Buna dimineața, Orasul Faptelor Buna, oameni cu suflet de aur. Va scriu de urgenta majora, pentru ca pana acum nu am avut nevoie de absolut nimic niciodata, noi doar am donat in fiecare an pana acum. Insa anul acesta, pe 29 august, viata ni s-a schimbat major, si nu familiei extinse nu chiar atat de mult, precum i s-a schimbat verisoarei mele Mădălina. In data de 29 august, de ziua nasterii tatalui ei, dupa o vara de concedii, dupa niste zile ale sotului ei cand venise dintr-un pelerinaj unde o dusese pe mama lui, dupa o seara petrecuta in bucurie acasa cu ei doi si printesa lor ce tocmai facuse 1 an, careia tatal ei ii promisese ca a doua zi o duce in parc ca după 3 zile plecat ii era un dor si s-au jucat ca niciodată. Intr-o noapte de joi spre vineri, totul s-a schimbat dintr-o data. O noapte care a facut diferența, si a schimbat o viață fericita a unei familii abia înființate, s-a dat peste cap. Un AVC al sotului Madalinei de grad 4 le-a distrus viata. Cei de la urgente din Ploiești nu i-au dat sanse, i-au zis din start sa nu isi faca sperante ca nu are cum sa supraviețuiască. Nu a suportat ideea, si imediat alaturi de fratele sotului si familie s-a consultat, a citit tot ce se putea într-o noapte sa se informeze de un avc, ca nimeni nu stia nimic, nu am trecut niciodată prin asa ceva. Au gasit o speranță ca se poate opera sa scoată sangele ce cursese de la veba ce s-a spart in mijlocul creierului. Era o operatie simpla din ce am aflat atunci, pe care doctorii de la Ploiești nu a vrut sa o faca nici unul. Am cautat la toate spitalele la București, nimeni nu era disponibil, unii nu aveau paturi la ati. Unul dintre medicii cu care am vorbit in ziua aceea ne-a zis din start, doamna este vineri, vine weekendul, nu se baga nimeni ca toti sunt cu gandul la relaxarea din weekend. Nimeni nu a zis ca nu va ma apuca ziua de luni ca sa revina lumea la treaba sa il poata opera, oricum pana atunci se inflama creierul extrem de rau. Nu mai avea ce sa ii faca. Într-un final, nu stiu cum, D-zeu a facut posibil sa ajungem la un doctor din Cluj, la o clinica, care a zis ca il operează, are patul deja pregătit, numai sa il ducem acolo ca e riscant cu drumul, ca e posibil sa nu reziste drumul, avand tensiunea inca foarte mare. Într-un final, spre seara vineri seara cu toate semnăturile posibile si cu inima stransa, si cu toate riscurile au plecat spre Cluj. Au riscat totul, ca si daca ramanea la Ploiești murea ca nu baga nimeni in seama. Si D-zeu a fost tot timpul alaturi si a facut numai miracole de atunci, pt ca exact înainte sa plece i s-a stabilizat tensiunea, a ajuns la 3 noaptea in Cluj cu bine. Medicul la care a ajuns, a doua zi dimineața l-a preluat, l-a operat, a rămas surprins ca a rezistat la operație, si apoi au urmat zile de surprindere pt toti, chiar si pt medici, a rezistat si D-zeu a fost alături de el tot timpul. Dupa cateva săptămâni a reușit sa deschidă si ochii. Într-un final, a ajuns in stadiul in care doctorii de la ati din Cluj i-au zis ca trebuie sa il ia de acolo ca nu mai este caz de ati, ca ii trebuie recuperare, el fiind alimentat prin stratohstoma (cred ca asa se numește, verisoara mea stie mai bine, ca pana acum nici nu am auzit de asa ceva). De aici au plecat celelalte probleme, clinici care nu vor sa il primească cu aceaste furtune. Au gasit o clinica in Targu Mures, l-au dus, l-a ținut acolo aprox o luna, a fost totul foarte bine, s-au vazut schimbari majore in recuperarea lui, insa enorm de costisitor, 20000 lei a platit atunci doar pe 3 sapt sau o luna, nu mai stiu exact cat a stat. Madalina tot a mai cautat, a gasit varianta la spitalul Elias din București, a citit recenzii, au zis ca este bine, era de stat si o mai ajutau ca la cheltuieli ca aici nu platea nimic macar o perioada pana mai facea rost de bani. Insa aici nu a fost ingrijit si nu a lucrat ca in Targu Mures. S-a dus inapoi cu 3 săptămâni, tot ce a castigat in recuperare la Targu Mures, aici s-a dus inapoi cu 3 saotamani