Bună seara mă adresez cu o tristețe profundă. Am foarte multe bănci în care sunt la limită lună de luna daca îmi rămâne 200 de lei .Am trecut printr-un divorț urat cu pensie alimentară. Rămasă fara casa luat de la 0 toată viata fără copil minor nevăzut de 2 ani din cauza fostul ui sot .Am cedat tot pentru copil. Am acumulat la bănci aproape un miliard jumate .Sunt luni când sper că Va veni si soarele pe strada mea să pot scăpa de povara acestor datorii. Să pot să îmi iau si eu o căsuța la curte. Acum că am reușit să îmi reiau legătura cu copilul să îi pot oferi un cămin liniștit. Într-adevăr sunt cadru medical dar nu este un salariu uao...5600 .Nu cer mila dar este un stres pe care nimeni nu ar vrea să treacă să muncești lună de luna să nu ai din ce trăi că sti că ai bănci. După divorț am rămas cu mâna goala iar băncile le- am făcut pentru a- mi lua o mașină să mă pot descurca cu transportul să mă pot descurca într-un fel .Am mai avut si al doilea job dar din motive de sănătate am renunțat la 37 am ajuns să iau 15 pastile pe baza de stres de la foarte multe datorii. Nu știu daca exista sau pot fi încadrată la aceasta minune de achitarea băncilor dar eu sper că Dumnezeu mă va ajuta si asculta de acolo de sus. Cred că sunt alții oamenii într-o situație si mai rău si daca as avea o putere as ajuta pe toată lumea Oamenii frumoși cu inima bună.

Giulia, fetita de 7 ani a prietenilor nostri, este un copil plin de curiozitate, bucurie si lumina. Vara anului 2025 a adus însă o încercare uriașă pentru ea și pentru întreaga familie: mânuța ei stângă la început să nu mai funcționeze normal. Investigațiile medicale au scos la iveală un diagnostic crunt— o formațiune tumorală infiltrativă la nivelul trunchiului cerebral, o zonă extrem de delicată, responsabilă de funcții vitale. Pe 9 iulie 2025, Giulia a fost operată la Timișoara, unde medicii au reușit să îndepărteze o parte din tumoră. Diagnostic inițial stabilit în România a fost unul agresiv — gliom difuz. Speranța a renăscut însă odată cu rezultatele obținute în urma analizelor efectuate la Institutul Gustave Roussy din Paris: astrocitom pilocitic, o tumoră de grad scăzut, dar localizată într-o zonă extrem de sensibilă. Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, Giulia a ajuns în Franța, sub dr. Jacques Grill, de la Institutul Gustave Roussy, a decis că este necesară o nouă intervenție chirurgicală de urgență. Pe 2 decembrie 2025, Giulia a trecut printr-o operație extrem de dificilă, care a durat 8 ore, realizată cu profesionalism și grijă de echipa Clinicii Necker. Intervenția a decurs bine, însă formațiunea tumorală nu a putut fi îndepărtată în totalitate. Costurile operației au fost acoperite datorită generozității oamenilor care le-au fost alături. În prezent, Giulia se află în recuperare, dar acesta este doar primul pas al unui drum lung. Pentru ea există mai multe opțiuni terapeutice, pentru care suntem profund recunoscători: • participarea la un trial clinic în Franța (terapie standard sau experimentală, cu repartizare aleatorie); • o variantă de tratament în România (Cluj), cu monitorizare constantă și colaborare strânsă cu echipa medicală din Franța; • în cazul unui răspuns insuficient, alte terapii disponibile exclusiv în Franța. Indiferent de opțiunea aleasă, durata estimată a tratamentului este de 12–18 luni. Pe parcurs, medici iau în calcul și posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale, dacă restul tumoral se va retrage suficient de mult de țesutul sănătos. Din păcate, costurile acestui parcurs medical depășesc cu multe posibilități familii. De aceea, apelăm la bunătatea și generozitatea voastră. Fiecare gest, fiecare gând bun și fiecare contribuție pot face diferența și îi pot oferi Giuliei șansa la viață pe care o merită.

