Mă numesc Alina, sunt o mamă singură, a unei fete de 15 ani cu autism. Sunt angajata și am un salariu minim pe economie, iar salariul nu face față la toate facturile, terapii și problemele de zi cu zi, mai ales că o mai am și pe mama mea în întreținere. Îmi doresc să o ajut pe fiica mea cu pregătirea pentru Evaluarea Națională, ea fiind clasa a 8-a, pentru că este un copil bun și îmi doresc să aibă șanse la o viață cât se poate de normala și un viitor bun, iar financiar mă depășește! Mulțumesc anticipat! Sărbători fericite tuturor și multă sănătate!

Totul a început acum 8 ani.Mi am făcut toate analizele ,am avut o sarcina farà probleme.Am născut băiatul cu nota 9 Apgar,totul a fost ok până a doua zi când m au chemat doctorii să mi dau acordul să ii facă o electrocardiogramă.Din acel control au depistat ca nu poate respira,ca avea saturatie undeva până in 66%,începuse să se cianozeze pe la extremitati,spună du mi foarte clar ca la Pitești nu este apatura necesara ca să l poata ajuta.De Marti până vineri când l am internat la București là terapie intensiva la Marie Curie,am încercat pe toate partile să l duc acolo deoarece acolo era ajutor de specialità te doar ca am ajuns foarte greu acolo.L au dus cu elicopterul,pana la spital a fost cumplit.La spital ul Marie Curie ,au depistat ca are o malformație la inimă ,malformație ebstein,ceea ce înseamnă ca nu are o valva si sângele nu i pomeaza cum trebuie in organism.Am stat 2 săptămâni là terapie intensiva sub supravegherea domnul doctor Carstoveanu,un medic de exceptie.dupa 2 săptămâni domnul doctor a spus ca nu mai este nevoie să l operăm acum deoarece este prea mic,si vom merge așa pana vor exista schimbari.Din păcate anul acesta ,deci după 8 ani S au văzut schimbari là ecografie,si din păcate trebuie operat pe cord.Am primit răspunsul de la clinica San Donato din Italia,ca putem să mergem sa l operăm.Daca putem gasi oamneni care pot să ajute,tratamentul si spitalizarea va fi de lunga durata si cred ca vor fi costuri.Daa puteți să ajutați cu ce puteți ,va mulțumim!

Bunâ seara! Am 55 de ani, diabetic grad 2, insulino dependent și o am ìn ìngrijire și pe mama mea ìn vîrstă de 77 de ani, cu probleme locomotorii. Mama se mișcă doar cu cadru, doar în locuință. În urma unor complicații mi-a fost amputat piciorul stîng, deasupra genunchiului. Aș avea nevoie de protezarea piciorului amputat pentru a putea avea în continuare grijă de mama. Mulțumesc, Ion

Vreau să vă împărtășesc povestea unui tânăr de 35 de ani, din zona noastră, a cărui viață s-a schimbat radical în urma unui accident grav la locul de muncă. După multe luni de spitalizare și numeroase complicații, a reușit să ajungă acasă, însă a rămas imobilizat la pat. Din păcate, situația lui financiară este una foarte dificilă. Prin intermediul unei fundații, a primit la un moment dat un căruț electric, care îi oferea singura șansă de a se deplasa și de a mai simți puțină libertate. Acest căruț s-a stricat, iar acum el este din nou „condamnat” la pat. Nu cunosc exact diagnosticul medical, însă este clar că nici mâinile nu le poate folosi suficient pentru a se deplasa cu un căruț manual, ceea ce face situația și mai dureroasă.

