Draga moșule mă numesc Denisa am 17 ani sunt eleva la liceu sunt la casa de copii Sfântul Ștefan pe 18 iulie anul ce vine fac 18 ani și trebuie să părăsesc casa de copii unde stau tatăl meu este mort de când aveam 4 ani mama mea mea sta cu chirie stau des la ea atunci când sunt bune bărbați că sunt bune și bărbați că sunt bune. frați doi din frați au făcut 18 ani au ieșit din casuta Sfântul Ștefan stau cu mama și cu frețiori Moșule tot ce-mi doresc acest ol căsuță în care eu frățiori mei și mama sa o numim acasă

Bună ! Vreau să încep prin a spune ca va admir mult pt tot ce faceți ! M-am gândit mult până să îmi fac curaj să scriu dar până la urmă ce nu face o mamă pt copilului ei căci acesta este motivul acestui mesaj , sper din suflet ca mesajul meu să ajunga la voi . Povestea noastră sună cam așa : Mă numesc Ramona sunt mama unui băiețel de 2 ani blond cu ochii albaștri și în ciuda a tot ce trăiește ,trăiește fiecare zi cu veselie, chiar dacă din păcate a învățat încă de când era în burtică ca viața poate fi nemiloasă și totul este o luptă pt supraviețuire care trebuie câștigată , Matei e diagnosticat cu Spina Bifida la 2 ani are deja 4 operații la activ dintre care una intrauterină pe vremea când încă era în burtică , a fost scos afară operat la colana și pus înapoi în burtică , da poate suna a SF dar din păcate e o realitate .. Mulțumim lui D-zeu e bine cognitiv și se dezvoltă normal, pt partea locomotorie căci aici e afectat pe partea cu picioarele facem multe terapii și cu multă muncă o să vină și ziua în care o să îl văd ca va face primii pașii ,ca va merge ! Pentru a ajunge acolo mai are nevoie de o intervenție de miofasciotomie în Germania , cu costuri destul de mari undeva în jurul sumei de 15 mii de Euro , rugămintea mea ar fi dacă ca povestea noastră să ajungă mai ddeparte poate cineva ar fi dispus să facă o donație să strângem suma sau deține o firmă și e dispus să doneze prin formularul 177 impozitul pt venit către asociatia înființată pt Matei , las mai jos linkul asociației:
Fiecare bine contează, fi schimbarea care face diferența. https://redirectioneaza.ro/binepentrumatei ASOCIAȚIA BINE PENTRU MATEI

Buna ziua! Sunt Simona mama unei fetite de 8 ani Diana Elena ,o minune de copil care din pacate nu este prea bine are autism atipice si epilepsie farmacorezistenta deci nu face față tratamentul ,am stat mai mult în spitale decât acasă de la varsta de 1 an si 3 luni au început episoadele febrile care țineau cate 2...3 saptamani cu intermitente de putina liniște apoi o luam de la capăt. La 1 an si 9 luni am primit diagnosticul de tulburare cu spectru autist si epilepsie generalizata cu status epileptic având nevoie de suport vital . Am mers la diferite spitale Cluj,Timișoara, Sibiu,București Acum venim la București din 6 in 6 săptămâni la o clinica privata unde costul consultației este 1300. ...apoi suplimentele pe care le luam (canabidiolul medicinal)sunt extrem de costisitoare, financiar e un efort foarte mare pentru mine ca mamica singura tatăl ieșind din peisaj . Nu pot descrie în cuvinte durerea prin care trec.. dar stiu că orice gest, oricât de mic, poate conta enorm pentru fetita mea acum. Am ales să fac mai mult decât să fiu martoră nu dat fiindcă sunt mama ei , ci pentru că trăiasc fiecare durere a ei ,fiecare criza epileptica, fiecare inspir si expir, fiecare progres si regres . Fiecare acceptare si respingere ,trăim în fiecare zi în stare de alerta..... Trebuie sa recunosc că uneori mai cad si viata mă doboară....însă sper si cred cu tărie că mai există în tot oceanul acesta de oamenii si picături de bunătate si cu fiecare picătură strânsă de bunătate din partea lor putem să o ajutam pe fiica mea să faca testele de genetica cerute si consultațiile lunare si achiziționarea acelor suplimente care o ajuta în ameliorarea crizelor epileptice . Va rog din suflet nu treceți indiferenti un pui de om are nevoie de Dumneavoastră. Mulțumim cu recunoștință! Sărbători pline de miracole cerești!

