S.O.S. Bună ziua, Radio Zu! Mă numesc Gabriela din București și încerc să aduc în fața dvs.,(după ce am meditat vreme multă, și după ce am epuizat toate resursele posibile),povestea tristă pe care o trăiește fratele meu. Provenim dintr-o familie modestă. Părinții noștri, nu s-au înțeles și de mici am rămas fără tata ,care ne-a părăsit pentru o altă femeie, de când eram mici. După o vreme,mama s-a ,,prăpădit" rămânând singuri de tot. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuși să ne integrăm în viață la modul modest,dar demn. Cu mine,destinul a fost mai blând! Sunt căsătorită cu un om bun, muncitor și înțelegător. Avem împreună o minune de fetiță de 11 ani elevă în clasa a-5-a. Este foarte talentată la muzică, studiază pianul,iar pe deasupra este campioană la Street Dance. Este un copil cu un potențial mare de care ,cu siguranță veți auzi în viitorul apropiat. O susținem din răsputeri pentru a-și urma visele care par să prindă culoare și strălucire pe zi ce trece. Cu fratele meu Cosmin,despre care vreau să vă vorbesc, viața nu a fost la fel de generoasă. S-a căsătorit și a făcut un băiat care s-a născut cu ,,retard" boală care a dezvoltat-o pe parcurs, deoarece mama lui ,,casnică " nu a luat nici un fel de măsuri. Acum are 16 ani și este elev la liceul,,Vulcan ". Nu știe să scrie ,să se exprime,iar profesorii îl clasă mereu,de milă în baza actelor medicale care dovedesc boala lui. Mă întorc în timp cu 7 ani. Cosmin(fratele meu) a luat un credit pentru ,,prima casă " și a obținut un apartament cu 2 camere împreună cu soția sa,pe considerent că-l vor achita în 30 de ani. După 1 an și jumătate a descoperit că suferă de: Trombangeită obliterantă; Arteriopatie obliterantă cronică membre inferioare; Ischemie cronică stadiul IV pelvis stâng ; Gangrenă membru picior stâng;....și...diagnosticul continuă (atașez documentul) Îl dureau picioarele îngrozitor și medicii au fost nevoiți să-i amputeze 2 degete la piciorul stâng. După 2 luni de la acest incident ,soția lui l-a părăsit și i-a lăsat copilul în grijă și cele 2 rate de la bancă de plătit fără nici o explicație. A tras aer în piept și a hotărât să-și mai ia o slujbă. S-a angajat la Glovo ca livrator pe o trotinetă pentru a suplini echilibrarea ratelor bancare. După 3 ani, ghinionul a lovit din nou cu putere și mai mare. Un șofer a trecut cu roata mașinii peste degetele de la piciorul drept,fix în dreptul trecerii de pietoni. Nici în ziua de azi nu stie acel om ce a făcut, pentru că a plecat nepăsător mai departe,probabil în neștiință de cauză. După 2 luni de dureri insuportabile, medicii au hotărât din noi să folosească bisturiul,așadar i-au imputat piciorul drept de la genunchi. În urma patologiei lui din care reiese că circulația venoasă la nivelul membrelor inferioare este precară, la un an de zile a primit cea mai grea ,,palmă " . I-a imputat și piciorul stâng, tot de la genunchi. Acest lucru s-a întâmplat anul trecut, când bietul suflet a intrat adânc în depresie văzându-se fără picioare. Toate visele se prăbușeau sub ochii lui și aici mă refer la copilul care-l avea de îngrijit și la apartamentul care urma să-l piardă pentru că nu achitase 3 rate. În starea în care se afla a hotărât că cel mai bun lucru ar fi să-și ia viața. Eu nu am suportat gândul și i-am dat o rază de speranță achitându-i cele 3 rate.Lucrul acesta i-a Lipatti puțin mintea și a înțeles că trebuie să trăiască pentru copilul care depinde doar de el. Soția lui si-a întemeiat o nouă familie și a devenit din nou mamă ,departe de greutățile care le-a lăsat în urmă. Cosmin (fratele meu) actualmente,are 45 de ani și primește o pensie de însoțitor oferită de primărie, plus o pensie de handicap în valoare totală de 4 400 de lei din care achită lunar 1500 rata băncii + 1000 de lei utilități + 1000 de lei tratament și alte intervenții medicale. Din cei aprox 1000 de lei care îi mai rămân se gospodărește cum poate cu băiatul lui și asta de 8 luni de când a început să primească pensie,iar eu îl sprijin moral și financiar....atât cât pot. Din căruciorul care i-a devenit picioare, gătește, spală rufe,face curățenie,dar tot timpul ar dori să iasă din casă de-acolo din apartamentul de la etajul 9,pentru că are nevoie să își înscrie copilul la o școală specială, specifică deficienței lui,pentru a primi un tratament și un ajutor educațional conform problemelor mentale cu care se confruntă. Cosmin este părinte așa ca și noi și vrea să-și ajute copilul așa cum ar face-o orice părinte,dar nu poate și asta îl,,sfâșie". Rugămintea mea,în calitate de soră către publicul dvs.ascultător este următoarea: Dacă-mi aude cineva strigătul disperat din suflet, îl rog cu lacrimi să-l ajute pe Cosmin cu o pereche de proteze mai performante pentru a se putea deplasa că dorește să-și ajute copilul. Câteva ore de recuperare sau terapie psihologică ar fi bine venite pentru amândoi, iar toate acestea l-ar ajuta să se integreze în viața cât de cât normală. Mulțumesc din suflet echipei Radio Zu și celor care au încredere să-și facă o bucurie lor însuși și celor care doresc să-și strângă comori în cer dăruind pe Pământ! Sărbători binecuvântate vă dorec alături de tot ce iubiți cel mai mult în viață!