Buna ziua as avea si eu nevoie pentru mama mea de un elevator electric pentru a o putea deplasa mai ușor cu el când o ajut sa coboare din bloc cu căruțul ca sa meargă la tratament la dializa si din cauza ca ea locuiește într-un bloc cu 8 etaje sta si la ultimul etaj dar neavând nici rampa in fata blocului near fi de mare ajutor acest elevator si nu avem posibilitatea să-l cumpărăm ca este in jur de 4000 de lei.Va mulțumim mult!

Va scriu al treilea an loate am si eu noroc poate ma vedeDumnezeu si pe mine sunt vasile din Sighetul Marmatiei, si in anul 2020 am avut accident rutier la care am ramas paralizat de la brâu in jos iar o clinica din Thailanda a zis ca ma poate opera si im voi relua mersul iar costul acestei operati pt acel stimulator si celule stem plus recuperare ma depasesc financiar nu am putere costul este de 105 mii de euro pentru a deveni independent stau la etajul 3 cu mama mea care are 70 de ani are grija de mn am un baietel de 16 ani mama lui nea parasit cind el avea 2 ani, la 4 ani a avut leucemie care acum este in remisie mulțumesc lui Dumnezeu nu am lift nu pot sa ies din casa doar privesc pe geam sunt privat de libertatear fi multe de zis eu aici inchei mica mea poveste Dumnezeu sa va binecuvinteze! Sărbători fericite si multă sanatate Mulțumesc!

Buna dimineata , ma numesc Costinela sunt mama a 3 copiii minunati 2 fetite si un baietel . Baietelul are grave probleme de sanatate , sa nascut cu mielomeningocel lobosacrat operat la nastere. In urma interventiei chirurgicale pe coloana a ramas paralizat de la mijloc in jos. De la varsta de 3 luni facem kinetoterapie cu el , rog oameni daca ne poate ajuta avem nevoie de o masina sa ne putem deplasa la medici si la orele de recuperare , o masina in care sa incapa scaunul rulant . Scaunul pt copii nu se pliaza . Va multumesc si doresc multa sanataye si sarbatori fericite la toti.

Fabi, băiețelul nostru în vârstă de 12 ani suferă de tetrapareza spastica. Prin kinetoterapie a ajuns în punctul unde a căpătat mult echilibru și reușește să facă pași cu putin sprijin. Ne-a fost recomandat un astfel de dispozitiv care îl va ajuta dar costă mult ptr bugetul familiei noastre.

Sunt învățătoare și vă scriu în legătură cu două fetițe din clasa mea. Ele fac parte dintr-o familie cu trei surori, crescute doar de tată. Din păcate, mama le-a abandonat, iar bunica, care era principalul sprijin, a decedat recent. Copiii trăiesc într-o situație foarte dificilă, cu lipsuri mari, iar tatăl nu are în prezent un loc de muncă. Fetițele vin la școală cu multă dorință de a învăța, dar nevoile lor sunt evidente. Vă scriu cu speranța că le puteți oferi o șansă la un trai mai bun și puțină liniște într-o perioadă extrem de grea pentru ele. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru copiii aflați în nevoie.

Bună seara, vă scriu pentru Zidan, copilul are cancer la cap și părinții încearcă multe tratamente, ultima lor speranță stă intr un tratament care costă 180.000€ au reușit să strângă 48.000€.. copilul stă numai internat în spital, este înțepat continuu, trece prin convulsii, oare se poate face ceva și pentru el? 

Povestea noastră incepe acum 11 ani când a venit pe lume Angi fetiță noastră,un copil cu multiple malformații la față și la inimă de atunci a început lupta noastră cu viața.A fost operată pe cord deschis la vârsta de 7 luni cu 5 la sută șanse de supraviețuire și Da a fost un miracol au zis că îi face corecție totală,după au urmat alte 4 operații,la buza ,gingie ,cerul gurii și omulețul.Timpul a trecut repede și a început să se simtă rău anul trecut mergând la controlul periodic ne-au zis că trebuie operata uregent și operația nu sa putut face in Romania am plecat prin formularul E112 in Italia acolo au operato încă o data pe cord deschis .Când credeam că totul e bine operația nu a avut un succes pentru că în timpul operației cordul ei sa răsucit strangulandui artera principală. Momentam urmează tratament zilnic alimentație specială de regim .Vreau doar că îngerul meu sa nu mai simtă greul așa mult Sărbători cu pace va doresc