Este vorba despre fata unui coleg de munca,ei locuiau in blocul din Rahova unde a avut explozia luna trecuta, aceasta a căzut de la etajul 7,suferind rani majore,iar părinții sunt disperați,nu știu încotro sa o ia,nu mai au de nici unele,cu recunoștință.

Cand spunem ambitie , putere , incapatanare si multa vointa , spunem intr-un cuvant RAZVAN . El este cel mai curajos om , care , discret si in tacere din 2021, a luptat singur impotriva unei afectiuni rare de cancer . Initial prima forma aparuta , la umar , a invins-o cu ajutorul tratamentului facut la Cluj . Dar cum aceasta boala este parsiva si inselatoare a recidivat , de aceasta data in zona scalpului . La fel fara sa deranjeze pe nimeni (continund sa munceasca pentru familia lui frumoasa ) a inceput din nou tratamentul . Ultimile analize au aratat ca afectiunea migreaza si ataca si alte zone , asa ca timpul este foarte pretios in acest moment . Costurile tratamentului reprezinta sume uriase pentru o familie cu venituri normale , asa ca de acesta data are nevoie de ajutorul nostru …al TUTUROR !!! Orice suma reprezinta o picatura , dar va insemna ENORM , iar toti cei care au posibilitatea sa ajute sunt rugati sa o faca. El este un invingator si va invinge si de data acesta , pentru ca , acasa este asteptat de catre inima lui, fiica sa !!!!

Bună ziua, mă numesc Ionela Cătăuță și am un băiețel pe nume Patrik de 10 ani jumate, care este cu handicap grav. Sunt căsătorită de 13 ani cu soțul meu Laurențiu. Când am rămas însărcinată a fost cea mai mare bucurie din viața noastră, toată sarcina a fost bine, dar la naștere s-a întâmplat ceva neașteptat , eu am încercat să nasc natural dar băiețelul a rămas blocat cu capul în pelvis până doctori disperați ca nu reușeau să îl extragă m-au băgat de urgență în operația de cezariană și a trebuit să-l împingă înapoi ca să îl scoată , el a rămas fără oxigen și a făcut convulsi iar dr au încercat să-i salveze viața, pe când eu pe masa de cezariană am făcut hemoragie internă și stop cardiac iar ei au trebuit să îmi scoată uterul ca să mă salveze. De 10 ani jumate ne străduim să-i oferim lui Patrik tot ceea ce are nevoie pentru a-l menține în viață, pentru noi e totul. El a rămas cu multe diagnostice : paralizie cerebrală , tetrapareză spastică, retard sever, microcefalie , dar cu toate astea terapiile pentru noi sunt vacanțele nostre. A făcut progrese mari, a fost operat la solduri în Germania de 2 ori, dar prin câte a trecut Patrik pot spune ca e un luptător, e zambaret și vesel tot timpul, nu știe ce e rău și ce e bine dar el ne aduce fericire în fiecare secundă din viața noastră. Am făcut multe sacrificii financiare dar nu regretăm nimik. Patrik a crescut și e din ce în ce mai greu de asta avem nevoie pentru el de un alt cărucior mai mare și un scaun de igienă pentru duș care să mă ajute să îl spăl mai ușor. De curând a trebuit să trec și eu printr-o intervenție chirurgicală de hernie de disc lombară care mă împiedica sa mai am grijă de Patrik. Sunt bine dar ca să nu ajung din nou pe masa de operație avem nevoie de dispozitivele acestea ca să îl pot îngriji pe Patrik. Am epuizat toate resursele financiare, soțul meu lucrează dar salariu lui se duce pe rate. Vă implor dacă mă puteți ajuta să achiziționez dispozitivele medicale. Vă mulțumesc frumos

