Buna ziua sper sa nu deranjez cu postarea mea stiu ca sunt persoane care au nevoie mult mai mult de ajutor , dar îndrăznesc si eu sa scriu pentru a putea face fata cheltuielilor . Sunt mama cu 2 fetite de 14 si 11 ani , si daca se poate puțin ajutor in plata a trei rate la banca pe perioada iernii facturile sunt mult mai mari si fac fata cu greu situației. Mulțumesc frumos! Doamne ajuta tuturor!

Al doilea strigăt de ajutor pentru Sabrina! Fetița odinioară avea peste 100 de crize pe zi, cu doi ani în urmă, datorită căreia oamenilor care au înțeles durerea și speranța mea, Sabrina a primit la o clinică din străinătate un stimulator de nerv vag. A fost lumina noastră! Bănuții strânși atunci prin smerenia românilor au acoperit doi ani grei de tratament costisitoare, drumuri nesfârșite la clinică, nopți fără somn, dar și mici victorii care ne-au ținut în viață. Astăzi, medicii de la spital au recomandat un nou pas: șase cure cu celule stem, care ar putea ajuta dezvoltarea creierului fetiței mele. Este șansa ei să mai prindă puțină viață, puțină independență, puțină lumină. Sabrina este în clasa I, la o școală normală. Nu înțelege nimic, dar eu m-am încăpățânat să o duc de mână printre copiii tipici, să o las să vadă normalul, să-l atingă, să-l imite. Nu vreau să trăiască în eticheta de „handicap”, ci în speranța că într-o zi va putea mai mult decât îi dau medicii șanse. Dar ne-am săturat să fim marginalizate. Să ni se închidă ușile în nas. Să ne privească lumea ca pe o povară. Am obosit amândouă… Și totuși, trebuie să luptăm pentru Sabrina. Pentru mintea ei, pentru viața ei, pentru puținul pe care poate să-l câștige într-o zi. Dacă poți fi din nou mâna care să ridice un copil și o mamă epuizată, dacă poți să darui un strop de speranță, să vă rog să fiți alături de noi și în această încercare. Orice gest, orice rugăciune, orice distribuire contează, iar pentru noi înseamnă viață.

Plata a 5 chirii restante in valoare de 4.500 lei.

buna ma numesc romeo am 36 de ani acuma 8 ani am avut un acid in care meam pierdut 3 degere de la mana dreapta dar pot sa muncesc orce nu imi este frica de munca si nu am pretentie de oras multunesc si doamne ajuta

Băiețelul meu are 7 ani și are sindromul Wiedemann-Steiner plus epilepsie, două diagnostice care ne-au schimbat complet viețile! Acum câteva luni Andi efectiv s a născut din nou.. Din cauza crizelor efectiv nu mai reacționa, nu mai manca, nu mai făcea nimic dar Dumnezeu a fost alături de noi și ne a îndrumat la spitalul de neurologie Cluj.. Unde acolo a început sa meargă din nou! În fiecare zi, el luptă cu terapii, investigații, crize și limite pe care le depășește cu o forță incredibilă. Face progrese mici, dar pline de lumină, iar fiecare pas înainte e un motiv de recunoștință. Din păcate, drumul nostru nu este ușor nici din punct de vedere emoțional, nici financiar. Terapiile, tratamentele, investigațiile și recuperările sunt continue și costisitoare, iar pentru a-i oferi șansa la o evoluție cât mai bună avem nevoie de sprijin.

Matei are nevoie de noi toți. În urma unui accident auto grav, pe 10 iulie 2025, viața lui sa schimbat complet. A stat mai bine de o lună în comă și încă două luni la terapie intensivă, luptând în fiecare zi să rămână alături de cei dragi. Din octombrie, Matei urmează un program intens de recuperare la centrul Robănescu, iar pe 14 noiembrie a reușit, pentru prima dată, să ajungă acasă. Astăzi se află într-o stare semiconștientă și are nevoie de recuperare continuă, de specialitate care să vină zilnic la domiciliu. Din păcate, ședințele sunt extrem de costisitoare, iar familia nu poate face față acestor cheltuieli. Atunci când stătea lui Matei când va urma următorul pas este transferul într-un centru de specialitate din Spania, la Institutul Guttmann, unde ar avea șanse reale să recâștige funcțiile pierdute.

