Salutare tuturor. Vreau să vă împărtășesc povestea unei prietene foarte dragi mie, o fată care trăiește pentru muzică și care și-a pus sufletul, timpul și visele în ceea ce iubește cel mai mult: cântatul. Pentru ea, muzica nu este doar o pasiune, ci un mod de a respira, de a exista. Muncește zi și noapte pentru visul ei, dar din păcate acum un an jumătate a făcut o disfonie vocală, deoarece a studiat și cântat în exces, iar vocea ei nu s-a refăcut complet după acel an. A fost o perioadă extrem de grea, marcată de anxietate, frică și nesiguranță, fiecare zi fiind o luptă, cu speranța că vocea ei va reveni la normal. Inainte de aceasta problema vocala, a participat chiar si la vocea Romaniei, moment in care am fost foarte mandra de ea. În prezent, face terapie vocală cu exerciții laxvox și încearcă, pas cu pas, să-și regăsească vocea. Speranța a fost și este singurul lucru care a ținut-o în picioare, care a ajutat-o să nu renunțe, chiar și atunci când i-a fost cel mai greu. După un an și jumătate, vocea ei a început să-și revină, însă încă este instabilă vocal. Cred că are nevoie de îndrumarea potrivită de la un om, un specialist, un profesor de canto care să o ajute să-și repare vocea și să o aducă din nou la viață. Vă scriu acest mesaj cu speranța că cineva din domeniu cunoaște o soluție sau poate oferi sprijinul de care ea are atât de multă nevoie. Visul ei este să devină cântăreață și să dăruiască mai departe iubirea pe care o poartă pentru muzică, să atingă inimile oamenilor prin vocea ei. Îmi doresc din suflet să poată cânta din nou fără frică, cu bucurie și cu aceeași lumină ca înainte. Vă mulțumesc tuturor și sper ca, într-o zi, prietena mea să ajungă să încânte o lume întreagă. ❤️