Mama a 4 copiii , Antonia 17 ani , Cristian 15 ani , Eliza 12 ani , Alexandru 10 ani . Alexandru s a născut cu o malformație la picior la varsta de 2 ani a suferit amputatie de gamba pentru că nu existau alte soluții pentru o creștere normala. 8 operații la activ , de cate ori creste se intervine o data la un an sau un an jumătate se face retușare de bont. Ulyima operatie a fost in luna ianuarie .Poarta proteza care este foarte grea merge greu si ingampina probleme la diverse activități. Eu muncesc am un salariu minim , sotul are doua joburi insa cheltuielile lunare ne depasesc si nu imi permit sa ii ofer ceva ce i ar ușura drumul către scoala . M am gândit sa ii fac o surpriza am încercat sa vad cum as putea face economii dar nu am reusit mare lucru . As dori sa ii achiziționez un triciclu sau un scuter electric special ptr copiii cu dizabilități. I ar fi foarte util pentru deplasarea către scoala mai ales iarna dar si in momentele cand este operat pentru deplasare si a iesi afara . Este elev in clasa a 3 a scoala este aproape de noi la câțiva km distanta dar mersul lui este unul foarte lent un drum de 10 minute pentru un om normal el il face in 30 40 de minute. Poate fi si folosit daca cineva poate are si nu il mai folosește. Va mulțumesc frumos. Sărbători binecuvântate!

BUNA, SUNT O PERSOANA CU HANDICAP GRAV LOCO MOTOR. SI AM NEVOI DE UN CARUCIOR ELETRIC MEYRA OPTIMUS 2 FACUT LA COMANDA IN GEMANYA PT CA IMI ESTE FOARTE DEFORMATA COLOANA SI AM DURERI CUMPLITE. DACA CREDETI CA MERIT SA MI FIE SI MIE CA DE CA MAI BINE. VA LAS SA DACIDETI DUMNEAVOASTRA.

În dimineața de 24 mai 2004, lumea lui Marian Ilie — sau „Simi”, cum îi spun prietenii — s-a împărțit în două: înainte și după explozia de la Mihăilești. Era tânăr, puternic, un pompier care își purta uniforma cu mândrie. Nu se gândea niciodată că el este un erou. Pentru el, eroii erau cei pe care îi salva. Când alarma a pornit în acea zi, nu a stat pe gânduri nicio clipă. A urcat în autospecială, alături de colegii lui, și a plecat spre fum, spre necunoscut, spre locul în care oamenii aveau nevoie de ei. Drumul era liniștit, dar aerul parcă tremura. Când au ajuns la locul accidentului, Simi s-a apropiat cu grija și hotărârea unui om obișnuit să lupte cu focul, cu haosul, cu frica. Dar ceea ce avea să urmeze nu semăna cu nimic din ce întâlnise până atunci. A fost o clipă… un fulger orbitor… și apoi o liniște grea, aproape nefirească. Explozia a spulberat totul în jur. În acea fracțiune de secundă, destinul a hotărât alt drum pentru el. Și pentru întreaga Românie, numele „Mihăilești” avea să rămână pentru totdeauna sinonim cu sacrificiul. Simi a supraviețuit. Dar a plătit un preț uriaș. Când și-a recăpătat cunoștința, lumea era un amestec de lumină puternică, fețe îngrijorate și durere. Piciorul lui drept… nu mai era. Pentru un om obișnuit să alerge, să sară, să salveze, să fie primul care intră într-o casă în flăcări și ultimul care iese… a fost ca și cum cineva i-ar fi smuls nu doar un membru, ci o parte din identitate. Dar ceea ce nu i-a putut lua nimeni niciodată a fost inima. Și cu inima a mers mai departe. Anii ce au urmat au fost plini de încercări. Proteze improvizate, durere la fiecare pas, răni care se deschideau iar și iar, recuperare fără sfârșit. Dar Simi nu s-a plâns. Nu s-a victimizat. A continuat să zâmbească. Să își încurajeze colegii. Să fie sprijin pentru familia lui. Să fie OM, același om bun, cald, săritor. În 2015, în urma unei campanii umanitare, a primit o proteză mai bună — un dar care i-a redat un pic din libertate. A putut, pentru prima dată după mult timp, să meargă fără să se teamă de fiecare pas. Dar anii trec, iar protezele se uzează, exact ca orice alt mecanism. Astăzi, dispozitivul cu care se sprijină ca să meargă s-a deteriorat. Îi provoacă dureri, îi limitează mișcarea, îl rănește. Un erou care a salvat vieți merge acum cu greu, cu suferință, cu pași mici, dureroși. Dar Simi nu cere pentru el. Nu a făcut-o niciodată. Oamenii din jurul lui au fost cei care au spus: „E momentul să-l ajutăm. E rândul nostru acum.” Pentru că un om care și-a riscat viața pentru alții merită să poată merge fără durere. Merită o proteză nouă, una modernă, una care să-i ofere din nou libertatea de care i-a fost furată acum 20 de ani. Uneori, eroii nu poartă pelerină. Uneori, eroii au câte un picior din metal. Dar întotdeauna, eroii au o inimă de neclintit. Iar Marian „Simi” Ilie este unul dintre ei. Acum, povestea lui are nevoie de noi — de vocea noastră, de bunătatea noastră, de solidaritatea noastră. Pentru ca un om care a dat totul într-o singură clipă de curaj să primească înapoi șansa la o viață normală. Și poate, într-o bună zi, când va păși din nou fără durere, Simi va zâmbi și va spune în stilul lui simplu și cald: „Nu eu sunt eroul. Eroii sunt oamenii care nu m-au lăsat singur.” 