Fetita mea, in varsta de aproape 3 ani, a suferit la nastere o privare severa de oxigen, a primit APGAR 1, a fost resuscitata si intubata, dar fiind o micuta luptatoare, dupa 2 saptamani de terapie intensiva am reusit sa o luam din spital si sa ne incepem viata impreuna. Din pacate, privare severa de oxigen de la nastere a lasat urme asupra creierasului ei fragil, iar in prezent nu se poate bucura de copilarie ca toti ceilalti copii de varsta ei. Desi face terapie de la varsta de o luna, inca nu merge si nu vorbeste. Odata cu inaintarea ei in varsta, am crescut si numarul terapiilor neuromotorii. Ea este pentru noi un adevarat exemplu de perseverenta si desi drumul ei este unul diferit, credem cu tarie ca toate aceste terapii incepute de la o varsta frageda o vor ajuta in evolutia ei, operand neuroplasticitatea. Este un copil vesel, sociabil si afectuos, de la care noi, cei mari, avem multe de invatat, iar micile ei achizitii aduc numeroase bucurii in familia noastra. Stim ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si visul nostru ca familie este independenta fetitei noastre pe toate ariile de dezvoltare. Ceea ce la un alt copil vine intr-un mod natural, la ea vine prin multa munca. Apreciem orice gest cu privire la sprijinirea terapiilor pentru obtinerea independentei mult dorite! Un Craciun plin de poveste si de fapte bune, va dorim!

Mesaj de la o mamă care crește un copil prin inimă! Cu multă smerenie vin astăzi în fața voastră… nu pentru mine, ci pentru Mihăiță, copilul pe care l-ați ridicat din întuneric în urmă cu trei ani. Atunci, împreună cu voi, i-am construit o căsuță de la zero, iar din țărâna în care se târa cândva, astăzi trăiește într-un cămin curat, în care poate respira demn. A trecut prin 4 intervenții dureroase, la ambele picioare. Cine l-a văzut atunci, mâncat de viermi și fără nicio perspectivă, nu poate uita. Cine îl vede astăzi, pășind cu un cadru, cu efort, dar cu speranță, înțelege că Dumnezeu lucrează prin oameni. Și totuși… drumul lui nu e complet. Încă două operații, programate anul viitor, îl despart de clipa în care va merge singur. Atât de aproape… și totuși atât de greu pentru noi singuri. Eu nu mai am putere să îi strig durerea de una singură. În cinci ani am stors tot ce s-a putut, cu lacrimi, cu nopți de nesomn, cu rugăciuni. Iar el are o pagina de peste 10.000 de suflete, "un întreg popor de oameni" buni care l-au ținut în viață. Dar astăzi vin din nou și vă rog cu toată smerenia inimii mele: 50.000 de euro înseamnă tot ce îl desparte pe Mihăiță de libertate. De pașii lui. De aripile lui. Acest copil este orfan de ambii părinți, iar anul acesta și-a pierdut și bunica, singurul chip feminin care îi mai rămăsese. Este singur pe lume… singur, dacă nu suntem noi. Vă cer să fiți încă o dată familia lui. Încă o dată lumina lui. Încă o dată minunea lui. Cu capul plecat și cu inima zdrobită de neputință, vă rog: ajutați-mă să îl pot ajuta. Semnat, o mamă prin inimă: Gabriela Voinea