Buna seara, Ma numesc Mihaela Stan, am 46 de ani si va scriu sa va cer ajutor, pentru prietenul meu cel mai bun Ovidiu Lazar, care acum are 40 de ani si de 2 ani de zile trece prin cele mai grele momente din viata. In 17 februarie 2024 Ovidiu a cauzat dureri de burta ajungand la Spitalul Floreasca din capitala, de unde a fost transferat catre Spitalul Victor Babes pe motiv de probleme infectioase. De acolo dupa 2 zile a fost transferat la Spitalul Pantelimon din capitala cu diagnostic de subocluzie intestinala, unde a stat 2 zile pe sectie, starea lui agravandu-se foarte mult. In noaptea de 21 februarie spre 22 februarie a fost transferat "mai mult mort decat viu" la sectia ATI Pantelimon, unde au reusit sa il stabilizeze momentan. Pe 22 februarie l-au operat in Pantelimon la intestine ( mai mult simtomatic) , si dupa operatie a ajuns in coma, paralizat, nemaiputand vorbi cu sanse minime la viata. Markerii lui de infectie era foarte mari, doctorii nu au putut sa ii puna un diagnostic si dupa 4 zile a iesit din coma, avand stare critica si luptandu-se intre viata si moarte. A facut sepsis, AVC si singura lui sansa a fost sa fie transferat pentru ca era tanar la spitalul Elias pe sectia de ATI. In 1 martie 2024 a ajuns la Elias unde a stat in ATI pana in 15 aprilie 2024, cu sanse minime de viata, disfunctie de organe, lipsa vorbirii, a facut plasmafereza tocmai ca sa scada infectiile pe care nu stim de unde le-a luat, dializa si medicii de acolo au reusit de la moarte il salveze. In 15 aprilie 2024 a fost transferat pe sectia de recuperare Elias, cu sonda nazogastrica si traheostoma. Apoi din Elias a ajuns in Bagdasar Arseni, si apoi in circuit pe recuperare medicala neurologica intre spitalele Elias, Sfantul Luca si Institutul de Recuperare din centrul Vechi -> pana in ziua de astazi. La ora actuala, Ovidiu are urmatoarele diagnostice: -tertrapareza cu predominanta paraparezei distal, in remisiune -ataxie cerebeloasa tertramelica si tronculara -AVC ischemic cerebelos prin mecanism hemodinamic in context de PRES -anartrie -disfagie pentru lichide -polineuropatie axonala de boala critica -litiaza renala in contextul severa a acumiilor bilaterale sepsis sau boala cronica -istoric de sdr subocluziv intestinal operat -formatiune parotidiana dreapta -disfunctie locomotorie si de autoingrijire severa Costurile lunare cu recuperarea medicala sunt foarte mari, el are decizie de handicap grav, pentru care ia in jur de 3300 lei pe luna de la stat, iar costurile lunare ajung pe la 8000 lei pe luna, diferenta de bani fiind sustinuta prin donatii de prieteni si de familie. In luna octombrie 2025 m-am dus cu el ca sa faca un transplant de celule stem intr-un spital privat din Slovacia, acest trasplant va fi o posibila sansa impotriva ataxiei la care nu sa zis ca inca nu exista un tratament. Costul transplantului a fost de 5000 euro si sa realizat cu ajutorul mamei lui de 62 de ani,care a facut un imprumut bancar la o banca din Romania. Ovidiu este un om minunat, eu il cunosc de 16 ani de zile, a ajutat foarte mult lume, are 2 facultati terminate, una in Bucuresti si alta in Luton, inainte de evenimentul lucrarii la BRD Societe Generale in limba franceza, dar din februarie 2024 viata lui este un calvar. La ora actuala este la pat, dependent de ingrijiri, cu pampers , medicamentatie, si visand la o viata normala. Doctorii spun ca transplantul de celule stem ar mai trebui facut de cel putin 5-6 ori, ca sa aibe sanse reale sa isi revina si sa nu ramana in scaun cu rotile. Vin catre dvs cu rugamintea sa il ajutati daca puteti cu ajutor financiar pentru a repeta transplantul de celule stem ( inca 5 sedinte *5000 euro ) , si ajutor financiar pentru a continua recuperarea in spitalele de stat ( de spitalele private nici nu visam pentru ca sunt foarte scumpe). Va punem la dispozitie tot dosarul medical in original, si va stau la dispozitie pentru detalii. Ovidiu din pacate nu poate vorbi, ca sa intre in direct cu dvs. Dar pot intra eu. Va multumesc si Doamne Ajuta ! Cu respect, Mihaela Stan

Povestea unui tânăr care nu s-a oprit din a crede Are 20 de ani. Trăiește într-un scaun rulant și poartă în trup o luptă grea: tetrapareză spastică. Dar în suflet… poartă ceva ce nu poate fi imobilizat. Când l-am întrebat cine este, dincolo de boală, nu a vorbit despre suferință. A spus simplu că este sincer, înțelegător, iertător și luptător. Și chiar este. Zilele lui nu sunt pline de zgomot sau grabă. Cele mai frumoase momente sunt acelea în care citește Biblia și se roagă. Acolo își găsește puterea. Acolo respiră. Uneori, o bucurie mare vine dintr-un lucru mic: ieșitul afară. Cerul. Aerul. Lumina. Lucruri pe care mulți le trecem cu vederea. Cel mai greu moment? Nu durerea. Ci clipa în care se vede neputincios, când vrea să facă ceva și nu poate. Atunci lupta este tăcută, dar adâncă. Despre viața într-un cărucior nu vorbește cu revoltă. Spune doar atât: să mulțumim lui Dumnezeu pentru sănătate și pentru faptul că suntem pe picioarele noastre. Atât. O lecție spusă fără reproș. Visul lui nu este unul mare pentru lume. Dar este imens pentru inimă. Își dorește ca mama și tatăl lui să fie sănătoși și să îi aibă lângă el. Mai ales acum, când tatăl său a trecut printr-o amputare de picior din cauza diabetului, iar familia a fost pusă la o grea încercare. Când totul devine prea greu, merge mai departe prin credință și rugăciune. Nu se agață de oameni. Se agață de Dumnezeu. Pentru anul care vine nu cere minuni. Își dorește doar să fie mai dependent de el însuși. Un gând care spune atât de mult despre demnitatea lui. Celor care îl sprijină le mulțumește cu toată inima și le dorește credință și sănătate. Iar mesajul lui pentru noi toți este unul simplu și curat: sănătate, bucurii și fericire alături de cei dragi. El nu cere milă. Nu cere mult. Cere doar o șansă la o viață mai demnă.