Mă numesc Silviu Filip și vă scriu despre mama mea, Bernadeta, care are 72 de ani. În aprilie 2024, l-am pierdut pe tata. Un cancer osos cu evoluție fulminantă. Între două controale anuale. A fost genul de pierdere care te lasă fără aer. Anul acesta abia începusem să-mi revin. Iar acum, sunt din nou aici, scriindu-vă. De data asta pentru mama. Mama mea a fost toată viața un om activ, puternic, independent. Astăzi, însă, fiecare pas îi este dictat de inimă. Boala ei cardiacă, descoperită în urmă cu ani și considerată inițial minoră, a evoluat în tăcere. Astăzi diagnosticul este sever: insuficiență mitrală severă, insuficiență tricuspidiană severă, fibrilație atrială permanentă. La efort minim, pulsul îi crește alarmant. Mersul pe jos devine un risc. Respirația, un efort. Recomandarea medicilor este clară: înlocuirea valvei mitrale, cu posibilitatea unei intervenții combinate și pe valva tricuspidă. Este o operație complexă, care nu mai poate fi amânată. Mama urmează tratamentul, este disciplinată, face tot ce ține de ea. Dar inima nu poate fi convinsă să reziste doar cu voință. Nici eu, nici puținele rude apropiate nu dispunem de resursele financiare necesare pentru o intervenție la privat, iar prin CAS lista de așteptare depășește un an. Un an pe care mama mea nu îl are. Ca fiu, simt că mă rup în două. După ce mi-am pierdut tatăl, gândul că aș putea să-mi pierd și mama mă paralizează. Sunt momente în care simt că nu mai pot duce singur totul. Nu cerem un miracol. Cerem o șansă reală. Șansa ca mama mea să-și trăiască bătrânețile liniștită. Vă rog, din suflet, să luați în considerare cazul mamei mele în cadrul Orașului Faptelor Bune. Vă mulțumesc!

Am o fetita de 8 ani. Sufera de o problema genetica, probleme de dezvoltare, cu tiroida, are certificat de handicap accentuat si certidicat de orientare scolara. Sincer nu am nevoie de bani sau bunuri materiale l, doar o indrumare care sa ne ajute in lupta cu capacitatea ei de a fi un copil cat de cat normal pentru varsta ei. Mentionez ca pe langa cele enumerate cea mai grava este ca nu stim de ce face caca pe ea, din cauza asta nu merge frecvent la scoala. Mergem la medici de la varsta de 3 ani si nimeni nu ne poate indruma. Ne-au spus ca este ceva trecator, ca este varsta ca este emotional dar din pacate nu reusim sa aflam cauza. Va rugam doar o indrumare daca se poate pentru o copila

Vladimir este un copil mic cu un suflet uriaș. S-a născut prematur, la doar 30–31 de săptămâni, și din prima zi de viață a început o luptă pe care niciun copil nu ar trebui să o ducă. La vârsta de 1 an și 2 luni a fost diagnosticat cu dipareză spastică, o afecțiune neurologică ce îi afectează controlul mușchilor și mersul. De atunci, viața lui înseamnă terapii zilnice, recuperare, efort, durere și multă voință. Pentru Vladimir, lucruri simple — să stea în picioare, să meargă, să alerge — nu sunt un dar. Sunt obiective pentru care muncește zilnic, cu lacrimi, frustrare și uneori cu multă oboseală sufletească. Pe măsură ce crește, începe să conștientizeze că este diferit. Sunt zile în care plânge, se lovește, aruncă lucruri, pentru că picioarele lui nu îl ascultă. Sunt zile grele… dar nu renunță. Pentru ca Vladimir să poată progresa, are nevoie de: • terapii intensive și continue • hidroterapie • echipamente speciale • evaluări și recuperare în centre specializate Toate acestea implică costuri foarte mari, lunare, care depășesc cu mult posibilitățile noastre. În plus, medicii au recomandat o intervenție chirurgicală de corecție pentru piciorușele lui, intervenție ce ar putea face o diferență reală în șansa lui de a merge. Această operație se realizează în afara țării și presupune costuri de aproximativ 15.000 de euro, sumă care pentru noi este, sincer, imposibil de acoperit fără ajutor. Am făcut și facem tot ce ne stă în putere. Ne-am reorganizat viața, munca, timpul, resursele. Dar lupta este prea mare pentru a fi dusă singură. De aceea, vă cerem ajutorul. Orice sprijin — o donație, o distribuire, un gând bun — înseamnă o șansă reală pentru Vladimir. Înseamnă terapie continuată. Înseamnă speranță. Înseamnă pași. Vladimir nu cere nimic altceva decât șansa la o copilărie cât mai aproape de normalitate. Iar eu, ca mamă, vă cer doar să ne fiți alături.