Bună ziua, mă numesc Diana sunt din Sibiu ,am 25 de ani ,am un băiețel de 10 ani ,sunt o mămică singură care locuiește în chirie cu copilul,sunt operată de 2 ori și acuma urmează a 3 oară,lucrez pe Bolt dar cu toate acestea mă descurc foarte greu ,deoarece cheltuielile sunt foarte mari ,și acuma îmi mai caut un loc de muncă care să poată să fie cât de cât mai bine plătit ,eu inca sunt la școală anul acesta urmează să am bacalaureatul.

Edu este băiețelul nostru de 4 ani și jumătate, un copil minunat care luptă pentru fiecare mic progres încă din primele zile de viață. S-a născut prematur, la doar 29 de săptămâni, dintr-o sarcină gemelară, iar startul greu în viață i-a adus un diagnostic dur: tetrapareză spastică diskinetică, retard sever și alte dificultăți asociate. În spatele acestor cuvinte medicale se află însă un copil puternic, luminos, care zâmbește în fiecare zi și care își dorește să descopere lumea în ritmul lui. Edu muncește zilnic în terapii pentru a deveni cât mai independent, dar costurile sunt mari, mult peste posibilitățile noastre. Suntem o familie cu 5 membri: doi frățiori care îl iubesc enorm — geamănul lui, Dominic, și fratele mai mare, Luca — și o pisicuță care îi stă mereu aproape. Toți credem cu toată inima în Edu și în potențialul lui. Visul nostru este unul simplu, dar uriaș pentru el: să poată sta singurel în șezut. Pentru a ajunge acolo, are nevoie de mai multe ore de terapie, de echipamente și recuperare continuă. Vă rugăm din suflet să fiți alături de băiețelul nostru în această luptă. Orice ajutor poate însemna încă un pas spre visul lui… spre o mică mare victorie care ne-ar umple inimile de bucurie.