Bună seara, numele meu este George și sunt tatăl unui băiețel în vârstă de 6 anisori care în urma cu 3 ani a fost diagnosticat cu ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI EXPRESIV, moment în care viata mea sa schimbat, deoarece am început ședințele de terapie ABBA (2800 lunar) după care sedintele de logopedie (1800lunar).In urma cu 6luni am luat decizia de a-l înscrie în Asociația Aspir pentru a putea atrage sponsorizari și redirecționarea impozitului pe profit de la firme, și am reușit sa adun sponsorizari pt logopedie pe aproximativ 8luni. Din cauza acestui diagnostic și a faptului ca nu vorbește am decis sa iau negație de la ISMB pentru 1an pentru a continua logopedia și pentru a nu îl expune într-un mediu în care sa îl afecteze. Vin cu rugămintea dacă aveți posibilitatea sa ma ajutați financiar pentru a continua sedintele de logopedie. În acest moment facem 3sedinte săptămânal și doresc sa le măresc dar bugetul se va micșora foarte repede. Apelez la bunătatea dvs atât persoane fizice cât și persoane juridice. Va mulțumesc! Sărbători fericite tuturor! Atașez contul bancar al asociației cu rugămintea sa menționați numele copilului ULMEANU FLORIN CRISTIAN, ASOCIATIA ASPIR.

Bună seara.Eu as dorii sa cer ajutor pentru o mămică care creste singura pe 2fete.tata copiilor a părăsit familia și nu mai caută nici pe fete .Acuma mămică a ajuns intr o situație foarte grea.Lucreaza zilnic cate 17 ore că sa poate da necesarul la fete.Acuma a ajuns in situația că nu poate plati chiria.orice ajutor e bun venit.Pe doamna o cheama Renata și dacă puteți ajuta cumva ar fii cadou frumos de sărbători.va multumesc

Îndeplinită de Ioana din orașul București .

Buna ziua povestea mea incepe așa: sunt mama a trei copii minunați eu am plecat de la soț pentru că era agresiv și consumă alcool și am decis că e mai bine fara el sunt momente când trec prin foc și apă că sa pot plati chirie întreținere și facturi am făcut credite sa am ce pune pe masa pentru mine un mic ajutor e binevenit și aș dori să plătesc toate datoriile și să pot cumpăra cadou copiilor as avea nevoie undeva de 8000 lei că sa pot achita toate datoriile va mulțumesc frumos da eu sincer as vrea să rămân anonim ♥️ intru in direct da fara să mă vadă lumea