Povestea Antoniei Mă numesc Simona și sunt mama Antoniei, o fetiță de 5 ani care, deși nu vorbește, este lumea mea toata! Aceasta este povestea ei… o poveste care ne-a schimbat viața pentru totdeauna. Antonia s-a născut perfect sănătoasă nota 9 la nastere. Era un copil ca oricare altul liniștită fără niciun semn că ceva ar putea fi în neregulă. 2 luni am trăit ca orice familie fericită, până în ziua în care,a inceput sa faca febra 41+ la 2 luni de viata Antonia a început să facă febră. O febră care nu ceda, iar medicii au petrecut trei săptămâni investigând si încercând să afle de unde vine. Au urmat zile și saptamani în spital, investigații, analize peste analize… până când medicii au spus sa facem si un Rmn Acolo am auzit cele mai grele cuvinte din viața mea. Îmi amintesc și astăzi cum medicul neurochirurg a intrat pe usa cu privirea plecată și mi-a spus: Fetița dumneavoastră are probleme neurologice grave. Nu puteam respira. Nu puteam înțelege. Nu puteam accepta. A urmat o listă care m-a rupt pe dinăuntru: neuronii nu au migrat corect, focar de epilepsie pe partea stângă, diabet insipid, ventriculomegalie, Diabet insipid • și multe alte afecțiuni endocrine și neurologice. A fost ca și cum cineva mi-ar fi smuls pământul de sub picioare. Nu am acceptat diagnosticul. Am început să umblu prin spitale și clinici, de la un medic la altul: neurologi, chirurgi pediatri, oftalmologi, endocrinologi, genetică… tot ce am găsit, oriunde am găsit. Am făcut teste genetice extrem de scumpe, dar rezultatul a fost mereu același, Nu se poate opera. Doar controale neurologice periodice pentru ca afecțiunile sunt permanente Antonia, la 5 ani, nu merge, nu vorbește, nu poate sta în funduleț, iar fiecare zi a ei înseamnă chinul unui pumn de pastile. Terapiile au devenit singura ei șansă de a evolua. Le face încă de la 3 luni, iar datorită lor, oricât de mică ar fi, evoluția Antonia luptă. Zi de zi. Dar lupta asta este extrem de costisitoare Numai terapiile ei ajung la peste 5.500 lei pe lună, la care se adaugă controalele medicale, investigațiile, drumurile la specialiști și tratamentele continue. Sunt o mamă care nu își dorește nimic pentru ea. Tot ce îmi doresc este ca Antonia să poată continua aceste terapii, să poată avea o viață cât de cât normală, să poată învăța ceva ce pentru alți copii e firesc: să stea, să se ridice, să meargă, să spună „mama”. Nu cerem mult. Cerem doar o șansă. Antonia nu are voce, dar noi, părinții ei, o avem. Și astăzi, cu toată durerea și speranța din lume, vă rugăm să fiți parte din povestea ei. Fiecare gest, oricât de mic, o poate aduce cu un pas mai aproape de o viață în care să nu depindă complet de noi. Vă rugăm din suflet să ne ajutați Pentru voi e un gest. Pentru ea… este tot viitorul.

Imi doresc ca fetita mea Carina, diagnosticata cu TSA, sa ajunga sa se bucure de copilarie in toata aceasta lupta ce implica recuperare zilnica, terapii de specialitate ce au la baza speranta, iubire, empatie si multa rezilienta in fata puntilor ce se ridica din cauza bolii, sa se integreze social, sa poata sa ajunga sa-si exprime si mai mult emotiile, sa comunice cu noi, pentru ca drumul ei sa fie mai usor spre normalitate.

Bună ziua! Mă numesc Drăgan Nicoleta sunt mămica mandra a fetitei Drăgan Evelin Ioana, un copil gingaș plin de sclipire și aducator de multa iubire și bucurie. Ea este diagnosticată cu o boală rara numită Scleroza tuberoasa, aceasta boala o încetinește în evoluția ei cognitivă, deși are aproape 5 anișori comunicarea încă este greoaie avem multe de recuperat. Tot progresul ei este datorat orelor se terapie care sunt foarte costisitoare. Este un copil cu mult potențial și cu o putere de învățare care ne.a luat prin surprindere, de aceea cerem ajutorul aici pentru a putea sa ii acordam dreptul la o recuperare într-un procent mai mare. Mulțumim din suflet

Povestea lui Victor Mă numesc Luciana și sunt mama lui Victor, un băiețel minunat în vârstă de 8 ani, diagnosticat cu autism. Victor este un copil special, cu un suflet curat și cu o putere incredibilă, chiar dacă viața la pus în fața unor provocări mari. Victor este încă non-verbal și poartă pampers, iar fiecare mic progres pe care îl face vine în urma multor ore de terapie, răbdare și iubire. Din păcate, terapiile de care are nevoie sunt foarte costisitoare, iar fără ele șansele lui de a deveni mai independent scad. Visul nostru este să îi ofere lui Victor toate șansele pe care le merită. Să îl vedem comunicând, să îl vedem integrându-se, să îl vedem fericit și să încrezătorească într-o lume care nu a făcut-o pentru copii ca el. De aceea apelăm la comunitatea „Orașul faptelor bune”. Orice ajutor, oricât de mic, înseamnă pentru Victor încă un pas înainte. Un pas spre un viitor în care poate va spune primul lui „mama”, în care va putea merge la școală cu mai puțin ajutor și în care va avea o viață mai bună. Vă mulțumim din suflet pentru bunătatea și generozitatea voastră. Pentru Victor, fiecare faptă înseamnă speranță. ❤️

