Georgeana este o mamica care își crește singura cei 3 ingerasi George 10 ani, Anastasia 8 ani si Arthur 6 ani. Din salariul minim pe economie plateste 1700 lei chiria și cu ce mai ramane trebuie sa le asigure hrana, educatia, papucei, hainute.

Numele meu este Rusu Maria. In noaptea de 7 septembrie 2018,in urma unui incendiu,care a mistuit întreg blocul unde locuiam,am pierdut totul- casa,amintirile,siguranța copiilor.Nu am avut asigurare,fiind păcăliți la cumpărarea apartamentului,cu niste promisiuni de vanzare- cumpărare,făcute la notar,promisiuni care s-au dovedit a fi nule,blocul neavând nici un fel de autorizatie de constructie.54 de familii s-au trezit in strada. Familia mea,compusa din 6 persoane: eu,soțul,doi copii minori cu dizabilități grave,fata cea mare(22 ani) nevăzătoare și o nepoțica,neavând nici o posibilitate,am fost ajutați de către Primăria generala,cu o locuință de necesitate(o garsoniera) dar nu a fost permanent. Avem hotărâre judecătorească de evacuare, termenul fiind martie 2026.avand cheltuieli mari cu terapiile și operațiile copiilor,nu ne permitem plata unei locuințe cu chirie.Cu ajutorul Asociației Vreau și eu să merg, a părinților din comunitatea copiilor cu dizabilitati,prin donații am reușit să strângem 15.000 de euro dar pentru a avea un loc,mic ,pe care să-l numim acasă,am mai avea nevoie de 25.000 de euro. Este prețul minim pentru o locuință stabila și pentru a încerca să reconstruim o viață normală.

Am nevoie de ajutor vostru și vă și vă mulțumesc foarte mult din toată inima

Eu mi-aș dori pentru mama mea o cabina de dus. Mama mea a suferit doua accidente vasculare. A rămas fără auz la o ureche, cu o ureche aude doar cu aparat auditiv. A rămas cu semipareza pe partea stângă. Ea este o persoana de înălțime mica. Cada noastră este destul de înaltă și veche. Când trebuie să facă baie mama este o adevărată aventură. Este foarte riscant pentru ea existând pericolul de cădere. Chiar de doua ori a căzut în cadă și s-a lovit la spate. Trebuie sa ii pun o băncuță de fitness pentru a se urca în cadă. După ce se urca pe băncuță ridica puțin piciorul apoi eu o ajut ridicând piciorul peste cadă și așezând un picior în cadă. Cu mâinile sprijinite de marginea căzii ridica puțin al doilea picior apoi eu îl dau după marginea căzii pentru a intra cu totul în cadă. O dată ajunsă în cadă imediat ii pun o scândură sa stea pentru a face baie. Este foarte greu pentru ea și chiar acest lucru banal de a face dus. După ce termină să facă dus pun din nou băncuță. Se prinde de marginea căzii și ridica piciorul puțin. Eu ridic piciorul în continuare până ajunge pe băncuță. Al doilea picioare din cadă îl dau jos mai greu. Trebuie să tragă piciorul din cadă spre marginea căzii și sa ii îndoi puțin piciorul și să o trag din cadă. Apoi ajunge cu ambele picioare jos pe băncuță. De fiecare data este foarte periculos pentru ea deoarece exista pericolul sa o scape sau sa cădem amândouă pe jos. Iar face viața mai ușoară o cabina de dus să încapă să facă baie și să fie mai independenta in acesta privință.

as dori sa fac tratament in afara tarai in valoare de aproximativ de 70 000 euro pentru a nu pierde vederea si paraliza pe partea stanga.