Va mulțumesc pentru tot .am nevoie de un coltar pentru mine și copii mei

Buna seara radio ZU. Ma numesc Adriana si as dori sa va prezint pe scurt povestea unei familii cu suflet mare si curat care are nevoie de ajutorul vostru. Familia Anechitei din Botosani este formata din 7 suflete frumoase(Daniel tatal, Andreea mama, Matei,Iustina,Filp,Timotei si Casiana)care locuiesc cu totii de 14 ani intr-un apartament cu 2 camere micut,modest dar curat. Venitul familiei din pacate nu le permite sa isi inchirieze un imobil mai mare. Ei intruchipeaza simplitatea si dorinta in cel mai pur sens al cuvantului. Niciodata, indiferent de circumstante nu au intins mana sa cerseasca sau sa ceara ajutor , ci doar prin munca au realizat tot si au crescut toti cei 5 copilasi. Tatal este cel care are doua locuri de munca( profesor de religie si dascal la o biserica) si este mereu dedicat ,bland si dispus sa ajute pe orice oricand. Rugaciunile lui si ale sotiei Andreea mereu truditoare , au fost ascultate de Maicuta Domnului care a facut minunea ca acum o luna Daniel sa fie hiritonisit preot si sa fie repartizat catre Parohia Bisericii Nasterea Maicii Domnului , din comuna Blandesti,sat Talpa jud Botosani. Aceasta bucurie a venit si cu o realitate trista,Sfanta Biserica veche de un secol are mari probleme : de la acoperis care sta sa cada si ploua in biserica, la tencuiala si pictura care se decojeste, la soba care nu mai face fata incalzirii ,candelabre si sfesnice in stare avansata de degradare. Pe langa problemele Sfintei Biserici si casa parohiala are probleme de la necesarul de apa, la partea electrica ,din nou incalzirea care nu este functionala si multe altele. Dorinta cea mai mare a preotului este sa scoata la lumina mica bisericuta garbovita de ignoranta , sa faca un mic rai din ea iar la casa parohiala sa aduca imbunatatiri ca sa poata fi decenta si locuibila. Orasul faptelor bune va rog haideti sa le dam o mana de ajutor cu orice doriti si puteti( lemne de incalzit,materiale de constructii ...) Va multumesc ca mi-ati ascultat povestea. Sarbatori binecuvantate!

Mă numesc Antonovici Emilia, sunt mama unei fetițe pe care în urmă cu 7 ani pe vremea când era în burtică la 27 săptămâni a făcut un atac cerebral intrauterin. Medicii nu ne-au dat nicio șansă la nimic, dar fetița s-a încăpățânat să fie bine și să dea peste cap prognosticele medicilor. Mai avem multe de recuperat, am recuperat extrem de multe , dar încă nu merge singurică în picioare.avem nevoie de o sumă destul de mare de bănuți pentru a merge la o intervenție la piciorușe în Germania, după care avem nevoie de te roșie intensiv unde iarăși avem nevoie de bani. Vă rog mult , să ne aveți și pe noi în vedere. Fetița este superba, super inteligentă, are toate șansele să fie un copil și un om cat mai aproape de realitate. Vrem să arătăm lumii ca minunile chiar există, dar financiar deja este prea mult pentru noi. Nu am făcut-o vizibilă până acum în mediul online, dar acum m-am decis ca fără ajutorul oamenilor, nu reușim. Vă mulțumesc din inimă

Știu că sunt multe cazuri , dar vreau sa cer ajutor pentru ca soțul meu sa poată merge dinou sa fie alaturi de noi asa acum era înainte, alaturi de mine și copii noștri. Este imposibil pentru noi să strângem bani sa mergem în Moscova, acolo avem o mica speranța cu schimb de celule stem și suma este aproximativ 60000 euro. Noi deja suntem programati in 27 ianuarie...dar nu cred că reușim singuri. Mă rog din tot sufletul să mă țină Dumnezeu tare sa rezist , e foarte greu pentru mine , dar pentru el care nu prea mai poate sa se deplaseze singur cred că se simte neputincios și îl văd cum suferă că nu poate să ne mai ajute. Știu că și el va scris , mi-a spus, dar el nu știe că am scris mesajul asta. O sa incercam tot posibilul. Va rog frumos , daca vreți detalii să mă sunați. Mulțumim ! Sărbători fericite tuturor! Va iubim și ascultam Radio Zu zilnic.

Bună seara! Ne-ar ajuta extraordinar de mult o mașină de spălat. Din păcate a noastră s-a defectat. Nu contează dacă este nouă sau folosită,ne dorim doar să fie funcțională. Mulțumesc!

