Buna ziua, Povestea mea incepe de la varsta de 7 ani, de atunci toata viata mea avea sa se schimbe. Cand am terminat clasa 1, incepusem sa vad ca imi pierd mobilitatea in piciorul drept si incepuse se sa strambe catre interior, parintii observand ca se agraveaza, ne am mutat in Constanta, noi fiind din Vaslui, iar doctorul mi a pus diagnosticul Tretrapareza spastica,asa ca am terminat clasa a2, si am inceput prima operatie la priciorul drept, doctorul a observat ca si piciorul stang a inceput sa se strambe ca dreptul, asa ca ma operat si la stangul, pana in clasa a 5, am tot fost operata la picioare, in total avand 9 operatii. In decursul acestor ani boala se agrava si am inceput sa mi pierd mobilitatea in mana dreapta iar de nevoie eu fiind eleva am inceput sa invat sa scriu cu mana stanga, cand a vazut doctorul ca boala se extinde ma trimis la Bucuresti, la spitalul Obregia. Acolo am dat de dna doctor, o femeia minunata care pot spune ca ma salvat, dupa multe investigatii mi a spus ca de fapt sufar de distonie musculara generalizata DYT1, o boala rara. Ea avand tot mai multe conferinte prin afara, ma trimis in Germania, Munchen pt a vedea ce se poate face, pt ca pana in clasa a 8 boala s a agravat atat de tare incat imi era tot mai greu sa merg, sa scriu, sa mananc, sa ma descurc singura. Ne era greu, noi stand cu chirie, tata ne a parasit cand ne era mai greu, asa ca mama a ramas singura cu 2 copii unul fiind bolnav de care trebuia sa aibe grija pt ca boala ma rapus. Eu in ciuda problemei nu m am dat batuta, am luptat, m am tot dus la scoala, eram o eleva premianta, iar directoarea scolii cu sotul unei profesoare au fost ingerii trimisi de Dumnezeu sa ma ajute ei au decis sa se implice, sa ma ajute sa ma fac bine, asa ca au inceput campanii pt mine sa pot strange bani sa ajung in Germania, iar cu ajutor lor si a Bunului Dumnezeu am ajuns acolo. La varsta de 16 ani m am operat pe creier si mi au implantat un aparat Medronic DBS,ce are niste implanturi cu electrozi pe creier la care sunt atasate fire care fac legatura cu bateria pt a da impulsuri la centrii nervosi sa ma pot misca pt a scapa de spasme si pt a putea merge. Dupa atatea ani de chin, am fost fericita, viata mea s a schimbat, am putut sa ma descurc singura, sa merg singura la liceu, sa am o adolescenta normala, 4 ani am fost f bine, dupa 4 ani bateria s a terminat si am ramas iarasi imobilizata la pat, eu fara acest aparat nu mai sunt om, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa strang banii pt a mi pune o noua baterie, ce tinea intre 10-15 ani, si nu stiu cum au trecut anii, ca la anul trebuie iar schimbat ...Prin intermediul unei cunostinte am aflat de spitalul Memorial din Turcia,unde am mers si am facut investigatii iar ei mi au spus cand voi avea banii necesari pt operatie sa merg sa mi schimb bateria, pt ca la anul trebuie schimbata urgent ca raman iarasi imobilizata la pat si dependenta de mama care mi a fost si imi este mereu alaturi si iarasi am nevoie de o suma de bani pt a mi l schimba, o suma ce eu si familia mea nu dispunem, eu avand pensia de boala iar mama salariu de insotitor, aceasta suma este de 23 de mii de euro plus alte cheltuieli ce implica in recuperarea mea.Imi doresc sa ajung la anul sa ma operez, nu mai vreau sa ajung sa se descarce bateria inainte de termen, e greu fara acest aparat, mai ales ca incepe sa se vada ca se termina bateria, am avut probleme cu el, si am momente cand mersul devine greu, iar in momentul cand se termina bateria apar spasme si dureri ale muschilor iar eu raman imobilizata la pat. Rog toți oamenii de bună credință și cu suflet bun sa mă ajute sa pot duce o viață aproape normala..viitorul meu depinde de acest aparat și de toți oamenii care vor sa mi fie alaturi!