Oameni dragi din Orașul Faptelor Bune, Numele meu este Cerasela Antonesi și sunt mama lui Daniel. Locuim în Râșnov, județul Brașov, iar povestea noastră începe acum 28 de ani, cu o luptă care nu s-a oprit niciodată. Daniel s-a născut prematur, la doar 7 luni. Cu o zi înainte de a ieși din maternitate, viața lui și a noastră a fost schimbată pentru totdeauna. O asistentă prea tânără și prea grăbită l-a înecat cu lapte. Din acel moment, fiecare zi a devenit o încercare. Au urmat ani de internări, operații, recuperare și kinetoterapie, ani în care am pus pe plan secund orice altceva, pentru că singura noastră prioritate a fost ca Daniel să aibă o șansă la o viață mai bună. Am investit timp, energie și toți banii pe care i-am avut, fără să ne plângem, pentru că o mamă nu renunță niciodată. Diagnosticul lui Daniel este tetrapareză spastică – o paralizie cauzată de încordarea permanentă a mușchilor. Cu toate acestea, Daniel nu și-a pierdut niciodată dorința de a merge mai departe. În urmă cu două luni, am ajuns la Timișoara, la o consultație unde a venit un medic din Spania. Acolo am aflat despre o intervenție numită mioteno-fascio-tomie, o șansă reală pentru Daniel de a reduce spasticitatea. Această intervenție l-ar putea ajuta să stea în picioare, iar după a doua intervenție, chiar să facă pași. Costul intervenției este de 5.000 de euro. Poate nu pare o sumă uriașă, dar pentru noi este un munte. Aveam nevoie de un avans de 900 de euro pentru a face programarea pentru luna martie sau aprilie. Din păcate, nu am avut acești bani – i-am cheltuit pe drumul și consultația de la Timișoara, pentru că nu puteam renunța la această șansă… Daniel este un tânăr ambițios, cu vise mari. Este elev în clasa a XII-a, la Frecvență Redusă, și se pregătește să devină jurnalist. Visul lui este simplu și profund: să fie independent, să muncească, să demonstreze că poate contribui la societate și să nu mai fie un beneficiar al ajutorului social sau al ONG-urilor. Mai mult despre visul lui puteți afla accesând secțiunea ”Despre Noi„ a sitte-ului www.daniel-antonesi.ro De aceea, cu toată smerenia și speranța unei mame, vă rugăm din suflet să ne ajutați. Fiecare donație, oricât de mică, ne apropie de ziua în care Daniel va putea sta în picioare și va face primii pași spre o viață mai demnă. Vă mulțumim pentru că citiți, pentru că simțiți și pentru că transformați speranța în fapte bune. Împreună, putem schimba destinul unui om. Cu recunoștință, Cerasela Antonesi, mama lui Daniel și Daniel