Mă numesc Gomboș Adriana și vă scriu cu speranța că nu veți putea ajuta prin campania Orașul Faptelor Bune. Soțul meu și fiica mea suferă de Sindrom Marfan, o boală genetică rare care afectează țesutul conjunctiv și poate provoca probleme grave la inimă, vasele de sânge, oase și organe interne. Această boală necesită monitorizare medicală permanentă și complexe chirurgicale. Soțul meu a fost operat la aortă și pentru pectus excavatum (deformație severă a cutiei toracice). Operația a avut loc la Spitalul Floridsdorf din Viena. În prezent, starea lui este în continuare sub strictă supraveghere medicală. Are montate două tije metalice în piept și medicii i-au spus clar că va mai avea nevoie de încă două operații. Din acest motiv, nu i se permite să se întoarcă în România. Fiica noastră are 7 ani și suferă de aceeași boală. Trăim zilnic cu echipa pentru sănătatea și cu grija viitorului. Ne aflăm în Austria, unde încercăm pur și simplu să supraviețuim. Nu avem o locuință stabilă, nu avem chirie și stăm unde apucăm. Situația noastră este extrem de grea, atât financiar, cât și emoțional. Nu cerem mult, doar un sprijin care să nu ajute să reziste, să putem continua tratamentele medicale și să avem un minim de stabilitate pentru copilul nostru. Vă mulțumesc din suflet pentru a oferi speranță oamenilor aflați în situații limitate și pentru că ne-ați ascultat povestea. Cu recunoștință, Gomboș Adriana

Bună revin și eu cu o ultimă speranță în ceea ce mi-a găsit situația băiatului Florin, acesta fiind diagnosticat cu ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI EXPRESIV, fac terapie cu el de ceva ani, costurile sunt foarte mari, în momentul de față băiatul este înscris într-o asociere unde am reușit să facă bani pentru a lua o sumă. negație de la ISMB în ceea ce privește începerea clasei 0, dar din păcate din septembrie va trebui să îl înscriu în clasa 0, dar la o școală specială, și nu îmi doresc asta.În momentul în care este suma obținută din sponsorizarea îmi acoperă cheltuielile cu terapia luni, după care nu voi mai putea continua. Lunar plătesc suma de 2100lei, adică 3sedinte pe săptămâna, ceea ce nu este suficient. Vin cu solicitarea la voi sa acordați un minim de atenție acest copil care are nevoie de ajutor. Va mulțumesc, și sper să citiți acelea strigat de ajutor din partea unui tată care dorește binele copilului!

Buna ziua. Sunteți singurii care pot ajuta o familie cu doi copii și un bătrân nevăzători să nu fie lăsați în strada în prag de sărbători. Ajutor,va rog!!!

Dragi parinti, De data aceasta venim catre voi cu un mesaj caritabil pentru o fosta elevata a scolii noastre care se confrunta cu o situatie dificila. Este vorba de Manta Stefania, care sufera de epilepsie in stadiul avansat. Multi dintre noi o stim din zilele de vara cand venea in parc , impreuna cu mama ei. Stefania este imobilizata la pat , respira cu ajutorul unui aparat de oxigen si este hranita artificial.In prezent aparatul este inchiriat. Facem apel la dvs pentru a sprijini familia in achizitionarea aparatului de oxigen , care costa 5000 lei. Pentru cei care doresc sa dozeze o suma cat de mica , o pot face in contul Asociatia Parintilor din Scoala Gimnaziala Prof. Cristea Stanescu Cornu.Impreuna putem fi de un real folos acestor familii din comunitatea noastra. Toti banii donati vor merge pentru a achizitiona aparatul de oxigen de care Stefania are atata nevoie. Va multumim! Text copiat de pe fb. Cunosc familia și aș încerca să ajut prin voi. Mulțumesc