Hey,mă numesc Ciobanu Mihai Dănuț,am 36 de ani,prietenii îmi spun Mike,am fost șofer profesionist de camion în România și Spania,până în data de 03.01.2024 când am avut o criză și m-am trezit în spital după 4 ore. Am fost ținut sub observație în spital timp de 9 zile apoi am făcut o tomografie computerizată unde mi-au spus că am o pată de sânge destul de mare pe creier, am urmat un tratament pentru a o îndepărta apoi după o perioadă de 3 luni de tratamente și nenumărate tomografii, mi s-a spus că am o tumoare pe creier de mărimea unei lămâi. În aprilie 2024 am suferit prima intervenție chirurgicală pentru o mostră de tumoră, pentru ca apoi să mi se spună că am o tumoră malignă de gradul 2, incurabilă După nenumărate tomografii, tratamente, analize, medicamente, am avut o a doua operație în septembrie 2024 au reușit să extragă doar 95% din tumoră, dar restul a rămas din cauza complicațiilor deoarece era pe nervul locomotor. Locul a fost foarte inflamat după operații și nu s-a putut observa nimic concret, din aprilie 2025 iau pastile de chimio zilnic 24 de ore din 24 și analize de sânge la fiecare două zile, am încă 9mm x 27mm x 21mm, cancerul este stabeI cu chimio, nu este necesară o altă operație pentru moment. Nu se știe sigur ce se va întâmpla în viitor, dacă vor fi complicații sau nu, cancerul malign fiind pe nervul locomotor, medicii nu riscă să-l extirpe tot din cauza problemelor care pot apărea în timpul operației. La 1 noiembrie, INSS și MUTUA (ASEPEYO), mi-au suspendat veniturile inclusiv tratamentele fără știrea medicilor, pentru simplul fapt că nu am contribuit suficient la statul spaniol, le-am adus certificatele de contribuție din România începând cu anul 2015, până acum nu au făcut nimic și nu am niciun venit. În prezent medicii mi-au asigurat tratament și analize până în ianuarie 2026, după această dată nu se mai știe nimic, asigurarea de sănătate și veniturile mi-au fost suspendate Tratamentul este obligatoriu pentru minim 10 ani conform medicilor sau pentru tot restul vieții, deoarece nu se poate trata, dar din cauza lipsei veniturilor nu îmi pot permite tratamentul care îmi ține malignitatea sub control, cheltuielile și traiul de zi cu zi. am nevoie de un avocat pentru a-mi rezolva problema cu asigurarea de sănătate și statul spaniol. Vă doresc multă sănătate și vă mulțumesc pentru că v-ați făcut timp să citiți mesajul meu și al celorlalte persoane bolnave de cancer. https://4fund.com/f2pxta Vă mulțumesc

Familie fără utilități locuiește Intr o casa semi locuibila a unei persoane care nu o poate vinde. A lăsat familia sa locuiască în casă aceasta și să aibă grijă de ea. Nu au loc de muncă ,au probleme de sănătate,un copil de 17 ani cu handicap care merge la școală,face practică la un service auto.

Dragilor , Va scriu si anul acesta cu sufletul plin de sperant pentru a cere ajutor în sprijinirea unui baietel de doar 4 ani,Vladimir,diagnosticat cu tulburare de spectru autist (TSA) la vârsta fragedă de 1 an și 6 luni. Familia lui are nevoie de ajutor pentru a-i asigura terapiile necesare, suportul specializat si resursele care îi pot face viața mai usoara si mai plina de posibilitati. face terapie de cca 2 ani , se vad progreze dar costurile sunt foarte mari ,ambii parinti muncesc 8h/zi de luni pana vineri , uneori si sambata cand e posibil sa se faca suplimentare. anul trecut au reusit sa deschida si fundatia unde s-au mai adunat banuti cu ajutorul oamenilor buni. Orice donatie, fie ea mica ajuta . eu sunt o amica cu mama baietelului ,aceasta a acceptat sa va scriu pentru a va solicita ajutotul. Asociația „CURAJOSUL VLADIMIR". Multumesc pentru ajutor .