DECEMBRIE: Garda de iarnă Sache — 30.000 lei În decembrie, oamenii își fac liste cu cadouri. Noi ne facem liste cu urgențe. În ultimele săptămâni, la Sache, lupta a devenit „normalul”: peste 70% dintre internări sunt pisici — pui de câteva luni cu panleucopenie, adulți cu insuficiență renală, cazuri care nu au „după sărbători”. Au doar astăzi. Și, printre ele, apar mereu ei. Cei care intră pe ușă fără timp, fără voce, fără „plan B”: Daisy — lovită de mașină, iar șoferul a fugit. „O astfel de rană e incompatibilă cu viața fără îngrijire.” Daisy a ajuns la noi în ultimul moment. Pitica — „a ajuns la noi, este în siguranță” pentru că o rețea întreagă de oameni s-a mișcat ca un singur corp. Siguranța asta nu e un sentiment. E internare, tratament, investigații, zile întregi de grijă. Lupin — „Lovit de mașină. Fracturi. Durere. Tăcere.” Un câine pe care statisticile îl numesc „caz rutier”. Noi îl numim Lupin. Și faptul că trăiește începe cu un gest simplu: cineva n-a întors privirea Ciupi — a ajuns „pe mâinile cele mai bune”. Uneori, salvarea înseamnă și să poți trimite mai departe, rapid, către intervenția corectă, înainte să fie prea târziu. De asta cerem ceva concret: 30.000 lei = o lună în care ușa rămâne deschisă Pentru analize și imagistică atunci când nu ai voie să ghicești. Pentru anestezie și consumabile atunci când trebuie să operezi acum. Pentru tratamente și internări atunci când un corp mic se ține de viață cu perfuzii și minute. Nu e o campanie. E decembrie. Și e gardă. Ajută-ne să strângem 30.000 lei până la 21 decembrie pentru Asociația Sache și animalele salvate în clinica noastră.

Am probleme cu auzul si nu am bani pentru aparate . Va rog ajutatima!!!! am grad mare de surzenie!

Buna ziua ! Ma numesc Mari .am 2 copii si mias dori din tot sufletul sa am ce sa le pun pe masa de sarbatori la copii.eu lucrez femeie de serviciu si bani care ai castig abea ma descurc sa platesc chiria si utilitatile.mias dori sa simtim si noi cu adevarat ca vine craciunul.

Buna ziua ma numesc Cozma Ionela am 40 de ani sunt din Constanța mărită am doi copii o fată de 20 de ani la facultate, un băiat de 16 cu diabet tip 1 cu pensie de handicap, soțul lucrează in afara , nu știu daca o se îndeplinească ce doresc .Un teren in in jur de 300mp, Constanța pentru a îmi face o casa noi momentan stam cu chirie. Dorim in rate sau daca poate nicineva cu suflet mare sa nu fie sume forțează.mari pana in 10.000 mi de euro .Eu si soțul proveniți din famili de câte 5 frați la el părinții nu mai sunt .Sincer nu mai știu ce sa mai scriu am emoții daca se.poate lua in considerare si dorința mea .Știu ca sunt cazuri foarte dureroase ,mult mai importante fata de ce am scris eu acum. Vă mulțumesc chiar daca nu o să fie luat in considerare. Va admir si va doresc un an plin de bucurii alături de cei dragi sănătate si iubire

Buna ziua, Ma numesc Ichim Mirela Valentina ,am 27 de ani, dar locuiesc cu chirie in Galati pentru ca locuita din Independenta este in paragina. si povestea mea este urmatoarea : Parintii mi-au murit cind eram in scoala , ultima a murit mama cind eram clasa a 9a. Nu am putut sa mai termin scoala ,din lipsa banilor . Am muncit ,tot ce am putut in acest timp . Am 3 copii , unul este diagnosticat cu autism . Ii cresc singura . Ca sa pot sa muncesc pentru cel mic ,cu autism , trebuie sa am pe cineva care sa stea cu el .Locuiesc intr-o garsoniere cu chirie . As avea nevoie de un ajutor pentru terapia baiatului cu autism care este estimate la 500 lei /luna si un ajutor pentru plata chiriei pe o perioada mai lunga . Sau daca as putea fi ajutata sa achizitionez o locuinta modesta cu 2 camere, sa am unde sta cu copii. Cu drag , Ichim Mirela