Bună ziua, mă numesc Nicoi Georgel, am 35 de ani sunt pe ultimii 100 de metri și încă mă gândesc trecut dacă să vă scriu sau nu... Dar îmi iau curajul să depășesc limita aceasta de am fi rușine... Cel mai bun exemplu l-am luat de la Lorena... Vă ascult de câteva zile și nu știu ce sa fac pierdut și sunt foarte greu de văzut în această vale... oameni dragi... Dar mă bucur că sunt în viață și pot să vă scriu acest mesaj... La începutul anului 2024...in luna Martie am fost la un control, nu mă simțeam prea bine... Când am fost investigat... M-au operat de urgență de apendicita. Și de aici începe povestea mea. În lunile următoare m-am simțit tot așa... Cu dureri și am spus că poate este normal... Am mers din nou la control și am fost suspect de cancer... Între timp, surioara mea, afla pe ultima sută de metri că are leucemie... În luna septembrie... Iar din păcate, într-o luna de zile pierde lupta cu cancerul și în luna octombrie Dumnezeu decide sa o ia la El. După înmormântare...primesc vestea că și eu am cancer și trebuie să iau decizii de a rămâne în țară să mă tratez sau să plece în străinătate... În momentul în care termenul față sunt pe "varii" dacă pot folosi acest lucru. Am nevoie de ajutorul vostru! Vă mulțumesc! Vă scriu acest mesaj cu toată rușinea, pe ultima sută de metri...

Bună ziua ma numesc Kimpala sunt din București și apelez la dumneavoastră pentru ca am mare nevoie de ajutorul vostru!

Sunt diagnosticat cu Atrofie de nerv optic, iar singura mea șansă să nu îmi privesc acest tratament în Turcia care costă 30000 de euro.

Buna ziua va salut si va imbratisez cu drag. El este Ianis copil de 10 anisori si in urma cu fix un an pe 24 decembrie sa sa imbolnavit foarte grav din cauza unei bacterii de la carnea de porc. va spun ca sincer a fost o trauma si este pentru noi parinti, in doar 3 zile a facut paralizie asimetrica si dificultati de vorbire si de inghitire dupa a utmat o saptamana de coma cel mai greu moment pentru noi, acum el nu poate sa mearga, sa inghita si este nevoit sa poarte traheostoma si va scpun ca nu este foarte auzim de a intelege ca am primit foarte mult. o recomandare de recuperare in Mexic si suma este foarte mare pentru noi, suma de 30.000 de euro plus costuri de transport cazare si multe altele ce va mai fi recunoscatori daca ne ajutati dar Dumnezeu are ultimul cuvant daca este ingaduit. de el va fi ajutat cu Drag Ianis.

Numele meu este Nicolas an 11 ani si tot ce imi doresc este de a mancare ca eu si frati mei sa nu mai dormim flamanzi mami ne creste singura suntem 6 frati nu avem casa stam la cineva pana trece iarna sunt mic dar ma doare cand o vad pe mama ca plânge in fiecare noapte imi doresc câte o jucărie și doar dacă se poate nu trebuie să opteze pentru noi patru, dacă nu este folosit, nu trebuie să optați nouă. ,zero ,patru opt șase Dumnezeu sa va binecuvinteze

Numele meu este Daria am 11 ani mami ne creste singura

Bună dimineața mă numesc Mastan Mădălina am un băiat special diagnostic principal spina bifida plus multe altele va rog din tot sufletul meu să ne ajutați și pe noi Andrei are șase ani el la naștere a simtit decât până la buric din cauza defectului pe coloana acum după ani de terapii simpte până la genunchi se sprijină pe ei dar acestea sunt extrem de costisitoare și va rog din tot sufletul meu să ne ajutați și pe noi sal vedem pe copilul nostru pe picioare .va rog din suflet.multumim anticipat

Imi doresc de Mos Craciun un papagal blând ca sa pot sa arat iubirea mea fata de pasari,multumesc