Sunt Andreea, o jucătoare de badminton din România, în vârstă de 15 ani. În ultimii 3 ani am câștigat 17 medalii de aur, 12 medalii de argint și 6 medalii de bronz la competiții naționale și internaționale, sunt singura jucătoare de badminton din România care a câștigat „Trofeul Speranța” oferit de Fundația Alexandrion, ca tânără speranță a sportului românesc și prima sportivă din România care a primit o bursă de două săptămâni la Centrul de Excelență în Badminton din Holbaek, Danemarca. De curând am fost selectată de către Badminton Europe în cadrul Programului „Team Europe Wintercamp” în Lasco, Slovenia, alături de cei mai buni sportivi din Europa. Am fost selectată în lotul național al României pentru Campionatul European de U17! Sunt trilpă campioană națională la simplu, dublu fete și dublu mixt, campioană balcanică la proba de dublu mixt și m-am clasat pe locurile 5-8 la Campionatul European de Badminton la proba de dublu mixt. În fiecare săptămână fac 5/7 antrenamente de badminton, 3 antrenamente de pregătire fizică, 1 antrenament de recuperare, ședințe de pregătire psihologică și consiliere nutrițională. Jocurile Olimpice de Tineret de Vară vor avea loc în Dakar, Senegal, unde se vor întrece cei mai buni sportivi din lume, iar România va avea șansa de a fi reprezentată și la badminton! Este o șansă unică atât pentru mine, cât și pentru România! Este o oportunitate pentru mine de a concura cu viitoarele speranțe internaționale! Competiția va avea loc în octombrie 2026, cantonamentul de pregătire începe în ianuarie 2026, iar la competițiile care punctează voi participa din luna aprilie 2026. Pentru cantonament am confirmat deja participarea. La competiții înscrierile se încheie cu 2 luni înainte de începerea acestora! Fiecare zi de antrenament contează! Fiecare competiție este importantă! Vreau să scriu istorie pentru România! Vreau să demonstrez că poți ajunge departe în badminton chiar dacă țara noastră este la început de drum în acest sport. Fiecare pas pe care îl fac pe acest drum este un semn al dedicării, al muncii, disciplinei și al determinării cu care practic acest sport. Vreau să fiu un exemplu de motivație, perseverență și fair-play. Succesul meu poate inspira mii de copii din România și poate atrage resurse către sportul juvenil. Fondurile acoperă: participarea la minimum 3 competiții internaționale pentru a strânge punctele necesare calificării la JOT (transport, cazare, taxe de participare, echipament competițional) și participarea la minimum un cantonament de pregătire în străinătate, cu un antrenor de talie mondială. Veți primi update-uri săptămânale și filmulețe de la competiții și din cantonament și rapoarte transparente despre fiecare leu investit. Împreună putem demonstra că talentul românesc nu are limite! Fiecare contribuție, oricât de mică, mă apropie de Jocurile Olimpice de Tineret! Alăturați-vă echipei mele și haideți să facem România mândră!
Cheltuieli lunare:  consumabile – 150 lei  antrenamente de pregătire fizică – 350 lei  antrenamente de recuperare – 1000 lei  ședințe de pregătire psihologică – 600 lei  consiliere nutrițională – 350 lei Cheltuieli cantonament:  cazare și antrenamente – 1500 euro/lună  mâncare – aproximativ 600 euro/lună  transport – aproximativ 200 euro/dus-întors Cheltuieli competiții:  taxe participare – 100 euro  cazare – aproximativ 300 euro  mâncare – aproximativ 200 euro  transport – aproximativ 200 euro/dus-întors 

Giulia, fetita de 7 ani a prietenilor nostri, este un copil plin de curiozitate, bucurie și lumină. Vara anului 2025 a adus însă o încercare uriașă pentru ea și pentru întreaga ei familie: mânuța ei stângă a început să nu mai funcționeze normal. Investigațiile medicale au scos la iveală un diagnostic crunt— o formațiune tumorală infiltrativă la nivelul trunchiului cerebral, o zonă extrem de delicată, responsabilă de funcții vitale. Pe 9 iulie 2025, Giulia a fost operată la Timișoara, unde medicii au reușit să îndepărteze o parte din tumoră. Diagnosticul inițial stabilit în România a fost unul agresiv — gliom difuz. Speranța a renăscut însă odată cu rezultatele obținute în urma analizelor efectuate la Institutul Gustave Roussy din Paris: astrocitom pilocitic, o tumoră de grad scăzut, dar localizată într-o zonă extrem de sensibilă. Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, Giulia a ajuns în Franța, unde dr. Jacques Grill, de la Institutul Gustave Roussy, a decis că este necesară o nouă intervenție chirurgicală de urgență. Pe 2 decembrie 2025, Giulia a trecut printr-o operație extrem de dificilă, care a durat 8 ore, realizată cu profesionalism și grijă de echipa Clinicii Necker. Intervenția a decurs bine, însă formațiunea tumorală nu a putut fi îndepărtată în totalitate. Costurile operației au fost acoperite datorită generozității oamenilor care le-au fost alături. În prezent, Giulia se află în recuperare, dar acesta este doar primul pas al unui drum lung. Pentru ea există mai multe opțiuni terapeutice, pentru care suntem profund recunoscători: • participarea la un trial clinic în Franța (terapie standard sau experimentală, cu repartizare aleatorie); • o variantă de tratament în România (Cluj), cu monitorizare constantă și colaborare strânsă cu echipa medicală din Franța; • în cazul unui răspuns insuficient, alte terapii disponibile exclusiv în Franța. Indiferent de opțiunea aleasă, durata estimată a tratamentului este de 12–18 luni. Pe parcurs, medicii iau în calcul și posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale, dacă restul tumoral se va retrage suficient de mult de țesutul sănătos. Din păcate, costurile acestui parcurs medical depășesc cu mult posibilitățile familiei. De aceea, apelăm la bunătatea și generozitatea voastră. Fiecare gest, fiecare gând bun și fiecare contribuție pot face diferența și îi pot oferi Giuliei șansa la viața pe care o merită.