Sofia Ema s-a născut cu paralizie cerebrală severă. Nu stă în șezut, nu vorbește, nu poate face nimic singură. Dar zâmbește. Și când zâmbește, lumina aceasta e mai puternică decât orice beculeț de brad. În fiecare lună, Sofia are nevoie de 13.600 lei ca să poată face:
✅ kinetoterapie intensivă 5 zile pe săptămână
✅logopedie de 2 ori pe săptămână
✅consumabile medicale și scutece speciale
✅medicamente și suplimente Pe an, asta înseamnă aproape 163.000 lei.
In plus, dr neurolog spune că Sofia are nevoie URGENT de operatie de gastrostomă. Noi ne-am propus un țel curajos de Crăciun

Sunt mama unei fetițe prematura născută în germania la 23 de săptămâni cu 645g.La 2 săptămâni după naștere a făcut o enterocolita ulcero necrozanta și de acolo au început problemele cu ședere în spital timp de 8 luni .Astăzi fetița mea pe nume Sonya are vârsta de 4 ani și încă ne luptăm cu probleme mai exact partea motorie nu-i atât de bună nu sta in Fundulet nu merge nu vorbește ,iar terapiile sunt costisitoare noi avem o asociație de câteva luni dar inca nu am ajuns de a strânge o sumă mare de a o putea susține pe termen lung .Daca se poate sa ne ajutați și pe noi am fi foarte recunoscători .Va multumim

Sunt o mamă a 3 copii sunt singură de 4 ani și mă chinui singură cu ei sunt toții 3 la școală vă rog frumos dacă puteți să mă ajutați cu o mașină de spălat și un televizor le-ar fi de mare folos copilor mulțumesc frumos

Avem un credit la banca pt apartament și soțul a rămas fără loc de muncă de ceva timp și nu găsește nimic și ne este destul de dificil acum in preajma sărbătorilor cu rata la bancă și cu asigurarea celor necesare copiilor pt sărbători.

Familia Butuc are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor! Cei doi baieti ai familiei , Luca si Matei, au nevoie urgent de suma de 9800 euro pentru a ajunge la operatie la Barcelona, in prima parte a anului! Si pentru ca greul nu era destul de greu, si tatal familiei are nevoie de suma de 3000 euro pt o alta operatie la ochi, aceasta efectuandu-se insa, la Bucuresti! Orice mic ajutor ne este de folos pentru a aduce sperante acestei familii!

Sunt o mamica singura a unui fetite cu hanficap grav si stam intrun Bloc ANL si as avea nevoie de niste bani sa iesim din iarna si am si datori la banci va rog sa ma ajutati din suflet va rog.

Buna ziua sper sa nu deranjez cu postarea mea stiu ca sunt persoane care au nevoie mult mai mult de ajutor , dar îndrăznesc si eu sa scriu pentru a putea face fata cheltuielilor . Sunt mama cu 2 fetite de 14 si 11 ani , si daca se poate puțin ajutor in plata a trei rate la banca pe perioada iernii facturile sunt mult mai mari si fac fata cu greu situației. Mulțumesc frumos! Doamne ajuta tuturor!

Al doilea strigăt de ajutor pentru Sabrina! Fetița odinioară avea peste 100 de crize pe zi, cu doi ani în urmă, datorită căreia oamenilor care au înțeles durerea și speranța mea, Sabrina a primit la o clinică din străinătate un stimulator de nerv vag. A fost lumina noastră! Bănuții strânși atunci prin smerenia românilor au acoperit doi ani grei de tratament costisitoare, drumuri nesfârșite la clinică, nopți fără somn, dar și mici victorii care ne-au ținut în viață. Astăzi, medicii de la spital au recomandat un nou pas: șase cure cu celule stem, care ar putea ajuta dezvoltarea creierului fetiței mele. Este șansa ei să mai prindă puțină viață, puțină independență, puțină lumină. Sabrina este în clasa I, la o școală normală. Nu înțelege nimic, dar eu m-am încăpățânat să o duc de mână printre copiii tipici, să o las să vadă normalul, să-l atingă, să-l imite. Nu vreau să trăiască în eticheta de „handicap”, ci în speranța că într-o zi va putea mai mult decât îi dau medicii șanse. Dar ne-am săturat să fim marginalizate. Să ni se închidă ușile în nas. Să ne privească lumea ca pe o povară. Am obosit amândouă… Și totuși, trebuie să luptăm pentru Sabrina. Pentru mintea ei, pentru viața ei, pentru puținul pe care poate să-l câștige într-o zi. Dacă poți fi din nou mâna care să ridice un copil și o mamă epuizată, dacă poți să darui un strop de speranță, să vă rog să fiți alături de noi și în această încercare. Orice gest, orice rugăciune, orice distribuire contează, iar pentru noi înseamnă viață.