Buna seara cu respect ptr tot cea ce faceti Va descriu in cateva cuvinte povestea mea . In urma cu 22 de ani am simțit ultimul Crăciun împlinit casatorinduma și tot o dată minunea din viața mea fetiță a venit pe lume atunci a fost ultimul Crăciun fericit viața mi-a întâmpinat cu un accident de muncă unde mi-am rupt coloana prin cădere de la înălțime la cv timp am pierdut tot părinți familiei. De-atunci lupt și încercați să cred că voi mai trăii un Crăciun fericit vreodată am lucrat așa cu dizabilități sa nu fiu o povară ptr nimeni dar de cele mai multe ori am fost dezamăgit de oameni as dori sa vb cu cnv f serioși în domeniul construcțiilor ptr a face cea ce-mi place construite am o firmă ne-am câștigat contractul f. ptr un trai decent și să îmi pot asigura tratamentul necesare sper să vină acest Crăciun va mulțumesc că m-ați ascultat daniel.

Povestea mea – un strigăt tăcut de ajutor Nu mi-a fost niciodată ușor să cer ajutor. Am fost crescută să îndur, să strâng din dinți și să merg mai departe, indiferent cât de greu mi-ar fi fost. Astăzi însă, scriu aceste rânduri cu inima strânsă, pentru că am ajuns într-un punct în care nu mai pot singură. Sunt mamă. Am o fetiță de 4 ani, lumina vieții mele, motivul pentru care mă ridic în fiecare dimineață chiar și atunci când nu mai am putere. Zâmbetul ei este singurul lucru care mă ține întreagă când simt că totul se prăbușește în jurul meu. Pe lângă grijile zilnice, mă lupt și cu o boală grea – hepatită. Sunt zile în care corpul meu cedează, oboseala este copleșitoare, iar frica pentru viitor mă apasă mai tare decât durerea fizică. Cu toate acestea, încerc să fiu puternică pentru copilul meu. Ea nu trebuie să simtă cât de greu îmi este. Din cauza problemelor de sănătate și a dificultăților financiare, am acumulat datorii. Datorii care cresc, care mă urmăresc noaptea și îmi fură liniștea. Am încercat să le rezolv singură, am tăiat de peste tot, am renunțat la mine, dar nu a fost suficient. Cel mai tare mă doare gândul că fetița mea ar putea simți lipsuri. Că nu îi pot oferi tot ce merită. Că, într-o zi, mă va întreba de ce mama e mereu tristă sau îngrijorată. Scriu aceste rânduri cu rușine, dar și cu speranță. Speranța că mai există oameni cu suflet mare, oameni care înțeleg că uneori viața ne pune la pământ fără să ne întrebe dacă suntem pregătiți. Orice ajutor, oricât de mic, înseamnă enorm pentru mine. Înseamnă o datorie mai puțin, o noapte dormită fără lacrimi, un viitor puțin mai sigur pentru copilul meu.

Buna seara , va scriu pentru a oferi ajutorului mele Mirela , Mirela a nascut un bebelus care are probleme are gaura in cerul gurii si buza rupta , acum probleme cu munca ff grea unde bebelușul are nevoie de intervenții chirurgicale sprijine și construcție asta înseamnă costuri , acasă îl așteaptă pentru a-mi putea ajuta, David frățiorul mai face o terapie pentru a-mi ajuta a trece peste cumpănă

Bună seara, va rog să mă ajutați și cu povestea băiețelul meu pe nume Andrei, în urma unor tratamente greșite suferă de mai multe afecțiuni epilepsie, autism, întârziere mintala, tulburări, leziuni cerebrale, va rog mult să mă ajutați și pe mine cu povestea copilașului, avem nevoie de ajutor medical tot ce trebuie, pentru a ajuta sufletul. Mulțumesc din suflet

Bună ziua sint mama lui Datcu Ciprian Florin cu teteapareza spastica avem nevoie pt un fotoliu rulant pt alerga la maraton suma fiind 5000 Euro. Va mulțumim mult.

Bună ziua!Suntem o familie mai greu încercată de soarta. Avem 4ingerasi. Dintre care 2bolnavi grav. Fata cea mare are handicap retard mintal sever iq34,parezadreapta si multe alte complicații(are 23ani dar gândește ca un copil de 1an și jumatate)și băiețelul cel mic are cancer ganglionar( este operat odata la gat și urneazs alta operatie ). Toți bănuți nos care i-am câștigat muncind și cu greu se duc pe drumuri la București la spital și la terapie. Va rugam mult sa ne ajutati sa le pot oferi putin pe masa de Crăciun.Atat vreau!Doamne ajuta!