Bună seara, Noi suntem părinții Carlei, o fetiță de 6 ani, plină de viață, curaj și dorință de independență. Deși viața i-a pus de la început provocări grele, Carla ne uimește zi de zi prin zâmbetul ei și prin dorința de a trăi și a se bucura de copilărie, asemenea oricărui copil. Carla s-a născut cu osteogeneză imperfectă (boala oaselor de sticla), o boală genetică rară care face ca oasele să fie extrem de fragile. A trecut deja prin numeroase fracturi și intervenții medicale, însă, în ciuda tuturor greutăților, a rămas un copil vesel, curios și dornic să fie independent. În prezent, Carla folosește un scaun rulant, iar de câteva luni are și un scaun rulant electric, care i-ar putea oferi mult mai multă libertate. Din păcate, acesta este folosit foarte rar și doar în jurul casei, deoarece nu îl putem transporta. Astfel, un ajutor extrem de important pentru dezvoltarea și independența ei rămâne, practic, nefolosit. De anul viitor, Carla va merge la școală. Pe măsură ce crește, scaunul rulant electric devine esențial pentru ca ea să se poată deplasa singură, să fie independentă și să se simtă inclusă printre ceilalți copii. Locuim în Germania, unde Carla beneficiază de terapii, îngrijire medicală și echipamentele necesare, inclusiv scaunele rulante. Eu sunt singurul care lucrează, iar soția mea stă acasă pentru a avea grijă de Carla, pentru a o însoți la terapii, la controale medicale și pentru a se ocupa de toate nevoile ei zilnice, dar și de treburile casei. Fără prezența ei permanentă, Carla nu ar putea beneficia de îngrijirea de care are nevoie. Chiar dacă primim sprijin medical, achiziționarea unei mașini adaptate pentru transportul unui scaun rulant electric depășește cu mult posibilitățile noastre financiare. În actuala noastră situație, strângerea unei astfel de sume este extrem de dificilă. Lipsa unei mașini adaptate înseamnă: – dificultăți mari în deplasările zilnice la școală, spital și terapii; – imposibilitatea folosirii scaunului rulant electric în afara casei; – limitarea independenței Carlei exact în perioada în care are cea mai mare nevoie de ea. Pentru familia noastră, o mașină adaptată nu este un confort, ci o necesitate vitală pentru mobilitatea, siguranța și viitorul Carlei. Vă mulțumim din suflet! Telefon:

Antonia, fetița noastră, din luna noiembrie suferă de leucemie limfoblastică acută. Lupta ei cu cancerul este una grea și de durată, iar pentru a putea continua tratamentele și pentru a rămâne aici pe toată perioada necesară (aproximativ 2 ani), avem nevoie de sprijin. Nu am înțeles niciodată de ce nouă ni s-a întâmplat acest necaz. Parcă a picat cerul pe noi. Eu m-am născut cu acondroplazie. Când am rămas însărcinată, am aflat că și Antonia va avea același diagnostic ca mine. Am acceptat, am mers mai departe, am sperat. Apoi, la o analiză de sânge uzuală, am aflat că fetița mea are leucemie. Le-am spus doctorilor că eu nu vreau să cred așa ceva. Din acel moment, viața noastră s-a schimbat total. Nimic nu mai este ca înainte. Trăim fiecare zi cu teamă, cu durere, dar și cu speranța că Antonia va învinge. Pentru ea mergem mai departe, chiar și atunci când nu mai avem putere. Costurile sunt enorme: tratamentele Antoniei, cazarea, cheltuielile zilnice. Antonia are nevoie de voi în continuare. Niciodată nu am crezut că viața mă va aduce în punctul în care să cer ajutor. Dar viața este crudă și imprevizibilă — nu știi niciodată ce aduce ziua de mâine. Când copilul tău luptă cu cancerul, faci orice ca să-l ții în viață. Fără rușine. Fără mândrie. Doar cu speranță. Antonia este un copil care vrea să trăiască, să se joace și să crească.Orice distribuire înseamnă o șansă în plus pentru ea.