Mă numesc Elena Parapir, am 23 de ani, căsătorită, am 2 copilași minunați și vreau să vă spun povestea mea, cu speranța că va ajunge la inimile oamenilor. După nașterea celui de-al doilea copil, la doar 9 luni, viața mea s-a schimbat complet. Totul a început la 6 luni după naștere, când am mers la spital acuzând dureri puternice la sâni. Mi s-a spus că am noduli și că nu este nimic grav, că este ceva „normal” după alăptare. Am încercat să mă liniștesc, dar durerile nu au dispărut. După încă 3 luni, am insistat pentru investigații mai detaliate. Atunci medicii au descoperit ceea ce mă temeam cel mai mult:
o tumoare canceroasă la glanda mamară stângă, cu metastaze osoase. În acel moment simțeam că pământul mi-a fugit de sub picioare. Am intrat într-o stare de depresie, stres continuu și o neputință cum nu am mai simțit vreodată. Mă gândeam la copiii mei, atât de mici, și mă întrebam cum o să mai pot lupta pentru ei. Astăzi urmez tratament complex: iau multiple pastile (pentru terapie, durere și stres), fac radioterapie, și încerc să îmi păstrez speranța vie. Din cauza metastazei la măduva osoasă, am rămas imobilizată în scaun cu rotile. Totul s-a agravat și mai mult când am căzut brusc și am suferit o fractură maleolară dreaptă minim deplasată. După trei luni de imobilizare, îmi este extrem de greu să mă deplasez. Am nevoie de cârje sau de cadru, iar fiecare pas este o luptă. Pentru a continua tratamentul și pentru a avea o șansă reală la viață, am apelat la clinica Acibadem – Turcia, unde specialiștii mi-au întocmit un plan medical. Mi-au spus că este nevoie de aproximativ 25.000 de euro pentru investigații, tratamente, intervenții și recuperare în cazul meu – un cancer mamar agresiv, cu metastaze. Din păcate, băiețelul nostru de doar 6 ani suferă de o malformație la coloana vertebrală – scolioză. Facem tot posibilul să îl ajutăm, însă tratamentele sunt multe și costisitoare: kinetoterapie intensivă, fizioterapie, osteopatie, masaj terapeutic, purtarea unui corset medical personalizat și controale medicale frecvente. Costurile pentru recuperare și pentru menținerea tratamentelor sunt foarte mari și, din păcate, nu reușim să facem față singuri. Orice sprijin, oricât de mic, ne ajută enorm să îi oferim șansa la o viață normală copilului nostru. Vă mulțumim din suflet pentru înțelegere și pentru orice formă de ajutor.

Subsemnatul, Dumitru Rosu, presedintele Asociatiei "Alternative pentru fiecare", va roaga,in limita posibilitatilor, sa sustineti financiar sau cum puteti dumneavostra,activitatile, proiectele acestei organizatii care, de mai mult timp,se preocupa sa asigure asistenta, suport si sprijin persoanelor aflate in dificultate (copiilor din familiile aflate in dificultate, vârstnicilor aflați in neputinta mamelor singure fara venituri, persoanelor cu dizabilitati, etc., celor care au nevoie de sprijin).Va multumesc!

As avea nevoie de o mașină de lemne...Mulțumesc!

Ștefan este dovada vie că miracolele există. Deși amiotrofia musculară spinală tip 1 i-a pus în cale un drum greu încă din primele luni de viață, el a primit Zolgensma la doar 3 luni și, din acea clipă, a început lupta lui pentru viață. În fiecare zi, Ștefan muncește cu o determinare care emoționează pe oricine îl privește. Fiecare ridicare, fiecare zâmbet, fiecare progres este câștigat prin ore nesfârșite de recuperare. Dar el nu renunță niciodată. Pentru ca Ștefan să poată trăi o copilărie cât mai aproape de normal, are nevoie de multă terapie, multă susținere și multă iubire. Iar noi credem în el. În puterea lui. În drumul lui. Ștefan nu este doar un copil în recuperare. Ștefan este un suflet puternic, un fighter, un copil care ne arată în fiecare zi ce înseamnă curajul adevărat.