Scriu aceste randuri cu multa speranta si recunostinta. Cred cu tarie ca fiecare copil merita o sansa, iar uneori aceasta sansa vine din solidaritatea celor din jur. Aceasta povestea surorii mele, Andreea Vasile, mama a 3 copii, din care un baietel in varsta de 3 ani (Gabriel) diagnosticat cu tulburare din spectrul autist ce urmeaza terapie cognitiva si sedinte de logopedie. Aceste terapii sunt esentiale pentru buna dezvoltare, comunicare si adaptare. Din pacate, costurile ridicate fac imposibila continuarea lor in mod constant, fara sprijin. Specialistii spun ca interventia timpurie este esentiala, iar sedintele de terapie pot face diferite dintre izolare si comunicare, dintre tacere si primele cuvinte. Din pacate, aceste sedinte sunt foarte costisitoare, intre 400 si 500/sedinta, si trebuie sa urmati constant pentru rezultate vizibile si de durata. Din cauza diagnosticului copilului si a nevoii de a fi permanent alaturi de el, Andreea a fost nevoita sa renunte la locul de munca. In prezent, situatia financiara a familiei este foarte modesta, iar accesul la terapiile necesare a devenit din ce in ce mai dificil. Doresc sa fac apel catre ONG-uri, centre de terapie, specialisti sau persoane cu suflet mare care pot ajuta in acest sens. Cautam organizatii din Bucuresti care pot oferi sedinte de terapie gratuite sau subventionate pentru copii cu autism, terapeuti care pot oferi sprijin pro bono sau orice forma de ajutor care sa permita continuarea terapiei acestui copil. Pentru acest suflet mic, fiecare gest, sprijină un pas înainte.

Vă scriu pentru a vă propune cazul fratelui meu, un om simplu și muncitor, de la țară, care a trecut recent printr-o tragedie greu de descris. Fratele meu a trăit toată viața în mediul rural și nu ai avut niciodată prea multe posibilități, însă a muncit cinstit și constant pentru familia lui. A fost nevoit să crească singuri cei cinci copii, ce mama acestora a plecat din familie, lăsându-l singur cu toate responsabilitățile. De atunci, el a fost și tată, și sprijin, și siguranță pentru copii, fără să se plângă și fără să ceară ajutor. Pentru a-și întreține copiii, a făcut naveta ani la rând și a mers la muncă oriunde a fost nevoie, inclusiv în străinătate. A muncit în Franța, Germania, departe de casă, doar pentru a putea trimite bani și acasă pentru a le oferi copiilor un viitor. Copiii sunt acum toți peste 18 ani; majoritatea muncesc în Germania și se întorc acasă ori de câte ori pot. După o muncă de muncă în Franța, fratele meu tocmai se întorsese acasă. În prima seară după întoarcere, casa în care a locuit și pentru a avea grijă de muncit o viață întreagă a ars complet. A pierdut tot: locuința, bunurile, siguranța unui cămin. În prezent nu mai are nimic. Este un om care a trecut prin multe, dar care nu a cerut niciodată ajutor. Situația de acum îl depășește, iar fără sprijin este foarte greu să o ia de la capăt. 

Am fost abandonat de la 9 luni in orfelinat, la vârsta de 18 ani mi-am luat viața în piept de unul singur, am decis sa îmi continui școală ,sunt ultimul an la seral , și îmi doresc să pot avea haine , și alimente, lucrez pe unde apuca cu ziua , și mă concentrez cu școală , locuiesc în chirie unde plătesc. Lunar 600 de lei fără utilități,dacă există alte cazuri mai grave de cat mine, va rog să luați cazurile cu copilași, va mulțumesc din suflet! Va ascult zilnic și aud toate lucrurile ce le faceți pentru a duce cat mai multă bucurie! O seara minunata

Sunt tata de copil cu dizabilități viața este destul de chinuitoare mai ales când te da i greu înțeles când explici oamenilor să doneze cei 3,5% din impozitul pe venit către Copilul meu..Eu împreună cu soția mea incercam sa ne ajungem de la salariu la salariu.copilul nostru Carina Andreea a fost diagnosticata acum 7 ani tetrapareză spastica ,epilepsie rezistenta la tratament,microcefalie,4 chisturi la creier momentan neoperabile, scolioza cerem și noi speranța A.s.p.i.r (Asociația Speranța Pentru Integrare și Recuperare) 

De 6 ani luptăm. De 6 ani mergem din spital în spital, printre medici, terapeuți, dureri, crize, emoții, drumuri nesfârșite și oboseală. De 6 ani încercă să țin totul pe linia de plutire, să nu lase speranța să se stingă, oricât ar fi de greu. Mulți dintre voi ați fost alături de noi încă de la început — ați văzut evoluția Aminei, micile ei mari victorii, primii pași, primele cuvinte, zâmbetele care au învins lacrimile.