Baietelul meu Ryan are 4 ani si este diagnosticat cu SPG47( paraplegie spastica tipul47), o boala genetica extrem de rara (120 copii in lume), progresiva, fara tratament. Singura speranta este un studiu de terapie genica la Boston, aprobat dar blocat din lipsa fondurilor. Impreuna cu alte familii din lume strangem fondurile necesare pentru ca Ryan si ceilalti copii sa poata intra in studiu. Link informatii si donatii: https://www.paypal.com/donate?campaign_id=MBGHL7WZVAX5J

Buna numele meu e Hotea Mihaela Loredana și am o fetiță operată pe cord deschis și tumoare atriu drept și este diagnostica cu un sindrom foarte rar în lume King Debonrough și trebuie sa facem mute ore de terapie,logopedie,terapie tomatis și înot terapeutic ,sunt costuri mari pt noi și am dori sa ne ajutați să adunam bănuți pt terapiile de anul viitor. Va mulțumesc și sper sa ne luați cazul

Georgeana este o mamica care își crește singura cei 3 ingerasi George 10 ani, Anastasia 8 ani si Arthur 6 ani. Din salariul minim pe economie plateste 1700 lei chiria și cu ce mai ramane trebuie sa le asigure hrana, educatia, papucei, hainute.

Numele meu este Rusu Maria. In noaptea de 7 septembrie 2018,in urma unui incendiu,care a mistuit întreg blocul unde locuiam,am pierdut totul- casa,amintirile,siguranța copiilor.Nu am avut asigurare,fiind păcăliți la cumpărarea apartamentului,cu niste promisiuni de vanzare- cumpărare,făcute la notar,promisiuni care s-au dovedit a fi nule,blocul neavând nici un fel de autorizatie de constructie.54 de familii s-au trezit in strada. Familia mea,compusa din 6 persoane: eu,soțul,doi copii minori cu dizabilități grave,fata cea mare(22 ani) nevăzătoare și o nepoțica,neavând nici o posibilitate,am fost ajutați de către Primăria generala,cu o locuință de necesitate(o garsoniera) dar nu a fost permanent. Avem hotărâre judecătorească de evacuare, termenul fiind martie 2026.avand cheltuieli mari cu terapiile și operațiile copiilor,nu ne permitem plata unei locuințe cu chirie.Cu ajutorul Asociației Vreau și eu să merg, a părinților din comunitatea copiilor cu dizabilitati,prin donații am reușit să strângem 15.000 de euro dar pentru a avea un loc,mic ,pe care să-l numim acasă,am mai avea nevoie de 25.000 de euro. Este prețul minim pentru o locuință stabila și pentru a încerca să reconstruim o viață normală.

Am nevoie de ajutor vostru și vă și vă mulțumesc foarte mult din toată inima

Eu mi-aș dori pentru mama mea o cabina de dus. Mama mea a suferit doua accidente vasculare. A rămas fără auz la o ureche, cu o ureche aude doar cu aparat auditiv. A rămas cu semipareza pe partea stângă. Ea este o persoana de înălțime mica. Cada noastră este destul de înaltă și veche. Când trebuie să facă baie mama este o adevărată aventură. Este foarte riscant pentru ea existând pericolul de cădere. Chiar de doua ori a căzut în cadă și s-a lovit la spate. Trebuie sa ii pun o băncuță de fitness pentru a se urca în cadă. După ce se urca pe băncuță ridica puțin piciorul apoi eu o ajut ridicând piciorul peste cadă și așezând un picior în cadă. Cu mâinile sprijinite de marginea căzii ridica puțin al doilea picior apoi eu îl dau după marginea căzii pentru a intra cu totul în cadă. O dată ajunsă în cadă imediat ii pun o scândură sa stea pentru a face baie. Este foarte greu pentru ea și chiar acest lucru banal de a face dus. După ce termină să facă dus pun din nou băncuță. Se prinde de marginea căzii și ridica piciorul puțin. Eu ridic piciorul în continuare până ajunge pe băncuță. Al doilea picioare din cadă îl dau jos mai greu. Trebuie să tragă piciorul din cadă spre marginea căzii și sa ii îndoi puțin piciorul și să o trag din cadă. Apoi ajunge cu ambele picioare jos pe băncuță. De fiecare data este foarte periculos pentru ea deoarece exista pericolul sa o scape sau sa cădem amândouă pe jos. Iar face viața mai ușoară o cabina de dus să încapă să facă baie și să fie mai independenta in acesta privință.