Andreea Lichi, un „Suflet de porțelan” în Orașul Faptelor Bune 2020

Când se lasă seara peste București, Andreea Lichi ajunge în Orașul Faptelor Bune. Este o tânără în vârstă de 20 de ani, cu visuri mari și dorințe îndrăznețe. Dar viața a avut alte planuri pentru un „Suflet de porțelan” din Orașul Faptelor Bune.

 

„Andreea este numele meu. Sunt un om simplu, un om bun și pasionat de cunoaștere. Am 20 de ani, iar povestea mea a început acum 6 ani, în apropierea vârstei de 14 ani. Pe atunci eram un copil în pragul adolescenței ce avea planuri, idealuri, rezultate remarcabile la școală, făceam parte dintr-un ansamblu de dansuri populare și mă visam chiar și pe scenele Parisului pentru un festival. În mai puține cuvinte, practic aveam tot ce îmi doream. Însă, un accident rutier m-a aruncat într-un coșmar din care nu m-am mai putut trezi, ci doar să caut mai multe raze de lumină care să-mi călăuzească pașii spre idealuri în care să-mi găsesc rostul. Același accident rutier mi-a furat independența și fericirea și m-a făcut dependentă de niște mașinării ce mă țineau în viață și mă ajutau să respir, într-un mediu în care zilnic câțiva oameni plecau de acolo cu un cearșaf alb pe față. În final, repercursiunile aceluiași accident m-au obligat să mă împrietenesc cu un scaun cu rotile pe tot restul vieții, mi-au fost afectate atât membrele inferioare, cât și cele superioare, precum și respirația. În ciuda încercărilor, am reușit să mă reinventez și să nu mă limitez doar la a consuma. Sunt studentă la psihologie, speaker motivațional, model in evenimentul Atipic Beauty, fac voluntariat și mă implic in diverse proiecte ce au ca scop susținerea persoanelor vulnerabile”, așa își începe Andreea povestea pe platforma Orașul Faptelor Bune.

 

Andreea s-a ridicat din propria cenușă și a publicat chiar și o carte. Se numește „Suflet de porțelan” și este scrisă într-o manieră sensibilă care punctează o realitate pe care mulți nu vor să o conștientizeze. 

„Am scris cartea pentru că atunci când am avut accidentul m-ar fi ajutat enorm să știu că mai sunt și alții ca mine. M-ar fi ajutat enorm experiența lor. Cartea asta a fost cumva și modul meu de a mă descătușa de zecile de emoții si stări pe care le-am trăit fără să îmi doresc. „Suflet de porțelan” este un îndemn la curaj, pentru că eu consider că puterea omului e mai presus de multe limite, important e să nu renunți!”, mărturisește omul simplu numit Andreea Lichi.