Plata a 5 chirii restante in valoare de 4.500 lei.

buna ma numesc romeo am 36 de ani acuma 8 ani am avut un acid in care meam pierdut 3 degere de la mana dreapta dar pot sa muncesc orce nu imi este frica de munca si nu am pretentie de oras multunesc si doamne ajuta

Băiețelul meu are 7 ani și are sindromul Wiedemann-Steiner plus epilepsie, două diagnostice care ne-au schimbat complet viețile! Acum câteva luni Andi efectiv s a născut din nou.. Din cauza crizelor efectiv nu mai reacționa, nu mai manca, nu mai făcea nimic dar Dumnezeu a fost alături de noi și ne a îndrumat la spitalul de neurologie Cluj.. Unde acolo a început sa meargă din nou! În fiecare zi, el luptă cu terapii, investigații, crize și limite pe care le depășește cu o forță incredibilă. Face progrese mici, dar pline de lumină, iar fiecare pas înainte e un motiv de recunoștință. Din păcate, drumul nostru nu este ușor nici din punct de vedere emoțional, nici financiar. Terapiile, tratamentele, investigațiile și recuperările sunt continue și costisitoare, iar pentru a-i oferi șansa la o evoluție cât mai bună avem nevoie de sprijin.

Matei are nevoie de noi toți. În urma unui accident auto grav, pe 10 iulie 2025, viața lui sa schimbat complet. A stat mai bine de o lună în comă și încă două luni la terapie intensivă, luptând în fiecare zi să rămână alături de cei dragi. Din octombrie, Matei urmează un program intens de recuperare la centrul Robănescu, iar pe 14 noiembrie a reușit, pentru prima dată, să ajungă acasă. Astăzi se află într-o stare semiconștientă și are nevoie de recuperare continuă, de specialitate care să vină zilnic la domiciliu. Din păcate, ședințele sunt extrem de costisitoare, iar familia nu poate face față acestor cheltuieli. Atunci când stătea lui Matei când va urma următorul pas este transferul într-un centru de specialitate din Spania, la Institutul Guttmann, unde ar avea șanse reale să recâștige funcțiile pierdute.

Fetita mea, in varsta de aproape 3 ani, a suferit la nastere o privare severa de oxigen, a primit APGAR 1, a fost resuscitata si intubata, dar fiind o micuta luptatoare, dupa 2 saptamani de terapie intensiva am reusit sa o luam din spital si sa ne incepem viata impreuna. Din pacate, privare severa de oxigen de la nastere a lasat urme asupra creierasului ei fragil, iar in prezent nu se poate bucura de copilarie ca toti ceilalti copii de varsta ei. Desi face terapie de la varsta de o luna, inca nu merge si nu vorbeste. Odata cu inaintarea ei in varsta, am crescut si numarul terapiilor neuromotorii. Ea este pentru noi un adevarat exemplu de perseverenta si desi drumul ei este unul diferit, credem cu tarie ca toate aceste terapii incepute de la o varsta frageda o vor ajuta in evolutia ei, operand neuroplasticitatea. Este un copil vesel, sociabil si afectuos, de la care noi, cei mari, avem multe de invatat, iar micile ei achizitii aduc numeroase bucurii in familia noastra. Stim ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si visul nostru ca familie este independenta fetitei noastre pe toate ariile de dezvoltare. Ceea ce la un alt copil vine intr-un mod natural, la ea vine prin multa munca. Apreciem orice gest cu privire la sprijinirea terapiilor pentru obtinerea independentei mult dorite! Un Craciun plin de poveste si de fapte bune, va dorim!