Povestea lui David Până la vârsta de 8 ani, David a fost un copil perfect sănătos, plin de energie și bucurie, cu zâmbetul mereu pe chip și cu poftă de viață. Nimic nu anunța furtuna care urma să ne răstoarne lumea.Totul a început cu o simplă durere de burtică. O durere banală, cum au mulți copii. Dar, din păcate, în lunile ce au urmat, am început un drum lung și obositor prin cabinete medicale, șase luni în care am întrebat, am sperat și am căutat un răspuns, fără ca cineva să ne poată spune ce are.După jumătate de an de incertitudine, am primit diagnosticul care ne-a sfâșiat inimile: David avea o tumoră cerebrală. A urmat imediat operația și o lună de zile de coșmar într-un spital de adulți, departe de lumea copilăriei lui. Operația a salvat viața lui David, dar a lăsat urme grele. După intervenție, copilul meu care până nu demult alerga și râdea nu mai putea să meargă, nu se mai putea așeza singur în fund, nu înțelegea ce i se întâmplă. Într-o clipă, viața i s-a schimbat radical, iar noi am intrat într-o luptă pe viață și pe moarte, cu necunoscutul, cu neputința și cu speranța că vom găsi puterea să mergem mai departe.Au urmat luni grele de chimioterapie. Tratamente obositoare, nopți nedormite, momente în care corpul lui firav a cedat sub greutateasubstanțelor toxice, dar sufletul lui a rămas puternic. A îndurat fiecare ședință cu curaj, deși ochii lui spuneau tot ce cuvintele nu puteau exprima. După chimioterapie, am început protonoterapia, o altă etapă dificilă, dar necesară. Zilnic, David a fost supus acelor ședințe, iar fiecare drum la tratament era o dovadă de voință și rezistență. Era prea mic pentru o asemenea încercare, dar a găsit în el o putere pe care mulți adulți nu o au.Lupta nu s-a terminat aici. Recuperarea a fost și este un drum lung, cu pași mici, dar plini de speranță. Am văzut cum David reînvață lucruri simple, cum se ridică încet, cum încearcă din nou să își recapete independența.David este un luptător. Povestea lui este despre durere, dar și despre curaj, despre pierderi, dar și despre renaștere, despre cât de mult poate un copil să îndure și totuși să zâmbească.Astăzi, dorința mea cea mai mare este ca David să poată beneficia de terapii care îi sunt atât de necesare pentru o viață independentă.

Prietena mea are un băiețel diagnosticat cu Encefalitaa acuta cronica netratata. Sebi are doar 7 ani și visează la o viata mai buna. Pe data de 24 decembrie este programat la un spital din Turcia pentru primul transplant de celule stem, urmând și un al doilea pe data de 7 ianuarie. Am reușit pana acum cu ajutorul oamenilor cu suflet mare sa strângem suma ptr intervenție și pt. A plății factura către spital dar mai avem nevoie de suma de 4780 pentru transport și cazare. Va rog din suflet sa ajutam un băiețel sa aibe o viata mai buna.

Suntem părinții a patru copii din Iași, cum căsătoria a început dupa facultate nu am reusit să ne achiziționat o locuință, luna de luna salatul soțului merge pe cheltuieli,care din ce in ce mai mult cresc, iar alocația celor patru mici acoperă chiria. Ne ocupam de educația lor,copiii au 10,8,6,3 ani,sotul face naveta iar eu ma ocup de ei de școală si cele casnice.Nu ușor mi-a fost sa-mi dau demisia, dar pentru ei merita sacrificiul.Slava Domnului ca sunt sănătoși. Departe ne este realizarea dorinței lor de a avea casa lor,dar măcar sa ne descurcam asa si sa investim in educația lor. Luna decembrie este cu multe cheltuieli,la școală, la grădiniță si mai am de adunat la chirie 1000 de lei. Va mulțumesc pentru toata dragostea cu care an de an schimbați vieti,lacrimi,dorințe marea familie Zu.