Bună seara. Va contactez in numele copilului meu,Iulia Andreea. Are 26 de ani,a terminat un master,dar,din cauza dizabilităților nu își găsește un loc de muncă. Oamenii,auzind-o cum vorbește,și,cu toate că este protezată auditiv, tot nu face față,ca orice om,și,este respinsă de societate.Gradul de handicap,in care a fost incadrată,nu reflectă adevarul.Ea dorește doar un loc de muncă,nu bani,din care să își asigure traiul de zi cu zi,pe viitor. Nu are pe nimeni alături,suntem doar ea și eu.Depresia ei s-au accentuat,și,și-a pierdut încrederea în oameni,mai ales în ultimii 4 ani,de la decesul tatălui ei. Prieteni,rude au dispărut o data cu decesul soțului meu. Este un copil foarte bun,empatic. Iubește animalele,care,știu să ofere dragoste necondiționat,și,face tot ce poate să ajute aceste ființe. Vă mulțumesc,și,sper să își găsească un loc de muncă!

Giulia, nepoțica mea de 7 ani, este un copil plin de curiozitate, bucurie și lumină. Vara anului 2025 a adus însă o încercare uriașă pentru ea și pentru întreaga noastră familie: mânuța ei stângă a început să nu mai funcționeze normal. Investigațiile medicale au scos la iveală un diagnostic care ne-a schimbat viața — o formațiune tumorală infiltrativă la nivelul trunchiului cerebral, o zonă extrem de delicată, responsabilă de funcții vitale. Pe 9 iulie 2025, Giulia a fost operată la Timișoara, unde medicii au reușit să îndepărteze o parte din tumoră. Le suntem profund recunoscători pentru profesionalismul și devotamentul lor. Diagnosticul inițial stabilit în România a fost unul agresiv — gliom difuz. Speranța a renăscut însă odată cu rezultatele obținute în urma analizelor efectuate la Institutul Gustave Roussy din Paris: astrocitom pilocitic, o tumoră de grad scăzut, dar localizată într-o zonă extrem de sensibilă. Cu sprijinul oamenilor cu suflet mare, Giulia a ajuns în Franța, unde la Institutul Gustave Roussy, a decis că este necesară o nouă intervenție chirurgicală de urgență. Pe 2 decembrie 2025, Giulia a trecut printr-o operație extrem de dificilă, care a durat 8 ore, realizată cu profesionalism și grijă de echipa Clinicii Necker. Intervenția a decurs bine, însă formațiunea tumorală nu a putut fi îndepărtată în totalitate. Costurile operației au fost acoperite datorită generozității oamenilor care ne-au fost alături. În prezent, Giulia se află în recuperare, dar acesta este doar primul pas al unui drum lung. Pentru ea există mai multe opțiuni terapeutice, pentru care suntem profund recunoscători: • participarea la un trial clinic în Franța (terapie standard sau experimentală, cu repartizare aleatorie); • o variantă de tratament în România (Cluj), cu monitorizare constantă și colaborare strânsă cu echipa medicală din Franța; • în cazul unui răspuns insuficient, alte terapii disponibile exclusiv în Franța. Indiferent de opțiunea aleasă, durata estimată a tratamentului este de 12–18 luni. Pe parcurs, medicii iau în calcul și posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale, dacă restul tumoral se va retrage suficient de mult de țesutul sănătos. Din păcate, costurile acestui parcurs medical depășesc cu mult posibilitățile noastre. De aceea, apelăm la bunătatea și generozitatea voastră. Fiecare gest, fiecare gând bun și fiecare contribuție pot face diferența și îi pot oferi Giuliei șansa la viața pe care o merită.

Sunt un baiat fara picioare cu o familie foarte frumoasa nu ne ajung banuti pentru sarbatori