Povestea noastră Mă numesc Brumar Lenuța, sunt căsătorită și locuiesc în Săcele, județul Brașov. Sunt mamă a cinci copilași minunați, iar familia noastră este formată din șapte persoane. În prezent locuim în chirie. Am fost nevoiți să schimbăm deja a doua chirie din cauza problemelor cu proprietarii. Nu avem condiții bune, dar mulțumim lui Dumnezeu că suntem împreună. Am ajuns să mă mulțumesc cu prezentul și cu iubirea soțului meu și a copiilor mei. Spun toate acestea pentru că, acum 13 luni, am trecut prin cel mai mare coșmar al vieții mele. Totul a început din dorința sinceră de a le oferi copiilor noștri un viitor mai bun. Crescuseră, nevoile lor deveniseră tot mai mari, iar noi simțeam că, în România, nu mai reușim să le oferim suficient. După multe discuții și speranțe, eu și soțul meu am decis să plecăm la muncă în Germania. Ajunși acolo, am început viața de la zero: școală pentru copii, muncă, chirie, adaptare. Soțul meu muncea din greu, iar eu mă ocupam de copii. Încercam să ne ținem pe picioare, să fim o familie unită. Din păcate, din cauza unor conflicte cu rude aflate acolo, lucrurile au luat o întorsătură cumplită. Fără dovezi, fără adevăr, au fost făcute declarații mincinoase către autoritățile germane. Nici nu am apucat să înțelegem ce se întâmplă, că statul ne-a luat copiii: unii direct de la școală, iar pe cei mici din brațele mele. În acele clipe am simțit că mi se rupe sufletul, că pământul dispare de sub picioarele mele. A fost un coșmar greu de descris în cuvinte. Eu și soțul meu am rămas singuri într-o casă goală, fără copii, fără explicații, fără ajutor. Înnebuneam de durere. Ne-am sprijinit unul pe altul și am decis să luptăm. Am început o luptă grea cu sistemul german, cu minciuni, cu nedreptăți. Copiii noștri au fost plasați în familii adoptive, unde au fost bătuți, maltratați și chinuiți. Când mi-am văzut copiii așa, distruși și speriați, am simțit că mor pe loc. După ce s-a dovedit că erau abuzați, am reușit cu greu să fiu mutată într-un centru împreună cu ei. Pentru a plăti avocații, mi-am vândut casa din România. Nu-mi mai păsa dacă rămân fără nimic – voiam doar să-mi salvez copiii. Soțul meu venea de la sute de kilometri cu trenul, doar ca să ne poată vedea o oră pe zi. Avocații ne-au spus clar: copiii ne vor fi luați definitiv. Atunci, cu frică de Dumnezeu și cu inima frântă, am luat cea mai periculoasă decizie din viața mea: mi-am luat copiii și am fugit din Germania. Am fugit cu teamă, cu groază, dar și cu speranța că altfel i-aș fi pierdut pentru totdeauna. Ne-am întors în România fără nimic. Doar cu hainele de pe noi. Nu mai aveam casă, nu mai aveam bani, nu mai aveam siguranță. Aveam doar unul pe altul. Părinții soțului ne-au ajutat să plătim o chirie mică, unde am stat până acum două luni. Spațiul era extrem de mic – nu aveam loc nici măcar pentru o masă. Am muncit împreună cu soțul meu și am încercat să o luăm de la zero. Din păcate, din cauza haosului din Germania, am rămas în urmă cu ratele din România. Am cerut ajutor la Primăria Săcele pentru o chirie socială, dar nu am fost considerați eligibili. În prezent, doar soțul meu lucrează. Banca îi oprește 50% din salariu. Eu nu mai pot munci, pentru că sunt însărcinată. În timpul liber, soțul meu mai muncește cu ziua ca să putem supraviețui. Din salariu plătim utilitățile, iar din alocațiile copiilor încercăm să acoperim strictul necesar. Nu avem bani. Nu avem casă. Nu avem posibilități. Dar ne avem unul pe altul. Și asta este tot ce mai contează în viața mea.

Am 47 de anii am ramas fara servici din cauza ca sufar de RCH care este o boala autoimuna care acum a revenit si trebuie sa fac din nou control dar care din pacate in tara noastra Nu se poate daca nu esti asigurat si sincer Nu stiu ce pot sa fac doar cei care au boala asta stiu despre ce vorbesc .Nu vreau decit sa Traiesc Dumnezeu este Mare Multumesc