Mesaj de la o mamă care crește un copil prin inimă! Cu multă smerenie vin astăzi în fața voastră… nu pentru mine, ci pentru Mihăiță, copilul pe care l-ați ridicat din întuneric în urmă cu trei ani. Atunci, împreună cu voi, i-am construit o căsuță de la zero, iar din țărâna în care se târa cândva, astăzi trăiește într-un cămin curat, în care poate respira demn. A trecut prin 4 intervenții dureroase, la ambele picioare. Cine l-a văzut atunci, mâncat de viermi și fără nicio perspectivă, nu poate uita. Cine îl vede astăzi, pășind cu un cadru, cu efort, dar cu speranță, înțelege că Dumnezeu lucrează prin oameni. Și totuși… drumul lui nu e complet. Încă două operații, programate anul viitor, îl despart de clipa în care va merge singur. Atât de aproape… și totuși atât de greu pentru noi singuri. Eu nu mai am putere să îi strig durerea de una singură. În cinci ani am stors tot ce s-a putut, cu lacrimi, cu nopți de nesomn, cu rugăciuni. Iar el are o pagina de peste 10.000 de suflete, "un întreg popor de oameni" buni care l-au ținut în viață. Dar astăzi vin din nou și vă rog cu toată smerenia inimii mele: 50.000 de euro înseamnă tot ce îl desparte pe Mihăiță de libertate. De pașii lui. De aripile lui. Acest copil este orfan de ambii părinți, iar anul acesta și-a pierdut și bunica, singurul chip feminin care îi mai rămăsese. Este singur pe lume… singur, dacă nu suntem noi. Vă cer să fiți încă o dată familia lui. Încă o dată lumina lui. Încă o dată minunea lui. Cu capul plecat și cu inima zdrobită de neputință, vă rog: ajutați-mă să îl pot ajuta. Semnat, o mamă prin inimă: Gabriela Voinea

Povestea Antoniei Mă numesc Simona și sunt mama Antoniei, o fetiță de 5 ani care, deși nu vorbește, este lumea mea toata! Aceasta este povestea ei… o poveste care ne-a schimbat viața pentru totdeauna. Antonia s-a născut perfect sănătoasă nota 9 la nastere. Era un copil ca oricare altul liniștită fără niciun semn că ceva ar putea fi în neregulă. 2 luni am trăit ca orice familie fericită, până în ziua în care,a inceput sa faca febra 41+ la 2 luni de viata Antonia a început să facă febră. O febră care nu ceda, iar medicii au petrecut trei săptămâni investigând si încercând să afle de unde vine. Au urmat zile și saptamani în spital, investigații, analize peste analize… până când medicii au spus sa facem si un Rmn Acolo am auzit cele mai grele cuvinte din viața mea. Îmi amintesc și astăzi cum medicul neurochirurg a intrat pe usa cu privirea plecată și mi-a spus: Fetița dumneavoastră are probleme neurologice grave. Nu puteam respira. Nu puteam înțelege. Nu puteam accepta. A urmat o listă care m-a rupt pe dinăuntru: neuronii nu au migrat corect, focar de epilepsie pe partea stângă, diabet insipid, ventriculomegalie, Diabet insipid • și multe alte afecțiuni endocrine și neurologice. A fost ca și cum cineva mi-ar fi smuls pământul de sub picioare. Nu am acceptat diagnosticul. Am început să umblu prin spitale și clinici, de la un medic la altul: neurologi, chirurgi pediatri, oftalmologi, endocrinologi, genetică… tot ce am găsit, oriunde am găsit. Am făcut teste genetice extrem de scumpe, dar rezultatul a fost mereu același, Nu se poate opera. Doar controale neurologice periodice pentru ca afecțiunile sunt permanente Antonia, la 5 ani, nu merge, nu vorbește, nu poate sta în funduleț, iar fiecare zi a ei înseamnă chinul unui pumn de pastile. Terapiile au devenit singura ei șansă de a evolua. Le face încă de la 3 luni, iar datorită lor, oricât de mică ar fi, evoluția Antonia luptă. Zi de zi. Dar lupta asta este extrem de costisitoare Numai terapiile ei ajung la peste 5.500 lei pe lună, la care se adaugă controalele medicale, investigațiile, drumurile la specialiști și tratamentele continue. Sunt o mamă care nu își dorește nimic pentru ea. Tot ce îmi doresc este ca Antonia să poată continua aceste terapii, să poată avea o viață cât de cât normală, să poată învăța ceva ce pentru alți copii e firesc: să stea, să se ridice, să meargă, să spună „mama”. Nu cerem mult. Cerem doar o șansă. Antonia nu are voce, dar noi, părinții ei, o avem. Și astăzi, cu toată durerea și speranța din lume, vă rugăm să fiți parte din povestea ei. Fiecare gest, oricât de mic, o poate aduce cu un pas mai aproape de o viață în care să nu depindă complet de noi. Vă rugăm din suflet să ne ajutați Pentru voi e un gest. Pentru ea… este tot viitorul.