Numele meu este Ramona si inca de acum 2 ani am gasit pe facebook grupul Impreuna pentru Erik Andrei. De atunci am incercat sa ajut cu orice am putut. Marinela este o mama cum rar intalnesti. De cand a descoperit problema lui Erik, viata ei i-a fost dedicata 100% lui. Lupta pentru fiecare terapie in parte, pentru fiecare diapozitiv, pentru orteze....Fiindca Erik este in crestere, acestea trebuie schimbate mereu. Erik sufera de tetrapareza spastica, o boala care nu are o vindecare completa. Dar, datorita terapiilor, Erik a facut progrese uimitoare. Ei sunt originali dintr-un sat de langa Craiova, dar s-au mutat in Sibiu, in chirie, pentru a-i putea asigura lui Erik accesul zilnic la terapii. Cel mai urgent acum ar fi achitarea ortezelor. S-a dat doar un avans, iar diferenta trebuie achitata pana in februarie. Fara aceste orteze,Erik nu poate sa se deplaseze, iar piciorusele lui s-a deforma foarte tare. Terapiile zilnice, chiria, utilitatile, ortezele, dispozitivele pe care le foloseste.... toate sunt f scumpe si cateodata imposibil de achitat. E nevoie doar sa-i vedeti ochisorii si zambetul lui Erik, ca sa intelegeti ce copil deosebit este. Iar Dumnezeu i-a dat cel mai frumos inger sa il protejeze si sa lupte pentru el: pe mama lui. Va rog sa ii ajutati

Pipas Roberto, în vârstă de 16 ani, a fost mereu un copil al mișcării. Multiplu campion național la rugby, trăia pentru sport, pentru echipă și pentru bucuria de a se autodepăși. Zilele lui erau pline: școală, antrenamente, prieteni, planuri și primele emoții ale adolescenței. Începuse să curteze timid o fată, să-și descopere sentimentele și să trăiască primele experiențe ale vieții de adolescent – avea tot viitorul înainte, abia începea să cunoască lumea și să-și trăiască emoțiile. Ea, la rândul ei, venea să-l viziteze mai târziu la spital, ori de câte ori își făcea curaj. Dar vizitele erau sfâșietoare, cu atât mai mult pentru o copilă: Roberto era intubat și imobilizat, iar comunicarea era extrem de dificilă. Chiar și pentru noi, părinții, era greu să intrăm la Terapie Intensivă. În 13 iulie 2025, la o petrecere de ziua unei colege, un salt greșit în apă a schimbat totul. Roberto, care iubea apa și obișnuia să stea mult sub apă jucându-se, a fost scos din apă în stop cardio-respirator. Nu respira. Un adult i-a făcut masaj cardiac și a fost resuscitat. Dumnezeu i-a mai dat o șansă. Când și-a deschis ochii, a spus că nu mai simte nimic de la gât în jos și că începe să respire din ce în ce mai greu. În ambulanță a fost intubat, intrase în insuficiență respiratorie, iar la spital a fost operat de urgență în aceeași zi. Medicii luptau pentru viața lui și pentru a repara tot ce se mai putea. Revenirea la viață a venit cu un cost crunt: tetraplegie, insuficiență respiratorie, traumatism sever C4–C5, paralizie de diafragmă și o listă întreagă de afecțiuni asociate. Un copil care abia își începuse viața, plin de vise și emoții noi, a fost pus într-o situație imposibilă. Primele două zile le-a petrecut în comă. A urmat prima lună – cea mai grea perioadă. Trăiam cu telefonul în mână, cu teama că orice apel poate fi ultimul. Infecții, febră 40–41°C, tratamente dure și depresie post-traumatică – toate erau teste pentru un copil care până atunci se bucura de viață. Cu sprijinul familiei și al comunității am reușit să-l transferăm în Spania, la un centru de recuperare specializat. Acolo am văzut din nou lumina: – a devenit iar copilul vesel și încăpățânat să reușească; – a scăpat de ventilator, apoi o perioadă a avut doar suport noaptea; – în timp a renunțat și la traheostomă; – astăzi respiră singur, deși medicii ne spuneau că va fi dependent de aparate toată viața; – și a început să-și miște și mâna stângă – un progres uriaș. E o minune. Dar, în lumea în care trăim, minunile merg mai departe doar dacă tratamentul poate continua. Pentru următoarele două luni de recuperare, Roberto are nevoie de 60.000 de euro. În ianuarie va fi reevaluat, iar perioada februarie–aprilie va necesita aproximativ aceeași sumă. Îl înscriem pe Roberto în „Orașul Faptelor Bune” cu speranța că împreună îi putem susține lupta. A fost campion pe teren și este campion și acum – în cea mai grea competiție a vieții lui. Vă scriem din Spania, unde eu, tatăl lui Roberto, și actuala mea soție, pe care mama lui Roberto a numit-o „a doua mamă”, suntem zi de zi lângă el din septembrie. Vă mulțumim din inimă.