Buna ziua! Sunt o studentă care provine dintr-o localitate apropiată de Oradea. De mică iubesc animalele si incerc din puținul pe care il am sa ajut diferite cazuri mai putin fericite. Mama este cea care ma sprijină si care mă încurajează să nu renunț. Așadar, anul asta de Crăciun vreau sa i îndeplinesc o mare dorință, aceea de a ajuta o asociație din localitatea noastră unde o femeie, Maria Raski alături de câteva ajutoare silitoare se ocupa de 500 de suflete. Multe din aceste animale au fost abandonate pe camp, gasite sub poduri sau chiar lasate la poarta asociației. Doamna Maria Raski foarte greu reușește să colecteze mâncare pentru atâtea guri, de cele mai multe ori mancarea primită la colectare nu ajunge mai mult de o saptamana. Asociația Animalelor Innocente are nevoie de ajutor, mai ales de hrană, dar si pentru tratamente. Nu mi doresc nimic mai mult decat să ajut asociația si pe dn Maria. Orice forma de ajutor e binevenită si mi as dori ca românii sa fie cat se poate de darnici, blânzi si cu animalele gasite pe străzi. Multumesc anticipat daca mi ati citit povestea!❤️

Ma numesc Ioana, sunt mama unei minuni de 4 ani, care are paralizie cerebrala si a unei minunate de 5 luni, clinic sănătoasă. viata noastră de 4 ani este un carusel cu de toate, dar cel mai important, suntem in plin proces sa ne atingem obiectivul, acela ca într un an, fetita mea sa mearga de mana cu noi. sa nu mai frecventam cu aceeași intensitate centrele de terapii din țară. Avem nevoie de sprijin, terapiile costa mulți, foarte mulți bani. Intre 6000-10000 lei lunar. Va rugam,țineți cont de noi. Va mulțumesc

Povestea mea nu este povestea mea, este ❤️ Povestea lui Patrick Christian Gîrjoaba Patrick, nepotelul meu are doar 1 an și 9 luni, dar viața lui a început cu o luptă pe care niciun copil nu ar trebui să o ducă. S-a născut la termen, fără riscuri sau complicații în sarcină, însă imediat după venirea pe lume medicii au observat că ceva nu este în regulă. Comportamentul lui, reacțiile lui, liniștea lui… toate au făcut ca personalul medical să îl sededeze și să îl ducă de urgență la intubare. Primele săptămâni din viața lui Patrick nu au fost în brațele mamei, ci printre perfuzii, fire, aparate și analize. I s-au făcut investigații peste investigații, iar sângele îi a fost trimis până în Londra pentru teste genetice. După două luni de incertitudine și teamă, diagnosticul a venit ca un trăsnet, Patrick nu aude- Hiperacuzie bilaterala, Patrick avea nevoie de operație pentru implant cohlear. A fost pus pe lista de așteptare și, ca printr-un miracol, a reușit să fie operat înainte de împlinirea vârstei de un an. Acesta a fost primul pas către lume, către sunet, către șansa de a crește așa cum cresc toți copiii. Dar lupta lui Patrick nu s-a încheiat aici. Pe lângă hipoacuzie, micuțul are și probleme locomotorii, iar mama lui îl duce aproape zilnic la terapii: kinetoterapie, terapie Voita, logopedie. Datorită acestor eforturi imense, abia de curând a început să facă primii pași. Tatăl muncește, mama îl îngrijește necontenit, iar fiecare progres al lui Patrick este plătit cu foarte multă muncă – și, din păcate, cu costuri pe care familia abia le mai poate acoperi. Patrick a început să perceapă sunete cu urechiusa operată, începe să interacționeze, să privească oamenii cu curiozitate și să râdă. Dar încă nu poate vorbi, iar lipsa celui de-al doilea implant îl poate face să perceapă sunetele distorsionat, ceea ce îi va îngreuna mult dezvoltarea. Pe lângă acestea, inimioara lui Patrick are nevoie în continuare de monitorizare, iar terapiile nu pot fi oprite nici măcar pentru o perioadă scurtă: listele de la stat sunt lungi, iar timpul, pentru el, contează enorm. Patrick este un copil vesel, activ, plin de viață. Dar are nevoie de ajutor ca să meargă, să audă, să vorbească… să fie doar un copil. Orice contribuție îi poate schimba viitorul. Pentru el, fiecare pas, fiecare silabă, fiecare zâmbet reprezintă o victorie.