Povestea lui Andrei Andrei are 14 ani. Este un copil cu ochi mari și liniștiți, care spun mai mult decât ar putea spune cuvintele. Suferă de distrofie musculară Duchenne, iar scolioza severă i-a schimbat și mai mult viața. Nu mai merge, iar statul în fund îi este din ce în ce mai greu. Corpul lui obosește repede, mușchii nu îl mai ajută, iar fiecare zi este o luptă tăcută. Patul este locul unde își petrece aproape tot timpul. Acolo mănâncă, acolo se odihnește, acolo visează. Pernele sunt mereu aranjate cu grijă pentru ca durerea să fie mai mică. Uneori reușește să stea puțin sprijinit, alteori nu. Sunt zile mai bune și zile în care chiar și un mic efort pare prea mult. Andrei nu se plânge. A învățat prea devreme ce înseamnă răbdarea. Își iubește părinții și îi vede cât de mult se străduiesc pentru el. Știe că nu le este ușor. Tratamentele, echipamentele medicale, controalele, toate costă. Iar boala nu așteaptă. Ceea ce are Andrei nevoie nu este doar de îngrijire, ci și de ajutor. Are nevoie de: un scaun rulant adaptat, care să-i susțină coloana; un pat medical care să îi permită schimbarea poziției; terapie și îngrijire constantă pentru a-i reduce durerile; sprijin emoțional, pentru el și pentru familia lui; oameni care să nu întoarcă privirea. Andrei nu cere mult. Nu visează la lucruri mari. Își dorește doar să fie mai confortabil, să aibă mai puțină durere și să simtă că nu este singur. Orice gest contează. O vorbă bună. O mână întinsă. Un ajutor, oricât de mic. Povestea lui Andrei nu este despre boală, ci despre demnitate. Despre un copil care luptă în tăcere și despre o familie care speră. Iar uneori, speranța are nevoie de oameni.

Bună oameni frumoși! Prietena mea vă ascultă dimineața pe Radio Zu si ne-am gândit la voi ca la un ajutor vital deoarece am apelat la diverse firme fără sa primim un răspuns pentru cazul nostru. Vă suntem recunoscători pentru activitatea umanitară pe care o desfășurați anul acesta în Oradea și credem că acest lucru nu este la voia întâmplării! Apelăm la empatia voastră și vrem să transmitem totodată celor care vă urmăresc să fim buni și blânzi unii cu ceilalți! Vă scriu în numele unui tânăr din satul nostru,Matei Sebastian Marius care a avut un accident în anul 2024,la vârsta de 18 ani. În dorința de a-și ajuta prietenul care l-a rugat să îl ducă până în oraș,acesta a avut un accident la două localități distanță,intrând în alt autoturism care venea din contrasens. Sebastian a fost dus de urgenta la Spitalul Județean din Oradea unde a stat 6 săptămâni în comă indusă suferind de hemoragie subdurală traumatică. Victimele au primit îngrijire medicală și ajutor în vederea recuperării,însă lui Sebastian nu i s-au acoperit cheltuielile aferente spitalizării fiind conducătorul auto vinovat de accident. Știm că acest caz este atipic dar ne gândim că dacă Dumnezeu i-a dat zile lui Sebastian atunci și noi oamenii trebuie să îi dăm o șansă,astfel acest copil vă putea să își recapete încrederea în el și în oameni. El este un băiat credincios și el împreună cu mana sa se roagă sa iasă din această situație. Acest tânăr nu vrea să apeleze la ajutor de teama de a nu fi stigmatizat și respins,de aceea eu si prietena mea ne-am gândit să vă trimitem povestea lui. Acest copil putea fi copilul dumneavoastră,puteam fi oricare dintre noi! Cred că fiecare dintre noi am condus odată în viata noastră fără prudență și puteam să fim în situația lui! În urma spitalizării Sebastian a primit o factură de 99 144,13 lei,de la Spitalul Județean Oradea și altă factură de 7 914,32 lei de la Siptalul Municipal Marghita,unde a fost ulterior transferat. Sebastian este un băiat liniștit,cu mult bun simț,este bine crescut și respectuos de aceea cred că merită o șansă ca să poată privi cu încredere spre viitor. Acum este atât de descurajat și neliniștit deoarece a fost dat în judecată pentru neplată și pe zi ce trece facturile se majorează. Știm că voi sunteti oameni cu suflet mare care nu vor judeca ci vor alege să vadă în acest tânăr un om restaurat care va înțelege că orice greșeală poate fi acoperită cu bunătate. El are nevoie în continuare de terapie pentru a depăși această situație din viața lui dar cred că cel mai mare sprijin este să îi demonstrăm că suntem umani! Vă mulțumesc celor ce alegeți să vedeți dincolo de această poveste,o șansă nouă pentru Sebastian!