Buna ziua, vin la dumneavoastra cu rugamintea sa ne ajutati sustinand terapiile fetitei mele diagnosticate cu autism si sindrom hiperkinetic, terapii care sunt esentiale pentru dezvoltarea ei si foarte costisitoare pentru noi ca si parinti! Fetita mea are in prezent 7 ani facem terapie de la 2 ani, terapii care depasesc 4000ron pe luna, pentru noi ca parinti este extrem de dificil sa ne putem permite aceste costuri , mai ales pt ca munceste doar sotul eu fiind nevoita sa stau acasa cu ea pentru a o putea duce zilnic la terapie, si pentru a o insoti la gradinita, pana in prezent am facut eforturi foarte mari ca sa ii oferim cele necesare. In acest moment datorita costurilor foarte mari suntem nevoiti sa reducem nr de terapii pe saptamana si asta ar insemna un regres pentru copil cu siguranta. Fetita se numeste Sofia Ioana si are certificat de handicap grav cu insotitor.

Bună, Radio ZU! Vă ascult în fiecare zi și mă bucurați enorm, dar astăzi vă scriu cu sufletul greu. Vreau să vă povestesc ceva dureros ce s-a întâmplat la noi în sat, la Luncani… Dimineața de 31 noiembrie începuse minunat. Fusesem la slujbă, copiii cântaseră, ne bucurasem de momentul lor, ne-am felicitat unii pe alții de Ziua României… A fost o zi plină de emoție și liniște. După slujbă au mai rămas în biserică doar părintele, 2–3 copii și câțiva oameni. Și atunci s-a întâmplat totul. O doamnă a intrat alergând și a strigat că ne arde biserica. A încercat parintele să stinga cu cele patru extintoare până au venit pompierii, dar focul a fost mai puternic decât speranța noastră. Oamenii care au fost la biserica au revenit plângând, au venit și alții din sat, dar în zadar… Am stat ore întregi privind cum 100 de ani de istorie, de rugăciune, de momente trăite împreună se prăbușesc. Pompierii au luptat până târziu în noapte, însă biserica noastră a ars aproape în întregime. A fost un șoc imens — să treci de la liniștea slujbei și bucuria copiilor la coșmarul pierderii locului în care ne-am botezat, ne-am cununat, ne-am rugat… totul într-o singură zi. Dar oamenii nu au renunțat. Printre lacrimi, au spus: „Vom ridica alta. Împreună.” Așa că acum încercăm, pas cu pas, să reconstruim speranța. De aceea vă scriu… În prag de sărbători, am rămas fără biserică. Orice sprijin, orice distribuire, orice ajutor contează enorm pentru noi. Mulțumesc, Radio ZU, că existați și că aduceți lumină în viețile atâtor români. Poate cu ajutorul vostru vestea ajunge la inimile celor care ne pot întinde o mână. ❤️Mi-as dori sa intre in direct , Parintele, desi nu stie ca v-am scris.

Carina are nevoie de terapii care să o ajute să se miște, să crească și să-și trăiască copilăria cu mai puțină durere. Are nevoie de sprijinul oamenilor buni, pentru ca fiecare pas, oricât de mic, să devină o victorie. Carina are nevoie de șansa la un viitor mai ușor — iar această șansă vine de la voi .Oameni cu suflet mare.Carina are nevoie de un verticalizator, și un scaun de baie . Și de terapii zi de zi.Va mulțumesc și Domnul sa fie cu Voi

Ionut are sase ani si loc. in  jud Tulcea. S-a nascut prematur, la doar 25 de saptamini si o greutate de 700 gr. Ionut traieste cu diagnostice grele: tetrapareza spastica si paralizie cerebala. Are un implant cohlear prt auz . Dupa multe interventi medicale,operatii si terapii,a inceput sa rostesca cateva vorbe . De dou ori pe saptamana merge la gradinita unde invata sa fie cu copii. De trei ori pe saptamina face naveta costant, prt logopedie, kinetoterapie prt ca in satul lui nu sunt pt recuperare si-l insoteste bunica lui Stoiana care e asistent personal . El are nevoie de alte operati,terapii,investigatii medicale si drumul lui este greu donand mereu .