim până la sfârșitul lunii și urmează să fac rezidențiatul în București unde sunt alte costuri de drum și să găsesc să stau undeva, eu de obicei nu scriu și nu cer ajutor ci ajut dar am ajuns și eu să fiu nevoit să cer un ajutor/gest, tot ce vreau e dacă mă poate ajuta cineva cu drumu până București și o chirie pe o lună până primesc primul meu salariu și normal vreau asta după ce primesc oameni care sunt mai nevoiți decât mine, dacă mai am un loc și eu normal, mulțumesc frumos și Crăciun fericit.

Numele lui este Sebastian, dar pentru mine si familia noastra este tot universul nostrul. La un an și două luni, ceva s-a schimbat dupa vaccinul R.O.R. Era un copil luminos, dar, încet, am început să simt că se îndepărtează de lume: nu mai răspundea la nume, nu mai făcea contact vizual, nu mai arăta cu degetul, nu mai imita sunete, nu mai cauta porumbeii in aer si nici avioanele, nu a mai mers ... Am mers din cabinet în cabinet, din spital în spital, căutând un răspuns. Diagnosticul a venit ca o furtună peste sufletul meu de mamă: encefalopatie și tulburare din spectrul autist. A fost momentul în care am simțit că mi se rupe lumea în două. Și totuși… Sebi nu s-a oprit. Și eu nu m-am oprit. Au urmat ani întregi de terapie. Zilnic. Fără pauze. Logopedie, terapie comportamentală, kinetoterapie. Zeci de mii de ore în care el a muncit mai mult decât ar trebui să muncească un copil. La 5 ani, Sebi a făcut un lucru care pentru alții e firesc, dar pentru noi a fost un MIRACOL: mi-a spus „mama” cu sens. În acel moment, am înțeles că lupta noastră nu este în zadar. Sebi face progrese. Mici, lente, dar reale. Fiecare cuvânt, fiecare privire, fiecare gest este o victorie. Astăzi, însă, medicii ne-au spus adevărul: pentru ca aceste progrese să continue, pentru ca el să aibă o șansă reală la autonomie și un viitor, are nevoie de o regenerare celulară prin transplant de celule stem. Aceasta nu este o promisiune de minune. Este o șansă reală oferită de medicina modernă. Sebi este programat la transplant pe data de 24 decembrie, în Ajun de Crăciun, la Liv Hospital , Instambul-Turcia. În loc să aștepte cadouri sub brad, copilul meu va fi pe un pat de spital, luptând pentru viitorul lui. Am început această campanie singură, ca mamă disperată, fără să știu dacă voi reuși. Din iubire. Din frică. Din speranță. Cu ajutorul oamenilor buni s-au strâns 15.000 de euro, dar ne mai lipsesc 4.000 de euro din factura . la care se adaugă drum, cazare și cheltuieli pentru 16 zile de spitalizare. Nu cer minuni. Nu cer imposibilul. Cer doar o șansă. O șansă ca Sebastian să continue să spună „mamă”. O șansă la o viață mai bună. O șansă la independență. Dacă ați citit până aici, vă rog… fiți o parte din lupta lui Sebi. Cu recunostinta , Dima, mama lui SebiStrumf

Buna ziua! Scriu in numele tatalui meu. În prezent, acesta trăiește dintr-o pensie de 1200 lei, sumă insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor de bază, în special a facturilor și a necesităților curente. Situația sa s-a agravat în ultimii doi ani, odată cu decesul mamei mele, pierdere care i-a afectat profund starea emoțională și calitatea vieții. În plus, suferă încă din cauza tragediei pierderii fratelui meu, care a decedat la doar 27 de ani. Toate aceste evenimente au contribuit la o deteriorare accentuată a stării sale generale, atât fizice, cât și psihice. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere, solidaritate și sprijinul pe care îl puteți oferi.