Buna! Ma numesc Florin, sunt din Valcea si de curand am fost diagnosticat cu cancer de piele. Nu lucrez momentan, de fapt nu mai lucrez de ceva timp, lucrez cu ziua pe unde apuc. De 5 ani mi-a apurut o buba pe fata care supureaza in permanenta. Săptămâna trecută am ajuns la dermatologie si mi-au spus ca este o forma de cancer de piele, mi-au dat trimitere catre chirurgie plastica. Fara loc de munca, nefiind nici asigurat, nu am bani sa merg la spital pentru operatie, biopsie si recuperarea de dupa. Pentru operatie am nevoie de 3 000 euro. Va rog,daca se poate, sa faceti auzit si cazul meu pentru a putea trece cu bine peste acest grav diagnostic!

Un pas spre „acasă” pentru familia noastră Astăzi îmi adun curajul și vă scriu din suflet, în speranța că faptele bune chiar pot schimba destine. Suntem o familie tânără, cu un băiețel minunat, Kevin, de 3 ani și jumătate, pentru care ne dorim cel mai important lucru: stabilitate și siguranță. În acest moment, plătim 2.000 lei lunar chirie – o sumă care, cu puțin ajutor, ar fi putut reprezenta rata lunară la propriul nostru apartament, nu bani care se pierd de la o lună la alta. Pentru a putea face acest pas și a-i oferi lui Kevin un loc pe care să-l numească „acasă”, avem nevoie de 15.000 €, sumă necesară pentru avansul unui apartament. Orice sprijin, oricât de mic, înseamnă enorm pentru noi. Faptele bune nu sunt despre cât oferi, ci despre șansa pe care o dai unei familii. Vă mulțumim din inimă tuturor celor care aleg să ne fie alături. ❤️ Pentru Kevin. Pentru un viitor sigur. Pentru un acasă. Emilian si Isabela !

Maria este o fata de 21 de ani, care s-a îmbolnăvit de TBC cu rezistenta, unul din cazurile grele care răspund foarte greu la tratament. Familia este vecina cu mine, si au o situație financiara destul de deficitara in prezent. Mama ei a lucrat in sere in Germania, pentru ca a strâns bani pentru nunta ei , iar acum s-a reîntors in țară pentru a avea grija de ea, fiind fara job momentan. Maria a fost internata la Brasov, neraspunzand la tratament, au trimis-o de urgenta la Marius Nasta in București. Cand a ajuns aici dintr-o fata care ținea in frâu un catel pit Bull crescut de ea, a ajuns la 21 de kg, si-a pierdut memoria nerecunoscand pe nimeni, si a ajuns in scaun cu rotile. In prezent urmează tratament, dar costurile tratamentului si inclusiv al întreținerii este ridicat, pentru ca are nevoie de pampers si un regim adecvat pentru a pune in greutate din nou.

Sunt tatal unui băiețel ce se lupta cu indiferenta oamenilor din jurul lui. Un copil care a venit pe lume obligat sa lupte pentru a trai. Se chinuie si nu are o copilărie ca cei de varsta lui. De la 6 luni mergem prin terapii ,centre de recuperare neuro motorii, centre de stat si private. Lipsa banilor isi spune cuvântul. Terapii mai rare si prezenta redusa. Anul acesta am reușit sa ajungem la Truskevet in Ucraina la terapia cu delfini, foarte benefica lui Nicolas. Anul acesta am reușit o intervenție chirurgicala in Spania, la Barcelona cu dl doctor Nazarov. De atunci am reușit doar o terapie la Timișoara... Dl doctor a recomandat un an fara întrerupere. Nu sunt posibilități financiare...2500 euro lunar este enorm pentru noi, nu mai avem ce vinde, nu mai putem face credite. De 13 ani luptam, suntem in genunchi...avem nevoie de ajutor. Oare mai sunt oameni ce pot îndeplini vise ? Nicolas nu vrea jucarii, doar ore de terapii... Exista Mos Craciun ? Eu cred in el...

Am un copil cu autism. Terapiile sunt scumpe. As dori sa pot merge in Turcia sa pot face transplant cu celule stem